(Führerschaft)

7. 12. 1965, Covina, California, SUA

Mulţumesc, frate Williams. Noi salutăm pe fratele, soţia lui şi pe toţi acei ce iau parte la dineu în seara aceasta. Este într-adevăr o mare prioritate să fiu aici. Eu mi-am dorit ceasul acesta de când am plecat pe drum încoace. 

Eu vreau să-i mulţumesc doamnei care a adus pentru mine o cutie cu bomboane pentru sărbătorile de iarnă, după cum mi-a spus Billy. Eu nu îmi amintesc numele. Ea le-a adus acum câteva minute din maşină. Sora al cărei nume nu mi-l amintesc, este din California. Este primul meu cadou de crăciun. Eu îţi mulţumesc. 

În Tucson este acum ora nouă şi zece minute. Aici este opt şi zece minute. 

Eu le las impresia oamenilor că sunt interminabil la predicare. (Ascultătorii aplaudă.) Mulţumesc. Voi sunteţi oameni amabili aici. Vă mulţumesc. 

În seara aceasta sunt un pic obosit din cauza predicării. Eu sunt demult pe drum; am plecat din Shreveport şi apoi am călătorit prin ţară. Este obositor dacă eşti în fiecare seară altundeva, ştiţi voi, şi la frig vocea voastră răguşeşte. Eu am început în Shreveport. Acum câţiva ani mi-am pierdut părul. Eu am o perucă pe care o port când predic în nord pentru a preveni o răceală. Când m-am dus la Shreveport am uitat-o şi am primit o răceală. Vântul suflă fără să simţi. Eu am pierdut părul din cauza unei neatenţii şi pielea mai este încă sensibilă. Dacă transpir numai un pic, primesc răceala chiar în gât. De aceea a trebuit să anulez multe adunări. Şi în seara aceasta mai sunt un pic răguşit. 

Noi vrem să accentuăm că am avut un timp minunat când am trecut muntele şi am avut adunări. Ieri am avut un timp minunat cu fraţii din cealaltă adunare. Au venit mulţi oameni; adunarea a fost bine vizitată şi oamenii au fost plini de atenţie şi plăcuţi. Eu spun că este bine să faci parte din oamenii de afaceri ai Evangheliei pline. 

Eu am un mesaj şi simt că este de la Dumnezeu. Unor oameni li se pare curios, dar eu nu pot face nimic că sunt aşa. Eu trebuie să fiu ce sunt. Eu nu vreau să mă deosebesc de ceilalţi, dar eu trăiesc într-un timp al schimbării. 

Atâta timp cât voi zidiţi un zid drept, este totul bine. Zidarii pot face zidul repede. Dar când trebuie să facă colţul, vine un alt timp. Noi nu construim ziduri; noi construim o casă, de aceea trebuie să vină cotituri. Ele au venit în timpul lui Martin Luther, John Wesley şi în timpul penticostal. Şi acum se întâmplă din nou. Este greu să se facă cotiturile. Dar eu îi sunt aşa de mulţumitor lui Dumnezeu. Şi când a fost greu, oamenii au acceptat sută la sută. Noi suntem pentru aceasta foarte mulţumitori pentru fiecare dintre voi. 

Înainte de a deschide acum Cartea, vrem să vorbim un pic cu Autorul. Pentru aceasta ne aplecăm capetele. 

Scumpe Dumnezeule, noi Îţi suntem în seara aceasta mulţumitori pentru prioritatea de a-L recunoaşte pe Isus Hristos, Mântuitorul nostru, Fiul Tău, şi iertarea gratuită a păcatelor noastre, şi că noi ştim că sângele Lui este de ajuns pentru a acoperi toate păcatele şi fărădelegile noastre. Ele sunt şterse şi aruncate în marea uitării lui Dumnezeu. Mireasa Lui va fi curată şi neamestecată la masa de nuntă şi va fi unită cu Fiul lui Dumnezeu. Cum îţi mulţumim noi Ţie că este de ajuns, şi pentru credinţa prin care ştim că nu ne încredem în cunoştinţa noastră, ci numai în ceea ce a făcut El pentru noi! Noi suntem aşa de mulţumitori. Mulţumire Ţie pentru succesul pe care l-au avut fraţii peste ocean, în ţările care însetează şi flămânzesc după Dumnezeu. Eu mă rog, DOAMNE; ca aceşti copii, care i-au adus în Împărăţia lui Dumnezeu, când se întorc din nou acolo să fie bunici şi străbunici ai copiilor pe care i-au adus înăuntru. Îngăduie, Tată. Binecuvântează-ne astăzi împreună. Fie ca Duhul Sfânt să ne dea tot ce avem nevoie în seara aceasta. Închide gura noastră pentru lucrurile care nu trebuie să le spunem, şi deschide inimile noastre să primim ce vei spune Tu. Îngăduie, Tată. Noi Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Să deschidem la un text scurt din Biblie despre care vreau să vorbesc un pic în seara aceasta. Este scris în Marcu 10.

Acum câţiva ani dacă vroiam să vorbesc, nu trebuia să-mi fac nici o notiţă. Eu puteam să reţin totul. Atunci nu aveam nevoie nici de ochelari ca să citesc în Biblie. Dar de când am trecut de două ori peste douăzeci şi cinci de ani, îmi este greu să o fac cum am fost obişnuit. Este ca la o maşină uzată. Dar eu tot mai merg! Şi eu vreau să pufăi mai departe până ajung în parcul de fier vechi pentru a fi reînnoit. Aceasta este făgăduinţa.

Noi citim din Marcu 10 şi începem cu vers. 17: „Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat:”Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ”Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus.”Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu. Cunoşti poruncile:”Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă, să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” El I-a răspuns:”Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis:”Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.” Mîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.” 

Fie ca DOMNUL să binecuvânteze citirea Cuvântului Său. În seara aceasta vorbim despre o temă din acest text. Eu aş vrea să-l numesc „Urmează-Mă!”. Tema mea sună: Călăuzire.

Este ciudat; dar eu m-am gândit astăzi în rugăciune la aceasta. Eu m-am rugat mult timp şi în fiecare seară am adus mesajul pe care mi-l dădea Domnul. Eu m-am gândit că în adunarea aceasta voi prezenta tema dintr-un alt punct de vedere. Noi am vorbit des despre aceasta şi am numit-o „Domnitorul tânăr, bogat.” Mulţi dintre predicatorii care sunt aici, fraţii mei, au luminat-o fără îndoială din diferite puncte de vedere. Eu vreau să încerc în seara aceasta să o fac cu totul altfel ca până acum. Este vorba despre călăuzire. 

Gândiţi-vă, fiecare din noi, tânăr sau bătrân, trebuia condus de cineva când a făcut primii paşi. Aşa este. Şi în ultimul pas pe care îl faceţi, vă va conduce cineva. Cineva trebuie să vă călăuzească. 

Dumnezeu ne-a comparat cu oile. Dacă cineva are cunoştinţe despre creşterea oilor şi natura oilor, atunci el ştie că o oaie nu găseşte singură drumul; trebuie să fie condusă. Chiar şi spre abator trebuie conduse. Un ţap trebuie să meargă înainte, dar când ajung la sfârşitul drumului, el sare la o parte. Oile merg înainte până la tăiere. Noi observăm deci, că o oaie nu găseşte drumul singură.

Eu îmi amintesc de un eveniment cu o oaie. Eu am fost paznic de vânătoare în Indiana şi mă aflam pe teren când am auzit un strigăt de jale. Era un miel care şi-a pierdut mama. El nu putea găsi drumul la ea. Nici mama nu putea să găsească drumul spre micuţul ei miel. Eu l-am luat pe cel mic. Ce liniştit s-a sprijinit de mine! Eu mergeam şi-l ţineam pe cel mic în braţe. El a behăit şi eu am auzit. O, cum îşi lipea capul lui mic de mine! Se părea că el ştie că vreau să-l ajut.

Eu mă gândeam: „O, stâncă a mântuirii, deschide-te mie! Ia-mă în braţele Tale, Doamne Isuse, şi lasă-mă să fiu mulţumit în cunoştinţa că voi merge acasă, pentru a fi la iubiţii mei.” EU mă gândeam: „Ia-mă în braţele Tale, Doamne, la sfârşitul călătoriei mele, ca să ştiu că voi fi adus pe partea cealaltă a fluviului, unde nu vor fi griji, boli şi astfel de lucruri. Atunci voi fi la cei dragi pe care i-am iubit.”

Dacă studiaţi natura, observaţi că în ea este ceva impunător. Tot ce văd a fost creat de Dumnezeu. El este Creatorul naturii. Natura se desfăşoară în armonie. Întreaga natură se desfăşoară în acelaşi fel. Voi ştiţi, este aşa cum am spus ieri seară, că natura depune mărturie despre Dumnezeu. Chiar dacă noi nu am avea Biblie, am putea observa natura şi am ştii că Biblia este adevărată. 

Eu am avut prioritatea să călătoresc în jurul lumii. Am citit despre diferitele feluri de credinţe, am văzut diferitele religii. Eu am văzut mahomedani, am citit Coranul, am văzut şiiţii, iansii, budiştii şi mulţi alţii. Fiecare dintre e are o filozofie, o carte cu dogme, o carte a legii, etc. Dar Biblia noastră este adevărul, Dumnezeul nostru este singurul adevărat. Fiecare din ei arată spre un mormânt în care mai este iniţiatorul; dar creştinismul arată spre un mormânt gol şi poate trăi în prezenţa Celui care a fost aşezat acolo. El trăieşte! El nu este un Dumnezeu care a fost, ci un Dumnezeu care este. El nu este „EU am fost” sau „EU voi fi”, ci „EU SUNT.” 

Întreaga natură se desfăşoară în armonie, cum am spus când am vorbit despre epocile Bisericii. Cărţile pe care le-am scris despre epocile Bisericii, despre cum recunoaştem noi Biserica şi cum ajunge ea la maturitate, sunt publicate acum. Desfăşurarea lor a fost ca creşterea în natură. 

Nu demult am vorbit că soarele când răsare dimineaţa este ca un bebeluş care este foarte slab şi nu are multă putere. În decursul zilei devine tot mai puternic. La ora opt se poate compara cu un băiat sau o fată care trebuie să meargă la şcoală. La unsprezece părăseşte şcoala şi este pregătit pentru slujba lui. Cam pe la ora cincisprezece are loc o schimbare de la vârstă medie la vârstă înaintată, până când apune după amiaza. Este acesta sfârşitul soarelui? Nu. În dimineaţa următoare vine din nou pentru a depune mărturie că există o viaţă, o moarte, o înmormântare şi o înviere. 

Noi observăm pomii cum sunt mişcaţi şi ce fac. Nu demult am fost în Kentucky. Eu vânez cu plăcere veveriţe şi în toamnă am fost cu unul din prietenii mei la vânătoare de veveriţe. A fost o vreme foarte uscată. 

Dacă a vânat vreodată cineva veveriţe gri, ştie cât de greu le prinzi când foşnesc frunzele. În comparaţie cu ele, artistul în dezlănţuire, Houdini, este un amator, aşa de repede dispar! Trebuie să fii un vânător bun pentru a ajunge la limită într-o zi, şi să poţi trage de la o distanţă de circa 50 m. 

Domnul Wood, unul din prietenii mei, un martor al lui Iehova pocăit, era cu mine. El a spus: „Eu cunosc acolo o fermă unde este un bărbat care are multe pe terenul lui.” Noi le numim „gălăgioase”. 

Câţi ştiu ce este o „gălăgioasă”? Din care regiune din Kentucky veniţi de fapt? De acolo vin şi eu. Într-o biserică mi s-a spus nu demult timp: „Să ne ridicăm şi să cântăm imnul naţional.” Eu am povestit deja fratelui Williams şi celorlalţi. Eu am început: „For my old Kentucky home ... „ Dar nimeni nu cânta. Acesta a fost singurul imn naţional pe care-l cunoşteam. 

(Fratele Branham se roagă acum pentru o femeie care are scurgeri de sânge din nas.) 

Scumpe Dumnezeu, eu Te rog pe Tine, DOAMNE. Tu eşti marele Vindecător şi eu Te rog ca harul şi mila Ta să atingă această femeie şi să oprească scurgerea de sânge. Noi ne-am adunat ca popor credincios. Femeia a venit ca să asculte Cuvântul DOMNULUI şi să se bucure de părtăşia cu oamenii. Eu Te rog DOAMNE, mustră acum duşmanul şi opreşte sângele. În Numele lui Isus Hristos. Amin. Noi credem. 

Eu continui acum mica povestire înainte de a ne ocupa de notiţele pe care mi le-am scris şi unele texte biblice. 

El a spus: „Noi mergem la bătrânul acesta şi îl vizităm. Pe terenul lui sunt multe ,gălăgioase'. Dar el este necredincios. Poate ne ceartă dacă mergem acolo.” 

Eu am spus: „Dar aici nu prindem veveriţe. Noi suntem cu cortul deja de două săptămâni aici.” Noi eram murdari şi ne-am lăsat să crească barba. 

EI a răspuns: „Bine, atunci mergem acolo.” 

Astfel noi am mers 20 mile mai departe. Eu fusesem deja vreo trei zile în regiune, şi anume pe campingul metodiştilor. DOMNUL a făcut acolo multe lucruri mari, când am avut la metodişti slujbe mari de vindecare. Noi am mers peste un deal, prin văi şi peste brazde. Voi trebuie să cunoaşteţi Kentucky pentru a şti cum trebuie să mergeţi. Pe când mergeam, am ajuns la o casă în faţa căreia şedeau doi bătrâni. Borul pălăriilor lor vechi atârna peste feţele lor. El mi-a spus. „Acolo este el. El este foarte aspru şi urăşte cuvântul ,predicator' .” 

De aceea eu am spus: „Mai bine rămân în maşină, căci altfel nu vom putea vâna. Mergi tu înăuntru şi întreabă-l dacă avem voie să vânăm.” 

El a coborât, a mers la el şi a vorbit cu el. În Kentucky eşti rugat imediat să intri în casă. Deci s-a dus înăuntru şi a spus: „Eu am vrut să întreb dacă avem voie să vânăm pe terenul d-voastră?” Bărbatul bătrân care şedea acolo era de circa şaptezeci de ani, îi curgea tabac din gură, a scuipat şi a întrebat: 

„Cum te cheamă?” 

EI a răspuns: „Numele meu este Wood.” 

EI a întrebat: ,,Eşti înrudit cu bătrânul Jim care a locuit aici?” El a răspuns: „Da, eu sunt fiul lui. Eu sunt Banks.” 

El a spus: „Bătrânul Jim a fost un om sincer,” şi a continuat: „Bineînţeles, serveşte-te. Eşti singur aici?” 

El a spus: „Nu, păstorul meu este acolo afară.” Apoi el a întrebat: „Cine?” 

El a repetat: „Păstorul meu este acolo în maşină. El vânează împreună cu mine.” 

El a spus: „Wood, tu nu vrei să spui că ai decăzut aşa de tare, încât trebuie să ai întotdeauna un predicator cu tine unde mergi?” 

El avea un caracter bătrân, aspru. Eu m-am gândit că ar fi mai bine să cobor din maşină. Deci am coborât şi m-am dus la el. El a spus: „Deci tu eşti predicator?” 

Eu am răspuns: „Aşa este.” Apoi el m-a cercetat de sus până jos. Eu eram plin de sânge de veveriţe şi murdărie. Eu am spus: „Eu nu arăt ca un predicator.”

„Asta îmi place.” a spus el. ,,Ştii tu, eu vreau să-ţi povestesc ceva. Se spune că eu sunt necredincios.” 

Eu am răspuns: „Da, eu înţeleg. Dar totuşi eu cred că nu ar trebui să te lauzi cu asta; ce zici tu?” 

El a răspuns: „Nu ştiu.” şi a continuat: „Eu vreau să-ţi spun ce gândesc despre voi.” 

Eu am zis: „Bine.” 

El a continuat: „Voi lătraţi la pomul greşit!” Câţi ştiu ce înseamnă aceasta? 

Înseamnă că câinele „minte”, pentru ca ursul spălător nici nu este în pom. „Voi sunteţi pe drumul greşit”, a zis el. 

Eu am răspuns: „Aceasta este părerea ta.” 

El a întrebat: „Vezi acolo hornul acela vechi?” „Da.” 

„Acolo am fost născut acum 75 de ani. În toţi anii aceştia am trăit aici în munţi. Eu am cercetat cerul, am privit încolo şi încoace. Sigur ar fi trebuit să văd în cei 75 de ani ceva care arată ca Dumnezeu. Nu eşti de aceeaşi părere?” 

Eu am răspuns: „Depinde ce ai căutat; după ce ai privit.” 

El a spus: „În nici un caz nu cred că există o astfel de fiinţă. Eu zic că voi mergeţi şi luaţi bani de la oameni. Aşa se face doar.” 

Eu am răspuns: „Tu eşti un cetăţean american şi ai dreptul la o părere proprie.” 

El a zis mai departe: „Există un om despre care am auzit; cu acela vreau să vorbesc odată. Dacă aş avea ocazia, i-aş pune câteva întrebări.” 

Eu am zis: „Da?” 

El a povestit apoi: „El este un predicator. Poate îl cunoşti. El a avut adunări nu demult aici în Campbellsville şi anume pe terenul bisericii de acolo. Numele lui l-am uitat, dar el vine din Indiana.” 

Eu am răspuns: ,,O, da?” 

Fratele Wood vroia să spună ceva, dar eu i-am dat de înţeles să nu o facă. Eu am întrebat: „Ce era cu el?” 

El a povestit mai departe: „Acolo pe deal locuieşte o femeie bătrână. Ştii tu, ea a avut cancer şi era pe moarte. Eu şi nevasta mea mergeam des dimineaţa acolo pentru a-i curăţi patul. Ea nu mai putea fi ridicată destul pentru a-i pune dedesubt măcar o tigaie, ci puteam numai să tragem cearceaful de sub ea. Ea era bolnavă de moarte. Ea a fost adusă la Louisville şi doctorii de acolo au abandonat-o şi au spus că va muri. Sora ei s-a dus la această adunare şi a povestit că predicatorul stătea pe platformă, privea peste adunare, a numit-o pe femeia aceasta cu numele şi i-a spus că şi-a pus o batista în geanta ei când a plecat de acasă. El a spus şi numele femeii care locuia circa 20 de mile depărtare şi a spus ca suferă de cancer, cum o cheamă şi ce a suferit. Sorei ei i-a spus: ,Ia batista, du-te acolo şi aşeaz-o pe femeie.' şi el a spus: ,Femeia va fi vindecată de cancer. ' 

El a zis: „În seara aceea am auzit ceva de acolo. Pe cuvânt: un astfel de strigăt îngrozitor nu am auzit niciodată! Eu am crezut că a venit armata salvării acolo pe munte. Eu am zis: ,Probabil a murit sora bătrână. Mâine vom merge cu căruţa şi o vom aduce la strada principală ca să fie apoi adusă la serviciul de înmormântare!' În seara aceea nu a fost necesar să mergem acolo, de aceea noi nu ne-am dus. Până acolo era o milă pe munte în sus. Noi ne-am dus în dimineaţa următoare acolo, şi ştii tu ce s-a întâmplat?” 

Eu am răspuns: ,,Nu.” 

EI a spus: ,,Ea stătea acolo, mânca cozonac cu măr şi bea cafea împreună cu soţul ei.” 

Eu am întrebat: „Chiar?” El a întărit: ,,Desigur!” 

Eu am spus: ,,O, domnul meu, tu nu vorbeşti serios!” 

El a spus: „Ce mă interesează pe mine este: cum a putut să ştie asta bărbatul acela care nu a fost niciodată aici în regiune?” 

Eu am spus din nou: „Ah, doar nu crezi asta.” El a răspuns: „Este adevărat.” 

Eu am zis: „Crezi tu asta?” 

EI a răspuns: „Noi putem să mergem pe munte, apoi îţi voi dovedi.” 

Acum îmi predica el mie. 

Eu am spus numai: „Aşa, aşa”, am ridicat un măr şi am întrebat: „Pot să am unul din merele acestea?” Eu l-am şters pe hainele mele. 

EI a răspuns: „Viespile le mănâncă; ia-ţi unul.” Eu am muşcat şi am zis: 

„Acesta este un măr bun.” 

EI a fost de acord cu mine: ,,O, da. Ştii ceva? Acum 40 de ani am plantat pomul acesta.” 

Eu am spus: ,,O, chiar?” „Desigur. „ 

Eu am spus: ,,şi în fiecare an are fructe.” Apoi eu am spus: „Noi nu am avut încă bruma - este numai august -, şi totuşi văd că frunzele cad deja de pe pomi.” 

„Da”, a spus el, „aşa este, vine toamna. Eu cred că de data aceasta vine devreme.” 

Eu i-am dat dreptate. Vedeţi, eu am schimbat tema. Eu am spus: ,,Ştii tu, este curios că seva din pom iese şi frunzele din pom cad, deşi încă nu a fost bruma care să le fi omorât.” 

El a întrebat: „Ce are asta a face cu ceea ce am vorbit noi?” 

Eu am răspuns: „Eu mă mir numai.” Ştiţi voi, mama mea a spus întotdeauna: „Dă-i unei vaci destulă funie, atunci se va spânzura singură.” Eu i-am dat o grămadă de funie. 

El a zis: „Ce legătura are cu aceasta?” 

Eu am răspuns: ,,Ştii tu, Dumnezeu dă merele şi tu te bucuri de ele şi de frunze, căci tu şezi la umbră. Toamna seva merge în jos, dar vine înapoi şi aduce frunze şi fructe.” 

El a răspuns: ,,O, aşa este natura. Priveşte, aceasta este natura.” 

Eu am spus: „Desigur că este natura. Natura o face, dar cineva trebuie să o conducă.” Eu l-am întrebat: „Spune-mi cine este acela.” 

El a zis: „Este simplu natura.” 

Eu l-am întrebat: „Cine îi spune frunzei mici să cadă acum? Frunza cade din cauză că seva merge înapoi în rădăcină. Ce ar fi dacă seva ar rămâne în pom iarna? Ce s-ar întâmpla?” 

El a zis: „Pomul ar muri.” 

Eu am întrebat: „Care inteligenţă stabileşte ca sucul din rădăcini să meargă înapoi şi îi spune: ,Pleacă acum de aici, vine toamna, mergi în rădăcini şi ascunde-te. Rămâi în rădăcini ca într-un mormânt. '? Când vine următoarea primăvara, vor fi mai multe mere şi frunze.” 

El a răspuns: „Aceasta este natura. Ea face aceasta. Vremea este. Tu ştii, schimbarea vine când vine toamna.” 

Eu am zis: „Pune o găleată de apă acolo pe podea şi vezi dacă natura duce umezeala la capătul podelei şi o aduce înapoi.” 

El a răspuns: „Se pare că ai dreptate.” 

Eu am spus: „Gândeşte asupra acestui lucru în timp ce vom fi la vânătoare.” 

EI a spus: „Vânaţi unde vreţi.” 

Eu am zis: „Când voi veni înapoi şi îmi poţi spune care inteligenţă conduce seva în rădăcini, o ţine acolo şi după aceea o aduce sus, atunci eu îţi voi spune că este aceeaşi inteligenţă care mi-a spus despre femeia de acolo de sus.” 

EI a întrebat: „Ţie ţi-a spus?” Eu am răspuns: „Desigur.” 

El a zis: „Tu eşti cumva predicatorul acela?” Eu am întrebat: „Ai recunoaşte numele lui?” 

El a răspuns: „Da.” 

Eu am spus: „A fost ,Branham'?” El a strigat: „Acesta este!” 

„Aşa este”, am spus eu. 

Ştiţi ceva? Pe baza mărturiei lui proprii l-am putut călăuzi acolo pe bărbatul acela la Hristos. Un an mai târziu am venit din nou acolo şi am intrat cu maşina cu numărul de Indiana în curte. Bărbatul a murit între timp. Când m-am oprit, a venit o femeie şi a vrut să mă certe. Eu eram de părere că am voie să vânez acolo. Ea a ieşit afară şi a spus: „Nu puteţi citi?” 

Eu am răspuns: „Totuşi.” Ea a continuat: „Nu aţi citit tabla pe care scrie: ,Vânatul interzis!'?” 

Eu am răspuns: „Totuşi, dar eu am permisiunea pentru vânat.” 

„Nu aveţi permisiunea!”, a spus ea. „Noi am pus tablele acestea acum câţiva ani.” 

Eu am răspuns: „Soră, atunci am greşit. Îmi pare rău.” 

Ea a răspuns: ,,Nici nu vă pare rău. Voi cu numerele de Indiana sunteţi cei mai neruşinaţi.” 

Eu am întrebat: „Nu pot să clarific aceasta?” „Da! Cine v-a dat permisiunea?” 

Eu am spus: ,,Eu nu ştiu exact. A fost un bărbat mai bătrân care şedea pe terasă când am fost anul trecut aici. Noi am vorbit despre Dumnezeu.” 

Ea m-a privit şi m-a întrebat: „Eşti tu fratele Branham?” Eu am răspuns: „Da.” 

Apoi ea a spus: „Iartă-mă. Eu nu am ştiut cine eşti tu. Eu vreau să-ţi povestesc o mărturie. În ultimele ceasuri înainte de moartea lui, el a ridicat mâinile şi L-a slăvit pe Dumnezeu. El a murit ca creştin credincios şi este la Dumnezeu.” 

„Dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele!” Este ceva în natură. Observaţi păsările, Observaţi animalele, observaţi întreaga natură. 

Observaţi porumbelul cum zboară. El este o pasăre neobişnuită. El nu are fiere, de aceea nu poate mânca ce mănâncă cioara. El nu are fiere. El nici nu trebuie să facă baie pentru că are ceva în el care îl ţine curat din interior spre exterior. 

Acelaşi lucru este cu un creştin. Aşa s-a prezentat Dumnezeu: într-un porumbel. Isus a fost prezentat printr-un miel. În natură îl găsiţi întotdeauna pe Dumnezeu. Dumnezeu ne compară cu oile care trebuie conduse. Aţi observat asta vreodată? Eu am ţinut o predică despre aceasta, cum porumbelul a venit pe miel pentru a-l conduce; el l-a condus spre tăiere. Porumbelul nu ar fi putut veni pe un alt animal, căci amândoi trebuiau să aibă aceeaşi fire. Dacă porumbelul ar fi venit pe un lup care ar fi mârâit, el ar fi zburat. 

Exact aşa este acum. Din cauza căilor noastre rele, Duhul Sfânt pleacă şi ne părăseşte. Trebuie să fie aceeaşi fire. Pasărea cerească, porumbelul, şi cel mai blând animal de pe pământ, mielul - sunt în armonie. Dacă Duhul Sfânt vine peste noi şi ne face o creatură nouă, atunci El ne poate călăuzi. Dar dacă noi încercăm să avem aceeaşi viaţă, cea veche, atunci nu merge. Nu este posibil. 

Noi vorbim despre călăuzire. Primul pas pe care l-aţi făcut în viaţa voastră, a fost probabil de mână cu mama voastră. Aceste mâini sunt poate astăzi undeva într-un cimitir, dar aceasta a fost mâna care v-a ţinut ca să faceţi primul pas. 

După ce mama v-a învăţat să mergeţi, voi aţi fugit câţiva paşi, apoi aţi căzut şi iarăşi v-aţi ridicat. Voi aţi crezut că puteţi face ceva măreţ. Apoi ea v-a predat învăţătoarei la şcoală. Ea a început să vă înveţe ce şi cum trebuie să faceţi, cum trebuie să învăţaţi şi altele. 

După ce învăţătoarea a terminat cu voi, voi v-aţi întors şi tatăl vostru s-a ocupat de voi. El a fost poate domnul învăţător şi v-a învăţat cum puteţi deveni un om de afaceri cu succes şi cum trebuie să procedaţi corect. Mama voastră v-a învăţat cum trebuie să întreţineţi o casă, v-a arătat cum să gătiţi şi toate celelalte. 

După ce a terminat cu voi, s-a ocupat de voi predicatorul sau preotul vostru. 

Dar cine va călăuzeşte ACUM? Aceasta este întrebarea. Noi suntem toţi conduşi în seara aceasta de ceva. Noi trebuie să fim conduşi. Noi suntem conduşi. 

Noi vrem să-l observăm pe bărbatul acesta tânăr. Ce l-a influenţat pe el? 

Noi vrem să-l numim pe acest bărbat tânăr „om de afaceri”, căci el a fost un om de afaceri. El a fost un bărbat cu succes mare. Să-i observăm pe conducătorii lui. 

Atâta timp cât a fost un băiat, mama lui l-a învăţat mai întâi lucrurile pe care trebuia să le facă. Tatăl lui l-a ajutat să aibă succes mare. Poate el însuşi a fost un domnitor şi îi lasă o moştenire, sau tatăl lui a murit şi el era omul de afaceri. Astăzi l-am numi om de afaceri creştin. El era un om de afaceri religios. Eu cred că aceasta este denumirea corectă. 

Acest bărbat era religios; în nici un caz nu era necredincios. Mama lui îl învăţase să facă ce este corect; l-a învăţat cum să meargă şi cum să se îmbrace. Tatăl lui l-a învăţat cum să conducă o fabrică mare şi cum să devină un bărbat cu succes. Afacerile lui mergeau bine. Tatăl şi mama erau educaţi bisericeşte şi ei l-au adus la preot. Preotul a făcut din el un bărbat într-adevăr religios. El era un bărbat simpatic, educat, cu un caracter bun. 

Isus Hristos s-a uitat la el şi l-a iubit, deci a fost ceva sincer în băiatul acesta. Aşa este. Biblia spune aici în Marcu: „Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit.” Da: „Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit.” Deci ar fi trebuit să fi fost ceva deosebit în acest bărbat tânăr. El avea un caracter bun. Caracterul lui bun era cunoscut. El era un bărbat care era bine educat, inteligent, înţelept, cu succes în afaceri şi religios. El avea multe însuşiri bune care erau aşa de neobişnuite, încât Isus Hristos, Mântuitorul, a fost atent la el. În toate aceste lucruri el avea succes, dar după aceea el a fost confruntat cu altceva. Nimic nu a dat greş. El a fost fără greşeli, educat bine, inteligent, cu succes; el era un om de afaceri inteligent, bun, care făcea probabil parte dintr-un grup de oameni de afaceri din Palestina. El făcea poate parte dintr-o comunitate a oamenilor de afaceri cum o avem în seara aceasta aici. Fără îndoială că făcea parte din aceasta, căci oamenii de afaceri s-au organizat întotdeauna. Ca „păsări cu aceleaşi pene” ei au lucruri despre care discută împreună. Un om religios nu vrea să discute cu un proprietar de bar, pentru că nu au nimic comun. Noi trebuie să avem ceva comun. Creştinii au aceleaşi interese, păcătoşii au aceleaşi interese. Acelaşi lucru este cu cluburile, sau indiferent ce este. Ei au ceva comun. Acest bărbat tânăr făcea probabil parte dintr-o comunitate de oameni de afaceri. 

El era aşa de religios cum nu se putea mai bine, căci atunci când l-a întrebat pe Isus şi acesta i-a răspuns, el a zis: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” Aşa este. 

Vedeţi, el a fost educat corect, învăţat corect, etc. Dar apoi el a fost confruntat cu gândul vieţii veşnice. Eu vreau ca voi să observaţi că el ştia: în ciuda caracterului său bun, el nu avea viaţa veşnică. 

Şi noi avem în America cluburile, bisericile, asociaţiile noastre, care ne sunt aşa de scumpe. Totul este foarte frumos; nu se poate spune nimic împotrivă. Asociaţia oamenilor de afaceri este un lucru mare. Pentru mine a fost o uşă deschisă pentru a putea prezenta părerile mele interconfesionale „că noi suntem creştini”. 

Nimeni, nici o denominaţiune, nu poate pretinde un creştin adevărat, căci voi aparţineţi lui Dumnezeu. Denominaţiunile au fost făcute de oameni. Creştinismul a venit din ceruri. Dar în toate lucrurile pe care le avem, cât de bune ar fi, cât ar fi de frumoase întâlnirile şi adunările şi cu toate înţelegerile sociale pe care le avem, totuşi fiecare va fi confruntat cu viaţa veşnică. Indiferent de cât succes avem în viaţa comercială, ce membru important suntem, cum ne ostenim, cum încercăm de mult să facem totul corect dacă nu se întâmplă în felul corect, este degeaba închinarea la Dumnezeu. 

Şi Isus a clasificat-o aşa. Aici vreau să rămân o clipă. El a spus: „Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” Gândiţi-vă asupra acestui lucru. o închinare sincera la Dumnezeu, care este sinceră din toată inima, poate totuşi să fie degeaba. Aşa a început cu Cain în grădina Eden. A fost o închinare sinceră, dar a fost refuzată. A fost foarte religioasă dar totuşi a fost respinsă. 

În penultima săptămână a avut loc în Shreveport o adunare a oamenilor de afaceri. La acest mic dejun au venit câteva sute de oameni. Eu am predicat două ore şi jumătate despre tema „A face o slujbă lui Dumnezeu fără voia Lui”. Asta se aude un pic deosebit. Dar noi trebuie să ne conducem singuri pe drumul pregătit de Dumnezeu, în felul în care o face Dumnezeu. Nu este important cât de corect este după părerea noastră; trebuie să fie conform Cuvântului DOMNULUI, altfel este degeaba! Cain se închina, dar nu era conform Cuvântului DOMNULUI. Fariseii se închinau, dar nu conform Cuvântului DOMNULUI. În acest mesaj deosebit pentru oamenii de afaceri, am învăţat aceasta. 

David a vrut să-i facă lui Dumnezeu o slujbă şi el avea dreptate în ceea ce spunea. El a zis: „Este bine să rămână chivotul DOMNULUI acolo? Noi vrem să-l aducem aici.” În zilele împăratului, al cărui urmaş era el, nu s-au ocupat de chivot. El a spus: „Nu este bine. Ei nu L-au întrebat pe DOMNUL prin chivot, dar noi trebuie să o facem.” Aşa este. Ei ar fi trebuit să facă aceasta. El a spus: „Noi vrem să aducem chivotul aici ca să-L întrebăm pe DOMNUL.” Asta este corect. El se afla într-o altă regiune. El a spus: „Noi trebuie să-l aducem aici. Aduceţi-l aici, puneţi-l în casa noastră şi slăviţi-L pe DOMNUL.” 

Observaţi, el a mers pe drumul greşit. El s-a sfătuit cu conducătorii miilor şi sutelor. Ei toţi au fost întrebaţi, fiecare personal. Se părea că este voia DOMNULUI. Se părea că este conform Cuvântului DOMNULUI. 

Mai întâi trebuie să puneţi Cuvântul DOMNULUI la locul potrivit, altfel nu este voia DOMNULUI. Lăsaţi să pătrundă aceasta adânc în voi, atunci veţi înţelege ce încerc eu să vă spun. 

Eu nu vreau ca Biserica să meargă pe o cale aşa cum este în Anglia: unde bărbaţii poartă părul lung şi îşi vopsesc faţa. Ei sunt perverşi. Noi nu vrem asta! Indiferent cât de evlavios se aude şi cât de bine poate cânta Elvis Presley cântece religioase, el este totuşi un diavol. Eu nu sunt judecător, dar „după roadele lor îi veţi recunoaşte”. El este penticostal, dar asta nu are nici o importanţă. Roadele voastre mărturisesc ce sunteţi voi. 

Chiar dacă ar veni Duhul peste el, dacă ar vorbi în limbi, dacă ar jubila şi ar putea vindeca bolnavi, ar fi aşa cum spune Isus: „Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: ,DOAMNE, DOAMNE! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?' Atunci le voi spune curat: ,Niciodată nu v-am cunoscut. '„ 

Noi trebuie să fim creştini sinceri, adevăraţi, şi singura cale cum putem deveni este să fim confruntaţi ca aici cu viaţa veşnică. Există numai o formă de viaţă veşnică, şi aceea vine de la Dumnezeu. 

El a ales fiecare creatură pe care o va avea vreodată. Aşa cum voi aţi fost ca genă în tatăl vostru, aşa aţi fost în Dumnezeu. A trebuit să fiţi de la început în El. Altfel nu veţi fi niciodată acolo. Voi aţi venit aici prin mama voastră. Tatăl vostru nu v-a cunoscut, dar voi eraţi în coapsa lui. Când aţi venit prin mama voastră, aţi devenit o fiinţă omenească. Voi aţi fost creaţi după chipul tatălui vostru. Acum puteţi avea părtăşie cu el. Exact aşa este cu Dumnezeu dacă aveţi viaţa veşnică. 

În viaţa aceasta naturală, fizică, voi aţi venit prin tatăl vostru. Există numai o singura posibilitate cum puteţi fi născuţi din nou: trebuie să se întâmple prin Tatăl vostru ceresc, atunci faceţi parte din El. „Toţi pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine.” 

Voi sunteţi aici pentru că numele vostru a fost scris în cartea vieţii Mielului încă înainte de întemeierea lumii. Exact aşa este. Voi sunteţi moştenitori, un moştenitor duhovnicesc, o parte din Cuvântul lui Dumnezeu, şi aţi venit din Tatăl vostru ceresc. Dacă este aşa, atunci voi aţi fost cu Isus când El a fost aici pe pământ, cum am spus deja, pentru că El a fost Cuvântul. Voi aţi suferit cu El, aţi murit cu El, aţi fost îngropaţi cu El, aţi înviat cu El şi sunteţi acum cu El în locurile cereşti. 

Observaţi: David a crezut că totul este bine. El i-a întrebat pe toţi oamenii aceştia şi fiecare a început să danseze, să jubileze şi să strige. Ei aveau toate mişcările emoţionale religioase care existau, dar totuşi nu era voia lui Dumnezeu să meargă acolo şi să aducă în felul acela Cuvântul lui Dumnezeu înapoi în casa lui Dumnezeu. Voi vedeţi, Dumnezeu lucrează întotdeauna, în toate epocile, în acelaşi fel. Prima Lui hotărâre este singura Lui hotărâre, căci El este desăvârşit în deciziile Sale. El nu face nimic până nu o descoperă mai întâi slujitorilor Lui, proorocii. Exact aşa este. 

De aceea în epoca aceasta în care trăim, nu există nici o biserică sau adunare, nici metodişti, baptişti, penticostali sau alţii, care poate introduce Biserica în Mireasă. Trebuie să fie răspunsul la Maleahi 4, şi anume că Dumnezeu trimite un prooroc căruia i se descoperă. Aceasta este singura posibilitate. Bisericile noastre devin denominaţiuni şi aruncă lucrarea într-un haos, cum a fost de la început. Dar Dumnezeu trimite întotdeauna un prooroc. 

Natan se afla atunci în ţară. El era un prooroc confirmat de Dumnezeu, dar El nu a fost întrebat. Ei s-au dus acolo, au cauzat ca un om important să-şi piardă viaţa şi au luat chivotul legământului. În loc să-i pună pe umerii leviţilor, ei l-au pus într-un car. A fost un haos. 

Vedeţi, dacă voi nu procedaţi conform Cuvântului lui Dumnezeu şi nu mergeţi pe drumul care l-a dat Dumnezeu, aduceţi mesajul (intră )în dezordine şi faceţi din el o organizaţie sau denominaţiune, şi deja vă pierdeţi. Aşa s-a făcut întotdeauna. 

A fost acelaşi lucru când acest băiat a fost confruntat cu aceasta. El a venit înăuntru. Poate el a fost membru la farisei sau saduchei, sau el făcea parte dintr-un ordin mare din zilele acelea. El era cât se poate de evlavios. El a spus: „Toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” De aceea l-a iubit Isus. Dar el a refuzat să fie condus: el a refuzat să primească adevărata călăuzire a lui Isus Hristos, Cel care ar fi putut să-i dea viaţa veşnică. 

El a crezut că acolo este altceva decât ceea ce avea el, altfel el nu ar fi întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ... !” 

Vedeţi, el vroia să facă ceva personal. Aşa este şi cu noi. Noi vrem să facem ceva personal. Dar darul lui Dumnezeu este un dar gratuit. Dumnezeu vi-l dă; voi nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru pentru acesta. El l-a destinat pentru voi, şi voi îl veţi avea. 

El ştia că este prezent. El credea şi vroia să îl aibă. Dar când a fost confruntat cu acesta cum ar putea să-l primească, atunci a fost altfel decât în ritualurile lui. Era altfel. El putea să-şi reţină banii şi să facă în acelaşi timp parte din biserică, şi aşa mai departe. Isus ştia aceasta. El ştia că el aduna bani. De aceea El i-a zis: „...du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.” Dar el nu a vrut s-o facă. 

Ceilalţi conducători pe care i-a avut în anii tinereţii lui, au avut o astfel de influenţă asupra lui, încât el a refuzat să primească calea pregătită a lui Dumnezeu, care era Isus Hristos - Singurul care are viaţa veşnică; Singurul care v-o poate da şi vouă. Nu biserica vă poate da viaţa veşnică, nici vecinul vostru sau păstorul, preotul sau dogma voastră; numai însuşi Isus Hristos vă poate da viaţa veşnică. 

Indiferent cât de buni sunteţi, cu ce aţi încetat şi cu ce aţi început: voi trebuie să primiţi persoana DOMNULUI Isus Hristos. Dacă voi faceţi asta, atunci viaţa voastră va fi în armonia corectă cu Cuvântul şi se va face de cunoscut în epoca aceasta, pentru că El este Cuvântul. 

Noe a trebuit să facă asta pentru ca Cuvântul din epoca lui să fie vestit. Ce ar fi fost dacă s-ar fi ridicat Moise şi ar fi spus: „Noi ştim ce a făcut Noe; noi ne vom orienta după cuvântul lui Noe. Noi vom face acelaşi lucru ca Noe: noi vom construi o arcă, vom merge pe Nil în jos şi astfel vom ieşi din Egipt.”? Nu ar fi funcţionat. A fost o altă epocă. 

Isus nu ar fi putut veni cu mesajul lui Moise; Luther nu ar fi putut veni cu mesajul catolic; Wesley nu ar fi putut aduce mesajul lui Luther; penticostalii nu ar fi putut aduce mesajul lui Wesley. Şi Mireasa nu ar fi putut fi educată în denominaţiunile penticostale. Este exclus. Exact aşa este. Ei s-au organizat şi au murit. Acum sunt aşa ca şi toţi ceilalţi. Este învelitoarea care se aseamănă cu viaţa care iese. 

Într-o seară am vorbit despre un bărbat care a scris o anumită carte. Eu nu am făcut-o din cauză că m-a criticat tare sau că a spus că eu sunt un diavol în cazul în care există aşa ceva, ci pentru că a spus că nu crede în Dumnezeu. El a scris: „Un Dumnezeu care şi-a încrucişat mâinile, a stat şi a privit cum au murit toţi martirii din epocile anterioare, mai susţine că are puterea să despartă Marea Roşie! Şi totuşi El a admis ca femeile şi copiii să fie sfâşiaţi de lei, etc, dar spune că este un Dumnezeu iubitor.” El a mai spus: ,,O astfel de fiinţă nu există.” Vedeţi, acest bărbat nu înţelege pentru că nu are inspiraţia Cuvântului. 

Primul bob de grâu, Mirele, a trebuit să cadă în pământ pentru a putea sa învie. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Mireasa care a fost născută de Rusalii. Ea a trebuit să treacă prin epoca întunecoasă şi ca fiecare altă sămânţă, trebuia îngropată. Ea a trebuit să moară. Trebuia să se întâmple. Dar ea a început să răsară prin Luther la începutul Reformei. Ea nu arăta încă precum sămânţa care a fost semănată, dar era lumina pentru ziua aceea. Tulpina a crescut mai departe şi a trecut în spic prin Wesley. Din spic a trecut mai departe la penticostali, învelitoarea. Mergeţi odată afară unde a fost semănat grâul şi observaţi-l când încep să se formeze grăunţele. Aceasta arată deja asemănător ca grăunţele. Dar dacă luaţi un spic, vă aşezaţi să îl desfaceţi, nu găsiţi nici un grăunte. Este numai învelitoarea. Pentru ce este ea? Ea este astfel formată ca să ţină grăuntele. Apoi vedeţi că viaţa a părăsit tulpina şi a trecut în spic; după aceea trece din spic în învelitoare; în încheiere trece din spic în grăuntele de grâu. Voi vedeţi: sunt trei etape. Dar grâul este format - Luther, Wesley, penticostalii - în afara acestor trei etape. Exact aşa este. Nu este nici o îndoială. Voi nu puteţi întrerupe cursul naturii. 

De fiecare dată când Dumnezeu trimitea un mesaj, trei ani după ce a fost vestit se forma o organizaţie. Acesta este vestit deja de 20 de ani şi încă nu este organizaţie. Nici nu va fi. Învelitoarea trebuie să se retragă pentru a-i da grăuntelui posibilitatea să fie în soare şi să ajungă la coacere în mesaj, pentru ca Biserica să revină şi să formeze trupul lui Isus Hristos, aşa cum a fost cu el de la început când a căzut în pământ. Este vorba despre viaţa veşnică. 

Bineînţeles că tulpina avea viaţă în sine. Sigur că a avut. Dar vedeţi, când tulpina şi-a îndeplinit sarcina şi a devenit o organizaţie, viaţa a continuat cu Wesley şi a ieşit afară. Observaţi fiecare din ele. Frunza cea mare nu are încă asemănare cu grăuntele. Dar dacă polenul este deja pe tulpină la spic, arată foarte asemănător cu grăuntele. Când vine apoi în învelitoare, este aproape acolo. 

Nu a spus Isus că aceste două lucruri vor fi în ultimele zile aşa de aproape, astfel încât chiar şi cei aleşi vor fi înşelaţi, dacă ar fi cu putinţă (Mat. 24, 24)? Este aproape de adevăr. Aşa urmează să fie în zilele din urmă. Vedeţi, acum este timpul pentru grâu. Timpul secerişului se apropie. Aceasta nu este epoca lui Luther sau cea a penticostalilor - aceasta este epoca Miresei. 

Moise a chemat o naţiune afară dintr-o naţiune. Astăzi cheamă Hristos o biserică afară dintr-o biserică. Vedeţi voi? A fost acelaşi simbol. Ei vor fi luaţi dincolo în slavă, ţara veşnică a făgăduinţei. 

Voi nu aveţi voie să respingeţi Persoana care face chemarea, Hristos, indiferent dacă sunteţi penticostali, metodişti, lutherani sau altceva. Este vorba despre chemarea din epoca aceasta. Eu nu am nimic împotriva lor, dar în epoca aceasta trebuie să primiţi Persoana Hristos, care este Cuvântul, cum au făcut-o El în epoca lor. 

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu .... Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi.” „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” Vedeţi, voi trebuie să primiţi Persoana vieţii veşnice. 

Luther a avut viaţa neprihănirii. Wesley a introdus sfinţirea. Penticostalii au introdus restituirea darurilor care au venit din nou în ei. Dar acum vin cele trei faze din trup la încheiere. Când va veni învierea, viaţa care a fost în lutherani şi a mers mai departe, viaţa care a fost în metodişti şi a mers mai departe, viaţa care a fost în penticostali, va ieşi împreună şi va face parte din trupul Miresei care va fi luat sus pentru a apărea înaintea lui Isus Hristos. Slava lui Dumnezeu! O, este covârşitor! Este adevărul! 

Noi am făcut cotitura. Noi privim spre cer şi aşteptăm venirea Lui, încheierea piramidei, cum putem spune noi, revenirea Lui. Biserica va fi înviată curând şi noi trebuie să ne pregătim. 

Există numai o posibilitate - nu dacă se spune: „Eu fac parte de Assemblies”; „Eu fac parte de unitarieni”; respectiv „învăţătura dualistă”, sau: „Eu fac parte din biserica lui Dumnezeu.” Asta nu înseamnă absolut nimic. „Părinţii noştri au jubilat şi au dansat.” Asta a fost în ordine; aceasta a fost ziua lor. Dar astăzi nu sunteţi confruntaţi cu o organizaţie pe care au format-o ei, ci cu viaţa care merge mai departe, şi anume cu Isus Hristos. 

Acest bărbat tânăr a făcut acelaşi lucru. Moise a scris poruncile. Dar vedeţi, a fost acelaşi Dumnezeu care a scris poruncile prin proorocul Său şi care a proorocit că va veni ziua când se va împlini aceasta: „DOMNUL, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; ...Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.”(Fap. 3, 22-23) - acolo în denominaţiunile - spic şi învelitoare. El trebuie să meargă mai departe la viaţă. Să nu spuneţi astăzi: „Eu sunt penticostal. Eu fac parte de aici; eu fac parte de dincolo.” Asta nu înseamnă nimic. Voi trebuie sa primiţi Persoana lui Hristos, viaţa veşnică. Noi vom fi toţi confruntaţi cu aceasta. Să nu uitaţi aceasta. 

Conducătorii erau cei ce aveau putere peste ei şi ceilalţi oameni, astfel încât ei spuneau: „Noi facem parte de acolo” sau „Noi facem parte de dincolo.” Ei aveau o astfel de putere peste ei. Dar cât de fatal a fost să respingă călăuzirea vieţii veşnice! 

Această viaţă este prezentă în seara aceasta. Aşa este. Duhul Sfânt este aici, care este Hristos în forma Duhului. Duhul Lui, ungerea, este aici. „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi peste puţina vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”

Numai Isus vă poate călăuzi la viaţa veşnică. Nici o biserică, nici o denominaţiune, nici un predicator, nici un preot, nimeni altcineva nu vă poate călăuzi acolo. Voi trebuie să vă lăsaţi conduşi de El, Singurul care vă poate călăuzi. 

V-aţi putea închipui că El v-ar călăuzi afară din Cuvântul Lui, care este El însuşi? Dacă El este deci Cuvântul şi voi sunteţi o parte din El, sunteţi atunci şi o parte din Cuvânt? Cuvântul, peste care Dumnezeu vrea să reverse apele mântuirii, Îl face astăzi de cunoscut, cum L-au făcut de cunoscut apostolii, ca Luther, Wesley şi oamenii din zilele acelea. Este Cuvântul! Cuvântul spune că aceste lucruri pe care le vedem astăzi vor avea loc. S-a zis dinainte că se va întâmpla în ceasul acesta. De aceea primiţi-L pe Isus Hristos şi permiteţi-I Lui să vă conducă la viaţa veşnică. 

Acest bărbat tânăr a realizat toate aceste lucruri bune. El a fost bun la şcoală. Ca băiat bun a fost fără îndoială bun. În viaţa comercială a ascultat de tatăl său. El a fost un băiat bun, era bun cu părinţii lui, era credincios preotului şi bisericii lui şi urma poruncile lui Dumnezeu. Dar el a pierdut lucrul cel mai mare. Toate celelalte lucruri nu mai aveau importanţă pentru el, după ce a refuzat călăuzirea vieţii veşnice, Isus Hristos. 

Observaţi, fiecare din noi este confruntat astăzi cu călăuzirea exact ca şi bărbatul acesta tânăr, indiferent cât suntem de religioşi. Poate sunteţi catolic, baptist, metodist sau penticostal, sau altceva: voi sunteţi confruntaţi în seara aceasta cu acelaşi lucru. Viaţa veşnică înseamnă să-L primeşti pe Isus Hristos. Această posibilitate ne este dată. 

Noi suntem câteodată confruntaţi în viaţă ca acest bărbat tânăr. Voi sunteţi oameni muritori şi voi aveţi posibilitatea să alegeţi. Voi puteţi alege. Dumnezeu a stabilit aşa ca voi să puteţi alege. El i-a pus pe Adam şi Eva pe baza alegerii libere, astfel încât puteau alege. Dar ei au ales greşit. Vedeţi, El nu poate face altfel cu voi decât a făcut cu ei. El trebuie să vă pună pe aceeaşi bază, astfel încât voi puteţi primi sau respinge. Voi puteţi alege. Noi vrem să observăm acum câteva exemple.

Ca om tânăr puteţi alege dacă vreţi să primiţi o educaţie sau nu. Voi puteţi alege. Voi vă puteţi decide pentru sau împotrivă. Voi puteţi alege cum să vă comportaţi. Aici vă voi jigni un pic. Voi puteţi ieşi afară şi să vă lăsaţi părul să crească ca Beatles sau ceilalţi prostănaci. Voi femeilor puteţi arăta ca un om cumsecade sau ca creaturile misterioase cu ochi albaştri, cu frizuri moderne scurte şi celelalte lucruri care există acum. Ele sunt complet în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi lor nu le este nici măcar permis să se roage. Acesta este adevărul. Exact aşa este. Aşa spune Biblia. 

Dar ce s-a întâmplat cu tine, biserică? Voi aţi văzut atâtea la televizor, atâtea lucruri din lume, şi este aşa de simplu pentru „firea Adam” a voastră veche să fie atrasă şi să procedaţi ca toţi ceilalţi. 

Eu vreau să repet aceasta! În zilele lui Moise, când el i-a scos pe copiii lui Israel afară şi a adus jertfa de ispăşire, nu avea voie să fie aluat dospit în mijlocul poporului. Fiecare ştie aceasta. Este scris în Exod 12: „Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre.” Cele şapte zile reprezintă cele şapte epoci ale Bisericii. 

„Să nu se găsească aluat dospit.” Ce se înţelege prin aceasta? Nici o dogmă, nimic lumesc. Este scris: „Cine iubeşte lumea aceasta, atunci dragostea Tatălui nu este în el.” şi noi încercăm să amestecăm aceasta! Dar voi nu puteţi. Voi trebuie să ajungeţi să credeţi numai un lucru. Ori credeţi pe Dumnezeu sau credeţi biserica voastră, voi credeţi lumea. Voi nu puteţi să le amestecaţi. Voi nu puteţi să ţineţi de lucrurile vechi care le-au făcut bisericile înaintea voastră. Voi trebuie să primiţi mesajul ceasului. 

El a spus: „Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămânea ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.” Nu avea voie să fie luat în epoca următoare. Mesajul pentru epoca aceasta în care trăiţi voi, trebuie să vină din Scriptură şi să fie confirmat. Dumnezeu trebuie să dovedească, că El este Acela care o face. Atunci acceptaţi sau refuzaţi. Viaţa veşnică constă din călăuzirea Duhului Sfânt care călăuzeşte Biserica Lui. Aici am putea rămâne mult, dar vrem să continuăm. 

Alegerea pentru comportarea voastră. Voi nu aveţi voie să amestecaţi acum. Ori sunteţi pentru Dumnezeu ori împotriva lui Dumnezeu. Ceea ce vine în exterior la exprimare, arată ce este în interior. Chiar dacă scaietele se gândeşte: „Eu am botezul cu Duhul Sfânt, eu merg în cer.”, nu înseamnă că voi mergeţi în cer. Nu! Voi puteţi avea botezul cu Duhul Sfânt în fiecare ceas din viaţa voastră şi totuşi să fiţi pierduţi şi să mergeţi în iad. Aşa spune Biblia. O, aşa este. 

Vedeţi, voi sunteţi un om care are cinci simţuri pentru exterior, prin exterior - trupul - care are contact cu lumea înconjurătoare. Dumnezeu v-a dat aceste cinci simţuri, dar cu acestea nu aveţi legătură cu El, ci cu locuinţa voastră pământească. Voi vedeţi, gustaţi, simţiţi, mirosiţi şi auziţi. 

În interior aveţi un duh care la fel are cinci intrări: conştiinţa, dragostea, etc. Voi aveţi cinci intrări prin care voi aveţi contact cu lumea spirituală; în duhul vostru. Trupul vostru are legătură cu lucrurile materiale, duhul vostru cu cele spirituale. Dar în cadrul acestora voi aveţi un suflet, şi sufletul este această „genă” care vine de la Dumnezeu. 

Este aşa cum se formează bebeluşul în trupul mamei. Bebeluşul ia naştere în trupul mamei atunci când sămânţa pătrunde în ou. Celulele care se formează apoi nu sunt ale unui câine, ale unei pisici sau ale unui cal, ci sunt toate celule omeneşti, pentru că se înmulţesc dintr-o celulă curată omenească. Şi dacă un om a fost născut din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu, destinat pentru viaţa veşnică şi este un ales, atunci un Cuvânt al lui Dumnezeu este zidit peste celălalt, cuvânt cu cuvânt! Nu: o dogmă denominaţională şi apoi un Cuvânt şi iarăşi o dogmă. Asta nu merge. Voi nu puteţi avea aluatul dospit. Există numai o viaţă veşnică: Isus Hristos, Cuvântul. 

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu .... Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi.” Prieteni, voi hrăniţi copiii mei. Voi mă trimiteţi pe câmpul misiunii în toată lumea pentru a duce mesajul. Eu trebuie să fiu sincer faţă de voi. Poate voi nu vedeţi ceea ce văd eu. De aceea sunt eu aici: pentru a vă spune. Eu nu o fac pentru că nu-i iubesc pe oameni, ci chiar pentru că îi iubesc pe oameni; pentru a corecta. O, când văd că biserica s-a abătut şi merge pe un drum fals, când spune: „Noi am făcut asta, noi am făcut cealaltă.”! Când văd cum face biserica toate acestea, atunci ştiu că este destinată pentru pieire. 

Priviţi în Biblia aceasta, atunci veţi vedea că aşa trebuie să fie la sfârşit, în această epocă Laodicea căldicică, în care Isus, Cuvântul, a fost scos afară. El nu va chema niciodată o biserică, pentru că El nu a făcut aceasta niciodată. El a zis: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc.” El ia Cuvântul şi loveşte: „Eşti greşit.” Aceasta este dovada că eu vă iubesc. „Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. „ Aceasta nu este o Biserică, pentru că ei L-au dat afară.” 

Ei se îndreaptă spre Conciliul ecumenic. Într-acolo merg ei: direct la Roma, înapoi de unde au venit. Aşa este. Asta mi-am notat acum 25 de ani respectiv 33 de ani. Acum o vedem. Şi nu numai asta; este scris în Biblie şi a fost arătată în vedenii. Ea s-a dus înapoi. Nu există nici o posibilitate să fie salvată. A trecut. Aşa va fi. 

Dumnezeu cheamă persoane individuale. „Eu stau la uşa şi bat; dacă aude cineva ...” - va fi un individ din o sută sau unul dintr-un milion, aşa cum am spus-o acum câteva seri. Când a fost condus Israelul afară din Egipt, au ieşit două milioane. Dar numai doi au intrat. Aceasta înseamnă: unul dintr-un milion! Aţi ştiut aceasta? Iosua şi Caleb. 

Când a fost Isus pe pământ ei au spus: „Părinţii noştri au mâncat mană în pustie. Noi ţinem de tradiţii. Noi facem asta. Noi ştim unde stăm.” El a spus: ,,Eu ştiu că părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi ei au murit.” - despărţiţi veşnic de Dumnezeu. 

La fecundare vin un milion de germeni de la un om. Aşa este la animale şi la oameni. Sunt un milion de germeni, dar printre ei se găseşte numai un germene care este destinat pentru viaţă, căci este numai un ou cu care trebuie să se întâlnească. Aşa este. El loveşte numai un ou. Este aşa ca trupul acesta de aici în care Dumnezeu a aşezat germenele. Vedeţi, acest germene se mişcă printre ceilalţi, se strecoară pe lângă toţi ceilalţi, înaintează, loveşte acest ou şi pătrunde înăuntru. Toţi ceilalţi mor. 

Ce este dacă cu Biserica ar fi astăzi exact aşa, dacă ar fi numai unul dintr-un milion? Vedeţi voi ce se întâmplă atunci? „Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.” Este adevărat frate Branham? Nu ştiu; eu citez numai Scriptura. 

Voi sunteţi destinaţi pentru viaţă. Voi recunoaşteţi dacă sunt destinaţi să o vedeţi. Dacă nu sunteţi destinaţi să vedeţi, nu veţi vedea. Se spune: „Ei au ochi şi nu văd, au urechi şi nu aud.” Cât de mulţumitoare ar trebui să fii, Biserică! Cum ar trebui să refuzaţi aceste lucruri ale lumii! Cum ar trebui să ardeţi pentru Dumnezeu, pentru că ochii voştri văd ce văd ei, şi urechile voastre aud ce aud ei! Călăuzire! De ce aţi venit în seara aceasta aici ca să ascultaţi un astfel de mesaj? Eu sunt însemnat în toată lumea de biserici ca fanatic. De ce aţi venit? Duhul Sfânt v-a condus ca să auziţi! Tăiere împrejur! Tăiaţi jos lucrurile lumii şi acceptaţi călăuzirea lui Isus Hristos, altfel veţi pieri aşa de sigur cum piere lumea. Amin! 

Voi puteţi alege cum vreţi să vă comportaţi. Depinde de voi cum vă comportaţi. Voi trebuie să vă alegeţi o femeie. Voi mergeţi şi vă luaţi o nevastă. Voi vreţi o nevastă care să facă cinste căminului viitor planificat. Vă puteţi închipui că un bărbat creştin se duce şi îşi ia de nevastă una din aceste „Rikkettas”? Vă puteţi închipui aceasta? Ce gândeşte bărbatul? Ce fel de cămin va primi el dacă îşi ia o curvă, o fată uşuratică? ,,O,” spuneţi voi: „un moment!” Cum se îmbracă ea? Dacă poartă pantaloni scurţi şi altele, atunci este o prostituată de stradă. Voi spuneţi: „Dar frate Branham!” Cine poartă aceste haine strâmte care arată de parcă sunteţi turnaţi în ele, este o prostituată de stradă. 

Isus a spus: „Ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” El trebuie să răspundă pentru aceasta. Dar ce a făcut ea? Ea s-a expus. Cine este atunci de vină? Gândiţi-vă. Voi spuneţi: ,,Nu sunt alte haine.” Mai există încă stofe şi maşini de cusut! Voi nu aveţi deci nici o scuză. Aşa este! 

Eu nu vreau să vă jignesc. Aceasta nu este o glumă; este AŞA VORBEŞTE DOMNUL din Scriptură. Exact aşa este, prieteni. Eu sunt un bărbat bătrân, nu voi mai fi mult timp aici, dar eu trebuie să vă spun adevărul. Dacă acesta este ultimul meu mesaj, atunci este adevărul. Nu o face, soră! Nu o face, frate! 

Acum la voi, cei care ţineţi de o dogmă, deşi voi ştiţi că Cuvântul lui Dumnezeu a fost confirmat în faţa voastră; botezul cu Duhul Sfânt şi aceste adevăruri care le avem astăzi. Totuşi vă îndepărtaţi din cauza dogmelor? Cum puteţi să fiţi un fiu al lui Dumnezeu şi să tăgăduiţi Cuvântul lui Dumnezeu care a fost prezis pentru ultimele zile în care trăim? Cum puteţi face aceasta? Cum îi denumeşte Biblia? 

Ieri seară am povestit despre un împărat. Un negru a fost vândut în sud ca sclav. Ei erau atunci comercializaţi ca o maşină pe piaţă. Se făcea un contract de cumpărare pentru el. Am observat odată când a venit un mijlocitor într-o localitate mică pentru a cumpăra câţiva. El a spus: „Eu vreau să-i văd.” Ei erau trişti pentru că erau plecaţi de acasă, şi trebuia să îi îndemne la lucru cu biciul. Ei erau vânduţi ca sclavi. Acum ei erau într-o ţară străină pe care nu o cunoşteau, şi nu vor mai vedea casa lor niciodată. De aceea ei erau trişti. Ei trebuiau îndemnaţi cu biciul la lucru. Acest mijlocitor a venit la o anumită plantaţie. Acolo se afla un bărbat tânăr care mergea drept şi bărbia lui era ridicată în sus. Pe el nu trebuia să-l bată. Ţinuta lui era dreaptă, şi îi sprijinea moral şi pe ceilalţi. 

Mijlocitorul a spus: „Pe acela vreau să-l cumpăr.” 

Proprietarul a răspuns: „El nu este de vânzare. Pe el nu-l poţi cumpăra. El nu este de vânzare.” 

El a întrebat: „De ce este altfel? Este el şeful peste ceilalţi?” El a întrebat mai departe: „Îi dai altceva de mâncare?” 

„Nu”, a fost răspunsul, „El este un sclav şi mănâncă cu toţi ceilalţi în bucătărie.” 

El a întrebat din nou: „De ce este altfel?” 

El a explicat: „Şi eu m-am mirat de aceasta până când am aflat. Dincolo în Africa (de unde au venit, unde burii i-au vândut, i-au adus aici şi iarăşi iau vândut) tatăl lui este împărat peste un trib. Deşi el este departe de casă şi aici este un străin, el ştie că este un fiu de împărat. De aceea se comportă aşa.” Ce mustrare pentru creştinătate! Noi trebuie să reprezentăm pe Dumnezeu şi viaţa veşnică. Există numai o formă a vieţii veşnice, acesta este Dumnezeu. El singur are viaţa veşnică. Noi suntem lucrarea Lui, căci noi suntem moştenitorii Duhului Său. De aceea noi bărbaţii şi femeile trebuie să ne comportăm cum ne spune Biblia. Noi nu ar trebui să ne comportăm ca Izabelele străzii şi Ricki unei organizaţii, ci ca gentlemeni creştini, ca fiii şi fiicele lui Dumnezeu care sunt născuţi din Duhul lui Dumnezeu şi fac de cunoscut şi răspândesc lumina pentru timpul nostru. Exact aşa este. 

Dar cât de departe am deviat de la aceasta! De ce? Din aceeaşi cauză ca bărbatul acesta tânăr. El a respins viaţa veşnică, a refuzat să o primească, pentru că l-ar fi costat o poziţie în societate; l-ar fi costat bogăţia financiară; l-ar fi costat o părtăşie din biserică, l-ar fi costat multe. El a ştiut ce-l va costa, căci el a fost un bărbat tânăr raţional, şi el a înţeles că nu poate plăti preţul şi s-a gândit: ,,Eu mă voi încrede simplu în religia mea şi voi merge mai departe.” Dar adânc în inima lui el ştia că cu Isus era altceva decât cu preoţii din timpul acela. 

Fiecare mesaj, fiecare mesaj adevărat care vine şi este adus de Dumnezeu, este altfel decât vechea tendinţă. Aţi observat cum au venit imitatorii când a ieşit nu demult vindecarea divină? Fiecare din el s-a dus într-o organizaţie şi a rămas acolo. Ştie unul din ei că după aceea trebuia să urmeze un mesaj? Dumnezeu nu face nimic pentru amuzamentul nostru, El ne atrage atenţia prin ceva. Când El are atenţia noastră, trimite mesajul Lui. 

Vedeţi, când El a venit atunci pe pământ şi a început slujba Sa, se spunea: ,,O, tânărule rabi, noi vrem să te avem aici în biserica noastră. Vino la noi.” „Tânărule prooroc, noi vrem să vii aici. Vino.” 

Dar într-o zi El s-a ridicat şi a spus: „Eu şi Tatăl una suntem!” ,,O”, ziceau ei, „tu Te faci singur Dumnezeu.” 

„Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi nu beţi sângele Lui, atunci nu aveţi viaţă în voi.” 

„El este un vampir! Noi nu vrem să avem nimic de-a face cu acesta!” Apostolii erau acolo. Sute L-au părăsit după aceea, dar apostolii erau destinaţi pentru viaţă. El a spus asta. Ei nu o puteau explica; ei credeau. Ei au rămas, căci au zis: „Nici un om nu poate face aceste lucrări.” Chiar şi preoţii au recunoscut. Nicodim, care făcea parte din Sobor, a spus: „Nimeni nu poate face aceste lucrări, numai dacă este Dumnezeu cu el.”

În ziua de Rusalii, Petru a spus: „Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru ...”

Uitaţi-vă în Scriptură şi vedeţi ce a prezis Scriptura. Isus a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” „Dacă l-aţi fi recunoscut pe Moise, M-aţi fi recunoscut şi pe Mine, căci Moise a scris despre Mine că voi veni, şi în ce statură voi veni.” El a venit ca Fiul omului. El se face de cunoscut ca Dumnezeu sub trei denumiri. Aceste trei denumiri - Tată, Fiu şi Duh Sfânt - sunt trei însuşiri ale aceluiaşi Dumnezeu. Acelaşi lucru este cu neprihănirea, sfinţirea, botezul cu Duhul Sfânt; Martin Luther, Wesley şi penticostalii. Acestea la fel sunt trei caracteristici, trei etape, trei epoci ale Bisericii. Aşa este şi cu apa, sângele şi duhul. Acestea sunt cele trei elemente care vă introduc în trup. Naşterea voastră firească simbolizează naşterea voastră duhovnicească. La naşterea unui copil vine mai întâi apa, apoi sânge, apoi viaţa. Exact aşa ajungeţi şi voi în Împărăţia lui Dumnezeu; în acelaşi fel. În felul acesta intră Biserica înăuntru, pe acelaşi drum. Este acelaşi. Observaţi cum formează Dumnezeu trupul Său prin aceste trei lucruri. 

Noi am văzut că voi aveţi dreptul să alegeţi. Tu alegi fata cu care vrei să te căsătoreşti, şi ea este de acord cu tine. 

Voi mai aveţi o altă alegere, şi anume dacă vreţi să trăiţi sau dacă nu vreţi să trăiţi. Acum alegeţi între viaţă şi moarte. Voi puteţi avea viaţa. 

Şi bărbatul cel tânăr a avut această alegere. El avea în toate succes, era un om evlavios, dar el ştia ca îi lipsea ceva. El putea să spună despre sine: „Toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” Dar el ştia că nu are viaţa veşnică. El a avut alegerea: să o primească sau să o respingă, şi el a respins-o! Aceasta a fost greşeala cea mai fatală pe care o putea face. Toate celelalte nu contau. Nimic nu mai contează dacă nu faceţi alegerea aceasta. 

Noi vrem să vedem ce s-a întâmplat după ce a ales şi unde l-a dus aceasta. Vedeţi ce a ales el. El era un om bogat, un om de afaceri, un domnitor, un om religios; toate acestea. Astăzi am putea zice: „Băiatule, el este un metodist adevărat, sau baptist, sau penticostal. El este un flăcău cumsecade, un băiat simpatic şi aşa de drăguţ.” Nimic rău nu se putea spune despre el. El este prietenos, simpatic, plăcut şi toate celelalte. Din punct de vedere moral el ar fi fără greşeală. Poate că el nu ar fuma, nici nu ar bea, nu ar merge la cinema sau la dans, cum am numi-o noi astăzi şi după ce am judeca un creştin. Dar asta totuşi nu este încă viaţa veşnică; asta nu este despre ce vorbim. Poate el i-a fost credincios bisericii, ceea ce sigur a fost. Dar vedeţi, ce i-a adus aceasta? Popularitate mare. Să zicem că el a fost predicator. Atunci lui i s-ar fi oferit o biserică mai bună; el ar fi putut deveni păstor sau episcop. Vedeţi, aceasta vă aduce vază, şi el a devenit bogat şi renumit. Astăzi vă aduce acelaşi lucru dacă aveţi un talent mare de a cânta. Eu m-am gândit la bărbatul tânăr care a cântat mai înainte aici. Înainte el a pus-o la dispoziţia lui Satana, dar acum o primeşte înapoi. Ce diferenţă este între el şi Elvis Presley şi ceilalţi: Pat Boone, acest grup şi Ernie Ford. Aceşti băieţi sunt cântăreţi excepţionali, dar ei iau aceste talente care le-au fost date de Dumnezeu şi le folosesc pentru a înainta în lucrarea lui Satana. Aşa îşi vând unii cântăreţi străluciţi talentele lor care le-au fost date de Dumnezeu, pentru a deveni renumiţi în lumea aceasta, pentru a fi cineva. Cum puteţi să vreţi să deveniţi şi mai mult decât sunteţi, în loc să fiţi un fiu al lui Dumnezeu? 

Nu este important dacă posedaţi întregul oraş sau întreaga lume, dacă nu aţi acceptat călăuzirea vieţii veşnice, a Duhului Sfânt - Hristos. Cine sunteţi de fapt? Voi sunteţi muritori, morţi - morţi în păcat şi fărădelegi. Voi puteţi fi evlavioşi cât vreţi; să-i fiţi aşa de credincioşi bisericii cât vreţi; să fiţi predicator dacă vreţi să staţi pe platformă; dar dacă o refuzaţi, veţi muri. 

El avea un succes mare. El a avut sigur mult succes în viaţa aceasta. Dacă urmărim drumul vieţii lui un pic, vedem ca el a avut un mare succes. Noi îl urmărim în Biblie şi vedem că el a devenit un om bogat. El a primit case bogate şi îl avea pe judecătorul şi primarul oraşului ca invitaţi la masă, dădea petreceri mari pe terasă, avea multe servitoare, femei şi fete în jurul lui. În faţa uşii de la sală era un cerşetor cu numele Lazăr. El se hrănea cu resturile de la masa lui. Noi cunoaştem povestea. El avea succes; exact aşa ca şi bisericile de astăzi. 

Un om de afaceri care şade aici, mi-a zis: „Aici în California, biserica îi spune sindicatului ce trebuie să facă.” Vedeţi, se va ajunge din nou ca biserica şi statul să fie una. Este în faţa voastră. Voi vă aflaţi deja înăuntru şi primiţi semnul fiarei, fără să ştiţi. 

Dacă aţi cumpărat vreodată una din benzile mele, atunci în orice caz să vă cumpăraţi una: Urma şarpelui - în cazul în care o voi predica acasă. Atunci veţi vedea unde se află şi unde se încheie. Eu voi merge acasă şi voi vorbi despre aceasta, dacă este în voia DOMNULUI. Va dura circa patru ore, de aceea nu poate să se întâmple într-o adunare ca aceasta. Eu trebuie să merg acolo unde adunarea are multă răbdare cu mine. Voi puteţi să ascultaţi mai târziu banda acasă. 

Observaţi, noi am văzut că el a avut un mare succes. Mai târziu noi vedem că el a avut tot mai mult succes, până când a zis: „Eu am destul.” El ar fi un om adevărat în timpul nostru, nu-i aşa? ,,Hambarele mele sunt pline până la plesnire. Eu am aşa de mult, încât pot să spun: ,Suflete dragă, odihneşte-te. '„ 

Dar ce a făcut el la început? El a refuzat călăuzirea lui Isus Hristos. Biserica lui, inteligenţa lui, studiile lui - toate acestea i-au ajutat să aibe succes. Toţi iudeii îl iubeau. El le dăruia, îi ajuta, el a făcut poate una şi alta. Dar voi vedeţi, el a refuzat călăuzirea lui Isus Hristos, viaţa veşnică. Biblia spune că Dumnezeu i-a spus: „Tu nebunule! În noaptea aceasta ţi se va cere sufletul.”

În încheiere îl vedem în iad unde el îşi deschide ochii şi îl vede pe cerşetorul pe care l-a aruncat în stradă, că şade în sânul lui Avraam. Ce greşeală fatală! Bisericile - adunările, au făcut totul corect, dar totuşi nu aveau viaţa veşnică. 

Asta îmi aduce aminte de predica pe care am ţinut-o nu demult: ,,Filtrul unui om care gândeşte.” Poate voi o aveţi. În toamna trecută am fost la vânătoare de veveriţe şi am mers printr-o pădure. Eu am privit în jos şi am văzut o cutie de ţigări. Eu desigur că nu pot să spun acum numele fabricii de ţigări, dar voi îl cunoaşteţi. Eu am trecut pe lângă ea, pentru că eu căutam veveriţe în păduri. Eu am văzut cutia acolo şi m-am întors. Pe aceasta stătea scris: „Filtrul unui om care gândeşte, gustul unui om care fumează”. Eu eram pe cale să merg mai departe prin pădure, când a vorbit Duhul Sfânt: „Întoarce-te şi ridic-o.” Eu m-am aplecat şi am ridicat-o. „Filtrul unui om care gândeşte, gustul unui om care fumează.” Eu mă gândeam: ,,0 firmă americană vinde propriilor cetăţeni americani moartea într-o altă formă.” Filtrul unui om care gândeşte? Şi gustul unui om care fumează? 

Eu am fost la expoziţia mondială unde Yul Brynner şi alţii au prezentat câteva teste. El a luat o ţigară, a tras-o peste o bucată de marmură, a şters nicotina şi a pus-o pe spatele unui şobolan, un şobolan alb. După şapte zile el era aşa de plin de cancer, încât nu mai putea merge. Se spunea: „Voi ştiţi că ei susţin că un filtru este mai bun. Dar este numai un truc pentru a vinde mai multe ţigări.” Este necesară multă nicotină pentru a satisface acest diavol. Aşa este. Dacă se ia o ţigară cu filtru, atunci trebuie să se fumeze patru pentru a avea aceeaşi cantitate. Este un truc pentru ca voi să cumpăraţi mai multe ţigări. Fără gudron nu aveţi fum, şi gudronul produce cancer. Vedeţi voi cum este? Americanii orbi care aşteaptă să iasă de undeva un iepure dintr-o pălărie, cad în capcană. Voi nu aveţi voie să o faceţi, aceasta aduce moartea. Indiferent ce fel de ţigări luaţi, aduce în orice caz moartea. „Filtrul unui om care gândeşte.” - Un om care ar gândi nu ar fuma deloc; dacă poate să gândească. Aşa este. 

Eu mă gândeam că aceasta se potriveşte şi pentru biserici. Eu mă gândeam: „Are Dumnezeu un filtru?” Desigur. Fiecare biserică are un filtru. Aşa este. Ei filtrează pe acei care intră, şi ei lasă şi multă moarte înăuntru. 

Cum aţi putea trece o denominaţiune prin filtrul lui Dumnezeu? Ar fi posibil aceasta? Cum aţi putea trece o femeie cu părul scurt prin filtrul acesta? Spuneţi-mi. Cum aţi putea trece o femeie cu pantaloni lungi, deşi este o urâciune să poarte îmbrăcămintea unui bărbat? Vedeţi, filtrul lui Dumnezeu ar prinde-o, nu ar lăsa-o să treacă. Dar bisericile au filtrele lor proprii. Eu spun că există filtrul unui om care gândeşte: acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Este pentru gustul unui om sfânt - al unui om sfânt; nu pentru gustul unui om din biserică, ci al unui om sfânt. Pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu curat, sfânt şi neamestecat. 

Există un filtru al unui om care gândeşte. Membru al bisericii, eu te sfătuiesc să foloseşti acest filtru, căci celălalt lasă lumea înăuntru, şi numai un pic din aceasta aduce moartea. Numai un pic de aluat dospit ... întregul aluat. „Cine ia sau adaugă un cuvânt, partea aceluia va fi scoasă din cartea vieţii.”

Ce a cauzat în grădina Eden moartea şi toate grijile, durerile de inima, fiecare bebeluş mort, fiecare zgârietura în gât, fiecare sirenă a salvării, fiecare spital, fiecare cimitir? A fost din cauză că Eva s-a îndoit de un cuvânt - nu de întregul. A fost de fapt numai un cuvânt răsucit. Dumnezeu a spus: „Omul să ţină fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.” Aceasta stă la începutul Bibliei. 

În mijlocul Bibliei a venit Isus. El a spus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Nu numai cu o parte, ci cu fiecare! 

La sfârşitul Bibliei, în Apocalipsa 22, Isus depune mărturie despre Sine însuşi. Descoperirea Bibliei este Isus Hristos. El a spus: „Cine ia sau scoate un cuvânt, partea lui va fi scoasă din cartea vieţii.” 

Dacă voi mergeţi prin filtrul unui om care gândeşte, atunci când veţi ieşi, veţi avea gustul unui om sfânt. Aşa este. Voi veţi avea un gust sfânt. 

Soră, care porţi o astfel de îmbrăcăminte, gândeşte-te asupra acestui lucru. Tu trebuie să răspunzi pentru aceasta. Tu spui: „Eu îi sunt fidelă soţului meu.” „Eu îi sunt fidelă prietenului meu.” „Eu sunt o fată virtuoasă.” Dar ce este cu păcătosul care te vede? Cine este de vină dacă el trebuie să răspundă pentru preacurvie? Vedeţi, atunci tu eşti de vină. Aşa este scris în Cuvânt. O, fii o femeie care gândeşte! 

Poate voi spuneţi: „Poate nu este aşa.” Dar ce este dacă este totuşi aşa? El a spus-o şi nici un cuvânt nu poate da greş. 

Un om important m-a chemat nu demult în camera lui şi a spus: „Eu voi pune mâinile peste tine, frate Branham. Tu îţi ruinezi slujba dacă predici astfel de lucruri.” Eu am spus: „Fiecare slujbă care este ruinată de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie ruinată.” 

El a repetat: „Eu voi pune mâinile peste tine, căci tu ai fost trimis să te rogi pentru bolnavi.” Eu am Întrebat: „Crezi tu aceste lucruri, frate?” 

El a răspuns: „Nu. Dar aceasta nu este problema noastră.” Eu am întrebat: „A cui problemă este atunci?” 

El a răspuns: „Aceasta este problema păstorului.” Eu i-am răspuns lui: „Priveşte numai spre public!” 

În fiecare an amintesc aceste lucruri în predicile mele şi zic: „Ei sigur au înţeles.” Când vin apoi în anul următor, este mai rău ca înainte. Este o dovadă ca mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi. 

Călăuza este Duhul Sfânt, prieteni. El vă conduce şi vă călăuzeşte în tot adevărul când vine El - Duhul Sfânt. Gândiţi-vă asupra acestui lucru. Luaţi fiItrul unui om care gândeşte, acesta este Biblia şi nu dogma sau biserica voastră, altfel voi sunteţi pierduţi. Luaţi filtrul unui om care gândeşte. 

Aici nu a gândit corect bărbatul cel tânăr. El a luat filtrul bisericii. El a devenit renumit, un bărbat însemnat, dar în iad unde a suferit chinuri, şi-a deschis ochii. 

Dacă acceptaţi acum filtrul unui om care gândeşte - Isus Hristos, Cuvântul - veţi avea cerinţa după gustul unui om sfânt, căci prin aceasta veţi fi satisfăcuţi. Dacă voi aveţi Duhul Sfânt în voi, El este satisfăcut. 

Dacă Duhul Sfânt nu este acolo, atunci voi spuneţi: „Ah, eu nu cred că depinde de aceasta.” Vedeţi, ce aţi făcut voi cu aceasta. Acelaşi lucru l-a făcut Eva. Voi vă aflaţi din nou în aceeaşi situaţie. 

Să mergem acum mai departe şi să-l lăsăm la o parte pe bărbatul care nu a primit filtrul unui om care gândeşte. El a refuzat să accepte călăuza lui Isus Hristos, viaţa veşnică. 

Noi vrem să vedem un alt om de afaceri, bogat şi tânăr, un domnitor care a primit aceeaşi posibilitate ca acest bărbat. Dar el a acceptat călăuzirea lui Isus Hristos. Sunt doi bărbaţi în Biblie despre care vom vorbi. Unul care a respins, am vorbit deja despre el. Acum vorbim despre celălalt bărbat tânăr de afaceri, bogat şi domnitor. El a acceptat călăuzirea. 

Scriptura relatează în Evrei 11,24-26 despre el, dacă vreţi să vă notaţi. „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului.”

Vedeţi, el a acceptat viaţa veşnică. Moise a socotit ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât toate comorile acestei lumi. Asta a socotit Moise ca fiind cea mai mare avere. Bărbatul bogat nu a făcut-o. Moise a fost un domnitor tânăr, bogat şi urma să devină următorul faraon. 

El era văzut ca fiul lui faraon şi era moştenitorul tronului. Dar el a căutat imposibilul şi a privit spre un grup de lucrători de lut, nişte sclavi. Prin credinţa el a văzut însă făgăduinţa lui Dumnezeu pe baza Cuvântului, că acest popor a locuit patru sute de ani într-o ţară străină şi apoi va fi scos de o mână puternică. Aceasta a socotit el ca o mai mare bogăţie decât toate comorile Egiptului. Aleluiah! El a părăsit Egiptul fără să ştie unde va merge. El a fost călăuzit de Hristos. El a părăsit totul! 

Cu un picior deja pe tron. El ar fi putut deveni următorul faraon al Egiptului, dar el a socotit mai mare ocara lui Hristos, ocara de a fi numit „ciudat”, de a fi numit „fanatic”, pentru că şi-a ocupat locul la lucrătorii de lut şi fanatici, pentru că el a recunoscut că ceasul în care urma să se împlinească făgăduinţa Scripturii, a sosit. 

O, Biserică, trezeşte-te! Nu puteţi vedea astăzi acelaşi lucru? Ceasul care ne-a fost făgăduit este aici. Socotiţi ocara lui Isus Hristos o mai mare bogăţie decât toate comunităţile şi toate celelalte, ca tata sau mama, biserica sau altceva! Urmaţi călăuzirii Duhului! 

Noi vrem să-l urmărim pe acest Moise mai departe. Eu am făcut-o. Să observăm viaţa lui. Primul lucru pe care l-a făcut după ce s-a decis să poarte ocara lui Hristos, a fost că a renunţat la studiile lui, înţelepciunea lui. El a studiat întreaga înţelepciune a Egiptului. El a renunţat la renumele lui, la tron, sceptrul, demnitatea de împărat, la coroana, la tot ce ar fi putut avea. 

Celălalt bărbat a vrut să aibe toate acestea şi L-a refuzat pe Hristos. Acest bărbat a refuzat tot şi L-a primit pe Hristos. Ce s-a întâmplat după aceea? El a trebuit să se separe. Aleluiah! Acest cuvânt înseamnă: „Slavă Dumnezeului nostru!” Nu este bine să uităm aceasta. El a dispreţuit tronul şi popularitatea. El ar fi putut avea sute de fete tinere ca neveste. El ar fi putut avea totul sub domnia lui. Egiptul domnea atunci peste întreaga lume. Lumea era la picioarele lui şi el era moştenitorul a toate. Dar când s-a uitat în Scriptură, el a recunoscut în ce epocă trăia şi că ceva era în el. Atunci a început să lucreze această sămânţă a lui Dumnezeu aleasă dinainte. 

Indiferent cât de popular poţi să devii, dacă poţi deveni - asta sau cealaltă - un membru la presbiterieni sau păstor, indiferent ce poţi deveni: dacă Cuvântul vieţii veşnice, Cuvântul lui Dumnezeu, este destinat să fie în tine, şi tu recunoşti că este aproape, atunci începe să lucrezi şi treci la împlinire; tu ieşi afară şi începi să îl obţii. 

El a refuzat să fie numit fiul fiicei lui faraon şi a socotit ocara lui Hristos ca o bogăţie mai mare ca toate comorile Egiptului, respectiv ale întregii lumi. El le-a socotit. Vedeţi, ce a făcut el: el L-a urmat. El a fost respins repede de oamenii lui - de acei care l-au iubit! 

Vă va costa poate tot ce aveţi. Poate vă costă căminul vostru, prietenii voştri, grupul vostru de cusut sau locul vostru în cor. S-ar putea. Eu nu ştiu ce vă va costa; în orice caz toate acestea care sunt lumeşti şi fac parte de lume. Voi va trebui să vă despărţiţi de tot ce este lumesc. Voi trebuie! 

Moise a renunţat la tot şi s-a dus în pustiu cu un toiag în mână. Trecea o zi după alta. Era de mirare dacă se gândea că a făcut poate o greşeala? Nu. 

Deseori oamenii fac un început şi apoi spun: ,,O, eu o voi face. Slavă lui Dumnezeu! Eu o recunosc.” Dar apoi râde cineva de voi, şi deja va gândiţi: „Poate m-am înşelat.” 

Se spune că acei care nu pot suporta mustrarea, copiii falşi, nu sunt copii ai lui Dumnezeu. Ei s-au adâncit numai într-o mişcare sentimentală. Vedeţi, eu am vorbit mai înainte de sămânţă. Ea nu a fost atunci de la început în suflet. Ungerea Duhului era acolo, şi au făcut tot posibilul. Dacă voi sunteţi unşi în duhul vostru, puteţi face asta. Este într-adevăr Duhul Sfânt adevărat, şi totuşi puteţi fi un diavol. ,,O”, spuneţi voi, „frate Branham!” 

Prooroci falşi! Biblia spune: „În ultimele zile se vor ridica prooroci mincinoşi.” Isus a spus: „Vor veni Hristoşi mincinoşi.” - nu „Isuşi” mincinoşi - la aceasta nu ar cădea nimeni -, ci „Hristoşi” mincinoşi! Hristos înseamnă „Unsul”. Sunt unşi mincinoşi; sunt unşi, dar în adâncul interiorului sunt greşiţi. Şi totuşi ei fac semne mari şi minuni, vorbesc în limbi, dansează în Duhul şi predică Evanghelia. 

Şi Iuda Iscarioteanul a făcut aceasta! Caiafa a proorocit şi la fel şi Balaam, făţarnicul. Bineînţeles că toţi fac semne şi au mişcări sentimentale evlavioase, dar vedeţi, voi puteţi să semănaţi sămânţă unui scaiete şi sămânţă unul grâu în acelaşi pământ şi să le udaţi cu apă. Dacă le ungeţi pe amândouă, vor jubila amândouă; amândouă vor creşte prin aceeaşi apă. „El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, dar după roadele lor îi veţi recunoaşte.” Cum puteţi să faceţi altceva, decât să concordaţi cu Cuvântul lui Dumnezeu? Amin. Vedeţi voi ce vreau să spun? „Ploaia cade peste cei drepţi şi cei nedrepţi” şi îi unge. 

Isus a spus: „Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: ,DOAMNE, DOAMNE! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?' Atunci le voi spune curat: ,Plecaţi de la Mine, voi care aţi lucrat fărădelegea; niciodată nu v-am cunoscut. Înăuntru cu voi, în iadul care este pregătit pentru Satana şi îngerii lui.” Ce Cuvânt! Greşit! Închinarea lor este degeaba; osteneala lor este degeaba. De ce o faceţi dacă nu trebuie să o faceţi? De ce luaţi un înlocuitor, dacă cerul este plin de adevăr? Voi nu trebuie să faceţi asta. 

Noi vedem că Moise a fost uns. Nimic nu îl putea împiedica. Proprii lui fraţi l-au respins. Asta nu l-a oprit. El s-a dus în pustie. Într-o zi el l-a întâlnit pe Dumnezeu acolo faţă-n faţă, în rugul de foc. S-a spus: „Moise, scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. Eu am auzit strigătele pe care le scoate poporul Meu şi Eu îmi amintesc de făgăduinţa Cuvântului Meu. Eu am venit ca să te trimit să îi scoţi afară.” Sigur el s-a întâlnit cu Dumnezeu faţă-n faţă. El a vorbit cu El. El a fost însărcinat de Dumnezeu. 

Dumnezeu s-a întors apoi în acelaşi stâlp de foc când proorocul se afla pe munte, a confirmat proorocul Lui şi a dovedit că El a fost cel care a făcut semnele şi minunile când Moise îşi întindea mâna. Desigur că au fost şi imitatorii acolo. Iane şi Iambre stăteau acolo şi făceau acelaşi lucru care l-a făcut el. Care a fost cel adevărat? De unde pleca? Venea din Cuvânt? Era ceasul prezent pentru aceasta? 

Ştiţi voi că pentru ultimele zile sunt făgăduite aceleaşi lucruri? „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte...”(2 Tim. 3,8). Vedeţi, se spune: „în ultimele zile.” Ei fac acelaşi lucru, imită totul, dar rămân pe căile lor murdare. „Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă” (2 Petru 2, 22). 

Voi penticostalilor, taţii şi mamele voastre au ieşit înainte cu mulţi ani din organizaţii şi au fost blestemaţi; dar voi v-aţi întors din nou şi aţi făcut la fel ca cei din mijlocul cărora au ieşit ei. Este exact aceeaşi mocirlă şi aceeaşi vărsătură. Dacă biserica a vărsat-o la începutul mişcării penticostale, atunci o va vărsa şi astăzi! Dar trebuie să fie aşa, căci ea este învelitoarea. Până acolo trebuie să se ajungă. Spicul nu poate fi singurul, după aceea trebuie să vină învelitoarea, purtătorul. Noi trăim acum în ultimele zile. Observaţi lucrurile care au fost făgăduite pentru acest ceas. 

Vedeţi cum a fost confirmat Moise. El ştia. Când a ieşit afară, unii din fraţii lui i s-au împotrivit şi au vrut să formeze o organizaţie. Ei au spus: „Tu nu eşti singurul sfânt aici printre noi.” „Toată adunarea, toţi sunt sfinţi.”, spuneau Core şi Datan. „Noi vrem să alegem bărbaţi şi să facem ceva.” 

Mie mi-a fost milă de Moise. El s-a dus şi s-a aruncat în faţa altarului şi a zis: „DOAMNE…” 

Dumnezeu i-a răspuns: „Despartă-te de ei. Eu m-am săturat de ei!” Apoi pământul s-a deschis şi au fost înghiţiţi. Vedeţi, el ştia de însărcinarea lui. Dumnezeu nu s-a ocupat de organizaţii; nici de grupuri. El ia indivizi. Aşa este. El nu a luat niciodată grupuri, ci întotdeauna indivizi, o persoană. Cu privire la ultimele zile, El a spus: „Eu stau la uşa şi bat; dacă aude cineva” - nu „un grup” - „dacă aude cineva glasul Meu, voi intra şi voi cina cu el.” Dacă poate auzi un om! 

Cum ar putea să ducă acest microfon vocea mai departe, dacă nu ar fi fost făcut pentru aceasta? Eu aş putea striga cu toată puterea către această scândură, şi nu s-ar întâmpla nimic. Acesta este destinat şi făcut pentru un microfon, şi dacă Cuvântul lui Dumnezeu este în voi pe baza alegerii lui Dumnezeu, atunci: „Oile Mele ascultă glasul Meu. Ele cunosc strigarea Mea. Ele nu vor urma un străin.” Dar aceasta este condiţia. „Toţi pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine.” - fiecare din ei. 

El a înaintat până a ajuns la sfârşitul vieţii lui. Vedeţi ce s-a întâmplat când el s-a aflat la sfârşitul drumului său. Noi ne apropiem acum de sfârşit, căci este deja târziu: douăzeci şi cinci de minute până la ora zece. Acasă nu ar fi încă târziu. Numai când este ora doua, trei începem să spunem: ,,Este deja un pic târziu.” Dar acum am predicat deja în multe seri. 

Pavel a predicat în timpul său aceeaşi Evanghelie. Odată a căzut un bărbat tânăr de la etajul trei şi a murit. Pavel care avea aceeaşi Evanghelie şi aceeaşi ungere, s-a aşezat peste el şi a venit înapoi în viaţă. 

Ei aveau interese. Biserica era cultivată. Ceva s-a întâmplat. Vedeţi, ce a avut loc atunci. Când bărbatul bogat, domnitorul tânăr despre care am vorbit, care era aşa de religios, făcea parte din biserică şi era un om de afaceri bun, cultivat, plăcut, a ajuns la sfârşitul drumului său, a început să strige. El nu ştia unde merge. Unde era călăuza lui? El a fost condus de biserica lui care era moartă. El a fost condus de lumea moartă şi nu era nici un loc unde s-ar fi putut duce, în afară de ceea ce i-a pregătit lumea: iadul. 

Dar acum venim la Moise, un slujitor credincios care a socotit ocara lui Hristos ca pe o mai mare bogăţie decât toate comorile Egiptului. El era un om bătrân de 120 de ani când a ajuns la sfârşitul drumului său. Când s-a urcat pe munte, el a ştiut că moartea este în faţa lui. El a privit dincolo în ţara făgăduită. Apoi el a văzut lângă sine călăuza lui, stânca. El s-a aşezat pe stâncă şi îngerii lui Dumnezeu l-au luat în slava lui Dumnezeu, în sânul lui Dumnezeu. Opt sute de ani mai târziu el tot mai era condus de călăuza lui. Noi observăm că 800 de ani mai târziu el era pe muntele schimbării la faţă împreună cu Ilie şi a vorbit cu Isus, înainte răstignirea acestuia. 800 de ani după moartea lui, cel care a socotit ocara slujbei lui ca o mai mare bogăţie decât popularitatea lumii şi banii ei, tot mai era condus de călăuza lui. Vedeţi, el a fost călăuzit. Călăuza lui l-a condus prin moarte, prin umbrele morţii. El a fost condus la mormânt. Sute de ani mai târziu stătea iarăşi acolo, pentru că el ca om tânăr a ales călăuzirea Sfântului Duh. Numele lui va mai fi mare şi atunci când nu vor mai exista demult Egiptul şi nici comorile. Atunci când piramidele vor fi numai praf şi nu mai există Egiptul, Moise va fi nemuritor printre oameni pentru că el a primit călăuzirea lui Hristos şi nu a mers pe calea bisericii lui. 

Mai există şi alţii care au făcut aceasta. Priviţi spre Enoh. El a umblat peste trei sute de ani cu Dumnezeu şi a avut mărturia că era plăcut înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu a confirmat şi a spus: „Nu este nevoie să mori; vino astăzi după masă acasă.” şi el a fost luat sus. 

Aici mai este şi Ilie. După ce a mustrat femeile cu părul scurt şi pe Izabelele fardate, a avut destul după ce a făcut ce a putut şi preoţii au râs de el, a mers într-o zi la râu. Pe partea cealaltă a râului erau cai legaţi de un pom - cai de foc cu un car de foc! El a fost răpit, a aruncat mantaua peste următorul prooroc care urma să vină şi a fost înălţat la cer. El a primit călăuza vieţii veşnice, căci Hristos era în Ilie. Desigur. 

Ce era? „Urmează-Mă!” Voi trebuie să alegeţi acum călăuza voastră. Voi trebuie să-l alegeţi, prieteni. Priviţi în oglinda lui Dumnezeu, în Biblie, şi vedeţi cum este cu voi în seara aceasta. 

O poveste scurtă: un băiat mic trăia la ţară şi nu văzuse niciodată o oglindă. El a venit la oraş pentru a vizita pe sora mamei lui. Ea avea o casă cum era mai demult, unde la uşi erau oglinzi. Eu nu ştiu dacă vă mai puteţi aminti. Acest băiat nu văzuse niciodată o oglindă. El se juca în casă şi dintr-o dată a văzut un alt băiat mic. El i-a făcut cu mâna şi băiatul celălalt mic i-a făcut cu mâna. El s-a tras de ureche şi băiatul cel mic la fel; şi aşa mai departe. Apoi s-a apropiat, s-a întors dintr-o dată şi a început să strige: „Mamă, eu sunt acela! Eu sunt acela!” 

Cum arăţi tu? Pe cine urmezi tu? Ce ai făcut tu? Tu trebuie să alegi călăuza ta. Alege-l astăzi. Alege viaţa sau moartea. Alegerea ta va hotărî locul tău veşnic. Depinde ce alegi. Gândeşte-te, Isus a spus: „Urmează-Mă.” Tu eşti invitat în seara aceasta să faci asta. Pentru a-L urma pe El în viaţa veşnică trebuie să îndeplineşti condiţiile Lui, Cuvântul Lui. Aşa este. Nu dogma contează, nici părerea publică sau ceea ce gândeşte cineva, ci ceea ce spune Dumnezeu despre aceasta. 

Tu spui: ,,Frate Branham, eu cunosc o femeie care este aşa de bună cum nu se poate mai bine. Ea face asta. Eu cunosc un bărbat care a făcut cealaltă.” Eu nu pot face nimic pentru ceea ce au făcut ei. Dumnezeu spune: „Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat şi fiecare om este un mincinos.” Voi trebuie să îndepliniţi cerinţele, condiţiile Lui - Cuvântul Lui. Voi nu puteţi veni prin dogme şi denominaţiuni. Voi nu le puteţi amesteca. Există numai un singur lucru care îl puteţi face: să acceptaţi condiţiile Lui şi să fiţi binevoitori, să muriţi voi şi gândurile voastre şi să-L urmaţi pe El. „Lăsaţi toate lucrurile lumii şi urmaţi-Mă.” 

Eu ştiu că acest mesaj este tare şi tăietor, frate. Dar eu nu am venit aici cu un mesaj pentru oameni ca să-i fac să cânte şi să jubileze. Eu am fost în adunări păgâne unde s-a făcut acelaşi lucru. Eu sunt interesat de viaţa voastră. Eu sunt un slujitor al lui Dumnezeu şi trebuie să dau socoteală într-o zi înaintea lui Dumnezeu. Slujba care mi-a dat-o DOMNUL s-a confirmat de mii de ori în faţa voastră. 

Gândiţi-vă, Isus a spus: „Urmează-Mă. Lasă tot ce ai şi urmează-Mă.”Aceasta este singura cale spre viaţa veşnică. Acesta a fost unicul medicament pe care i l-a dat omului acesta, singurul medicament care i l-a dat omului acesta de afaceri. Este singurul medicament care i-l dă fiecăruia. Alegerea Lui, decizia Lui pe care o ia este întotdeauna desăvârşită. Pe El trebuie să-L urmăm. Aceasta este unica posibilitate de a avea viaţa veşnică. Călăuzirea lui Dumnezeu constă în urmarea Cuvântului pentru acest ceas care a fost confirmat prin Duhul Sfânt. 

Să ne aplecam capetele. 

Eu vreau să vă pun o întrebare. Vă rog să fiţi sinceri. Sora să cânte melodia pentru mine: „Eu Îl aud pe Mântuitorul meu cum strigă”. Eu vreau să fac o chemare la altar. Frate, soră, priviţi ce se întâmplă astăzi. Gândiţi-vă un pic cu capetele aplecate. Vedeţi ce se întâmplă. 

Aţi citit ultima săptămână în ziar ce a spus bărbatul acela în Anglia? Că răstignirea lui Isus Hristos a fost numai o înşelăciune care a fost aranjată intre El şi Pilat? Aţi auzit ce a spus acest teolog american? El a spus că Isus a fost adormit cu ajutorul unei mătrăgune. Mulţi dintre voi teologii, ştiu că mătrăguna este amintită în cărţile lui Moise. Prin ea se poate trece într-un somn asemănător cu moartea. Două până la trei zile inima de-abia mai bate. Ei susţin că atunci când i-au dat oţet amestecat cu fiere, a fost mătrăgună. După aceea L-au pus în mormânt unde a dormit trei zile. Când au venit după aceea, sigur că El umbla. Puteţi să vă închipuiţi că teologilor şi în seminare li se face aceasta credibil, deşi Lui i s-a dat oţet amestecat cu fiere? 

Încă ceva. Dacă ar fi fost într-adevăr aşa, atunci de ce şi-au lăsat ucenicii viaţa pentru El ca martiri, dacă L-ar fi furat? Ei nici nu s-au considerat vrednici să moară aşa cum a murit El, ci au murit cu capul în jos sau pe o parte a crucii. Dacă ar fi ştiut că El este un făţarnic şi ei înşişi ar fi fost făţarnici, atunci cum au putut să-şi dea viaţa în felul acesta pentru El? 

O, voi vedeţi, este timpul acesta intelectual în care trăim. Cultură, civilizaţie şi moda modernă a acestei zile sunt de la Satana. „Civilizaţia este de la Satana?” Desigur! Biblia o spune. Aceasta civilizaţie are moartea în ea. „Vom avea o astfel de civilizaţie în lumea cealaltă?” Nu, niciodată. Noi vom avea un alt fel de civilizaţie. Ştiinţa a răsucit lucrurile naturale şi a făcut altceva din ele.

Vedeţi, ce v-au făcut acum. Eu cred că în penultima lună în Reader's Digest era scris că bărbaţi tineri şi femei tinere au ajuns deja la vârstă medie la 25 de ani şi că femeile între 20 şi 25 intră în menopauză. Acestea sunt perspective îngrozitoare pentru următoarea generaţie. Vedeţi voi ce fel de fiinţe vor fi acestea? Moleşiţi şi scârboşi! Priviţi sufletul şi duhul. Vedeţi ce duh are biserica. Ea s-a amestecat şi s-a căsătorit cu lumea. O, ce ceas! Fugiţi copii, fugiţi! Fugiţi la cruce. Veniţi la Hristos şi lăsaţi-vă conduşi de El. 

În timp ce avem capetele aplecate şi ochii închişi, aplecaţi-vă în acelaşi timp inimile. Eu vreau să vă pun o întrebare: vă cercetaţi înaintea lui Dumnezeu? Simţiţi că nu sunteţi acolo unde trebuie să fiţi în ceasul acesta? Răpirea ar putea avea loc în fiecare moment. Ea va avea loc. 

Dacă comparaţia pe care am făcut-o mai înainte este într-adevăr aşa, atunci din oamenii care trăiesc acum ar fi răpiţi şi transformaţi numai 500. Dacă socotim întreaga creştinătate, catolicii şi toţi ceilalţi, rezultă cinci sute de milioane de oameni care sunt creştini. La cinci sute de milioane ar fi atunci 500. Atâţia oameni dispar în fiecare zi în întreaga lume şi pentru care nu există nici o explicaţie. Vedeţi, se va întâmpla şi nu se va şti. Oamenii vor predica mai departe şi vor vorbi despre aceasta, deşi s-a întâmplat deja. 

Este aşa cum a spus Isus. Ucenicii L-au Întrebat: „De ce susţin învăţaţii că mai întâi trebuie să vină Ilie?” 

El a răspuns: „El a venit deja, dar ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut.” 

Voi recunoaşteţi că nu sunteţi corecţi înaintea lui Dumnezeu şi vreţi să vă amintesc înaintea lui Dumnezeu pentru ca DOMNUL să vă aducă inima în ordine cu Dumnezeu. Vreţi să vă ridicaţi în momentul acesta mâinile în smerenie? Indiferent cine sunteţi, vreţi să o faceţi? Voi spuneţi: „Eu îmi ridic mâinile spre Dumnezeu.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. 

Vă priviţi în oglindă? Eu vă întreb în Numele lui Hristos: priviţi în oglinda lui Hristos? (Un frate vorbeşte în limbi, un altul tălmăceşte.) Amin. 

Eu vreau să vă întreb ceva. Câţi penticostali sunt aici? Ridicaţi mâna voastră dacă sunteţi penticostali. Aproape fiecare din voi. Câţi sunt aici care pretind că sunt creştini? Ridicaţi mâinile voastre, indiferent unde sunteţi. Voi spuneţi că sunteţi creştini. Ştiţi voi că Biblia spune că se va întâmpla aceasta? Chiar şi în Vechiul Testament s-a întâmplat ca ei au vrut să ştie ce trebuie să facă pentru a scăpa de asediul următor. Duhul a căzut peste un bărbat şi el le-a proorocit unde se vor întâlni cu duşmanul şi cum îl vor putea birui. Aşa a fost în Vechiul Testament; exact aşa este în Noul. 

Poate cineva spune: ,,O, acesta a fost numai un om. Nu este aşa.” Dar ce este, dacă este aşa? Voi spuneţi: ,,O, asta am auzit-o deja înainte.” Dar ce este dacă aceasta este aşa? Aceasta dovedeşte că sunt mulţi aici care au nevoie de o schimbare în inimă dacă este Duhul Sfânt cel care a vorbit. Există lucruri care trebuie făcute. Acum sunteţi voi la rând. 

Aşa cum sunt, la Tine vin ...

Gândiţi-vă, astăzi inimile sunt împietrite şi umplute cu lucrurile din lume; membrii bisericii sunt indiferenţi şi căldicei ca bărbatul tânăr şi bogat. Ei nu recunosc că marele Duh Sfânt stă în epoca bisericii Laodicea în faţa uşii şi bate. „Dacă aude cineva glasul Meu - Cuvântul Meu - şi îşi deschide inima, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” 

Duhul care a vorbit acum câteva minute prin fratele a zis: „Eu voi scoate din voi inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne care este moale faţă de Dumnezeu.” Vedeţi, cum a devenit: o inimă intelectuală şi sentimentală, dar nu o inimă moale care este faţă de Hristos plină de dragoste. 

Nu vreţi o astfel de inimă? Cum vreţi să vă întâlniţi cu Hristos cu o inimă intelectuală? Voi trebuie să primiţi viaţa veşnică. 

Fratele Branham cântă.

Să ne ridicăm acum mâinile toţi ca creştini şi să ne rugăm: 

O, Dumnezeule, Te rugăm DOAMNE, ia această zi în care trăim. O, este aşa de greu, Tată. Satana le-a făcut oamenilor atâta rău. Inimile lor au devenit de piatră. Duhul Tău vorbeşte acum clar; Cuvântul Tău răsună şi este confirmat. Naşterea din nou a devenit o prezentare denominaţională, intelectuală, care este cu multă muzică, jubilare şi agitaţie. În realitate inima de carne, Duhul, viaţa veşnică i-au devenit străine bisericii. 

O, Dumnezeule, mi se rupe inima, că eu, un păcătos, am fost salvat prin harul Tău. Mă îmbolnăvesc, DOAMNE, când văd Biserica pentru care ai murit Tu, Biserica pe care ai salvat-o Tu. Eu mă gândesc la viziunea pe care mi-ai arătat-o despre Biserica din Statele Unite şi din alte ţări. Ce striptese de rock'n-roll îngrozitoare au fost acestea! Dar eu am văzut că a mai venit una care era binecuvântată. Tată, dacă este cineva în seara aceasta aici care a fost ales pentru viaţă, care vrea să o primească, astfel eu Te rog ca acesta să fie ceasul în care o vor face. Îngăduie, DOAMNE. Zdrobeşte acum inima de piatră, inima veche a lumii. Dacă vor pace, dacă vor ceva care îi satisface, ceva care le dă siguranţă, atunci să accepte în seara aceasta călăuzirea lui Isus Hristos, pentru ca El să-i conducă la pacea care este mai mare ca intelectul, la o bucurie minunată şi o plinătate cu slavă - la ceva care nici măcar moartea nu poate să facă nimic. Îngăduie, Tată.

Eu vreau să-i întreb pe cei care au ridicat mâna: Câţi din clădire spun acum: „Eu sunt pregătit să mă ridic”? Nu este important cine este lângă voi; Dumnezeu este cel care vă vorbeşte! Voi vreţi să deveniţi un creştin adevărat. Toate celelalte nu sunt de-ajuns şi sunt numai o imitaţie. O, atunci mai bine m-aş duce în lume, şi eu cred ca şi voi. 

Cercetaţi-vă acum cu Cuvântul, cu mesajul. Cercetaţi cum trebuie să fie un creştin adevărat: rezistent, iubitor, nu ca această creştinătate modernă care este aşa de moleşită, nestatornică, pe jumătate moartă şi încrucişată. Vedeţi, adevăratul creştinism nu este aşa că se poate trăi cum se vrea şi totuşi să facă parte de biserică. Nu vreţi această părtăşie iubitoare cu Hristos: confirmarea Cuvântului în inima voastră prin Duhul Sfânt? Intraţi în Hristos. Dacă vreţi şi aveţi dorinţă ca Dumnezeu să vadă în seara aceasta starea voastră aici în grupul acesta de oameni, atunci faceţi-o. 

Voi întrebaţi: „Are vreo importanţă, frate Branham?” 

O, da! Desigur. „Pentru că oricine se va ruşina de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi ruşina şi Eu înaintea Tatălui Meu din cer şi a sfinţilor îngeri. Dar cine Mă va mărturisi înaintea oamenilor şi va fi cu Mine în ţara aceasta, pentru acela voi mărturisi în ţara aceea. Eu voi mărturisi pentru El în faţa Tatălui Meu.” 

Indiferent cine sunteţi, bărbat, femeie, băiat sau fată; indiferent cine sunteţi, creştin sau nu, predicator, diacon, indiferent ce sunteţi: dacă credeţi în momentul acesta din toată inima, atunci faceţi în seara aceasta atât de mult încât Dumnezeu să ştie că sunteţi sinceri. 

„Priviţi, eu sunt penticostal”, spuneţi voi. „Eu sunt asta” sau: „Eu sunt cealaltă”. „Eu am dansat în duhul, frate Branham, am crezut că atâta timp cât avem aceasta, îl posedăm.” Dar voi nu Îl aveţi. 

Dacă credeţi că eu sunt proorocul lui Dumnezeu, atunci ascultaţi cuvintele mele. Aceasta este înşelăciunea din timpul acesta. Nu a spus Biblia că vor fi aşa de asemănătoare una cu alta, astfel încât chiar şi cei aleşi vor fi înşelaţi, dacă ar fi cu putinţă? La cei aleşi pătrunde în suflet. 

Dacă voi aţi dansat în Duhul şi aţi rămas în lucrurile acestei lumi, atunci ceva nu este în ordine. Dacă voi vorbiţi în limbi, aşa spune Pavel: „Dacă aş vorbi cu limbi omeneşti şi îngereşti, totuşi nu aş fi salvat.” Vedeţi, ambele feluri. „Eu pot să am toate mişcările sentimentale, eu pot să am credinţa, pot să predic Evanghelia, pot să le dau celor săraci averea, pot să vestesc Cuvântul pe câmpul misiunii în toată lumea - şi totuşi nu sunt nimic.” Depinde de interiorul interiorului, fratele meu. Duhul vostru vă părăseşte când muriţi, dar sufletul vostru trăieşte mai departe. 

Cercetaţi-vă acum singuri. Sunteţi într-adevăr un creştin sincer, biblic, care este plin de dragostea lui Dumnezeu? Gândiţi-vă, Biblia spune că El îi porunceşte unui heruvim în ultimele zile, în timpul când se întâmplă toate acestea, să treacă prin mijlocul cetăţii, prin biserici, şi să facă un semn pe frunte numai celor care suspină şi gem din pricina urâciunilor care se săvârşesc acolo (Ez. 9,4). Noi ştim că este adevărul. Îngerul a ieşit şi le-a făcut un semn celor care suspinau şi gemeau. 

După aceea au venit heruvimii distrugerii din cele patru colţuri ale lumii. Ei vor veni negreşit. Noi vedem cum se apropie. Vor veni războaie care vor distruge totul pe pământ. Ei au avut voie să-i nimicească pe toţi în afară de cei care aveau semnul. 

Este inima voastră aşa de îngrijorată de păcătoşi şi de ceea ce face biserica şi oamenii, încât aţi putea suspina şi geme zi şi noapte? Dacă nu este aşa, atunci eu mă întreb ce este cu voi. Aceasta este Scriptura. 

V-aţi ridica şi aţi spune: „Scumpe Dumnezeule, eu nu mă ridic pentru că a spus fratele Branham, ci pentru că am auzit că Cuvântul Tău o spune. Eu o fac acum. DOAMNE, eu stau înaintea Ta. Eu sunt în necaz, DOAMNE. Vrei Tu să întâlneşti necazul meu în seara aceasta în locul acesta? Eu mă ridic.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. ,,Eu sunt în necaz, eu vreau să ai milă de mine.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. „Eu vreau să fiu un creştin adevărat.” 

Gândiţi-vă că persoana care este lângă voi nu este altfel decât voi. Eu vreau să vă daţi mâna şi să spuneţi: „Frate, sora, roagă-te acum pentru mine. Eu vreau să te rogi pentru mine.” Spuneţi-o cu toată sinceritatea creştinească. „Roagă-te pentru mine. Eu vreau să fiu în ordine cu Dumnezeu. Roagă-te pentru mine.” Eu mă voi ruga ca Dumnezeu să vă dea aceasta posibilitate. 

Eu ştiu că noi nu vom mai rămâne mult timp aici. Voi recunoaşteţi aceasta. Noi suntem în timpul sfârşitului. Toţi care credeţi aceasta spuneţi „Amin”. Nimic nu mai este exclus. Totul este pierdut. Bisericile merg în Conciliul ecumenic. 

Priviţi aici! Ştiţi voi ce a spus DOMNUL despre Los Angeles şi locurile acelea? „Ele sunt pierdute.” Vă amintiţi că acum circa doi ani v-am spus că în Canada şi Alaska va fi un cutremur? La fel v-am spus că Hollywood-ul şi Los Angeles-ul se vor scufunda în ocean. California, tu eşti condamnată, şi nu numai California, ci şi tu lume eşti condamnată. Biserică, dacă nu vii în ordine cu Dumnezeu, la fel vei fi condamnată! AŞA VORBEŞTE DUHUL SFÂNT. 

M-aţi auzit vreodată spunând acest Nume fără să se împlinească? Eu vă întreb pe voi! Voi mă cunoaşteţi de douăzeci de ani. V-am spus eu vreodată ceva în Numele DOMNULUI, care nu s-a împlinit? Dacă tot ce v-am spus eu vreodată s-a împlinit, atunci spuneţi „Amin”. (Ascultătorii răspund „Amin”.) Eu vă spun vouă: acum a sosit ceasul în care ar trebui să veniţi în ordine. Asta este pentru noi toţi. 

Să ne rugăm acum unii pentru alţii: 

Scumpe Dumnezeule, în timp ce noi stăm aici în seara aceasta ca un popor muritor, faţa noastră este aplecată spre pământ, spre praf. Tu ne-ai dat această predică adâncă, DOAMNE. Noi vedem exemplul celor doi bărbaţi. Unul a fost un bărbat religios, el mergea la adunare, dar a refuzat călăuza spre viaţa veşnică. Celălalt a refuzat gloria lumii şi s-a îndreptat spre viaţa veşnică. Noi vedem în seara aceasta în ce stare se află fiecare conform Bibliei: bărbatul bogat este în chinuri şi Moise în slavă. Tată, noi vrem să fim ca Moise. Noi vrem să fim călăuziţi de Fiul Tău Sfânt, Isus Hristos, spre viaţa veşnică. Dă-ne-o în seara aceasta, DOAMNE. Smulge inima de piatră afară şi pune o inimă nouă, o inimă de carne, o inimă cu care poţi vorbi şi cu care te poţi ocupa. Atunci nu vom fi mândri, căci noi nu suntem mai buni. Fie ca Duhul Sfânt să nu plece niciodată de la noi, DOAMNE. Fie ca El să vină şi să-i sfinţească. Vorbeşte cu ei. Zdrobeşte voia lor de piatră şi pune voia lui Dumnezeu înăuntru. Salvează pe fiecare în parte, Tată. Dă-ne dragostea Ta. Adu-ne până acolo, DOAMNE, încât noi să respingem toate mişcările sentimentale şi să avem simţiri stabile în inimile noastre, adâncimea Duhului, bogăţiile lui Dumnezeu, pentru ca inima noastră să fie împărăţia Duhului. Îngăduie, o Conducătorule mare, mare Duh Sfânt, înainte de răpirea Bisericii în cer. 

O, Dumnezeule, lasă-mă să merg cu Tine, DOAMNE. Nu mă lăsa înapoi, DOAMNE Isuse. Lasă-mă să merg cu Tine, Tată. Eu nu vreau să rămân pe pământ şi să trec prin necazurile care vor veni. Eu nu vreau să rămân aici în casa aceasta de nebuni. Eu nu vreau să fiu aici când vor veni acele fiinţe îngrozitoare şi când oamenii îşi vor pierde minţile. Noi vedem că oamenii procedează şi arată ca animalele, femeile îşi vopsesc faţa şi arată ca animalele. Noi ştim că aceste lucruri au fost spuse dinainte. Ele se vor întâmpla şi oamenii vor deveni aşa de nebuni, astfel încât le vor apărea lăcuste cu păr ca de femeie şi vor avea dinţii ca de lei. Se va întâmpla cum ai spus Tu şi oamenii îşi vor pierde minţile. Noi vedem că va veni, DOAMNE. Ajută-ne! Adu-ne înapoi în gândirea lui Isus Hristos, DOMNUL nostru. O, marele Conducător spre viaţa veşnică, noi acceptăm făgăduinţele Tale în seara aceasta, Tată. Eu mă rog pentru aceşti oameni. Eu mă rog pentru fiecare dintre ei în Numele lui Isus Hristos, DOAMNE. Eu mă rog ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să vină în inima fiecăruia dintre noi, DOAMNE, să ne formeze şi să ne facă o creatură nouă în Isus Hristos. Îngăduie, DOAMNE. 

O, Dumnezeule, noi Te iubim. Noi vrem să stăm la dispoziţia Ta; noi vrem să aibe loc o schimbare în noi, ca să putem fi copiii Tăi care simt că Duhul Tău lucrează în inimile noastre, DOAMNE, care ne face blânzi şi ne lasă să recunoaştem că trăim într-un timp nebun. Îngăduie, O, Dumnezeule. Dacă vedem că femeile sunt aşa de prinse în capcana Satanei, că bărbaţii tineri au înclinaţii perverse, că şi copiii sunt deja toxicomani, fumează şi beau, când vedem imoralitatea atunci ştim că acesta este Edenul lui Satana. 

O, Dumnezeule, conform Bibliei Tu ai zidit un Eden în 6000 de ani. Tu l-ai pus acolo pe fiul Tău împreună cu nevasta lui, mireasa, pentru a domni peste toate. Dar Satana a venit şi a sucit-o. El a avut la dispoziţie 6000 de ani pentru a-şi zidi un Eden al lui prin ştiinţă, cultură şi aşa-zisa inteligenţă. El a creat un haos al morţii. O, Dumnezeule, adu-ne înapoi în Eden, DOAMNE, unde nu mai există moarte şi nici suferinţă. Îngăduie, DOAMNE. Noi aşteptăm smeriţi ca al doilea Adam să vină la Mireasa Lui. Fă-ne o parte din El, Tată. Noi Te rugăm în Numele lui Isus. Amin. 

Îl iubiţi pe Dumnezeu? Îl simţiţi? Recunoaşteţi ce încerc eu să vă spun? Dacă puteţi înţelege, atunci ridicaţi mâinile voastre şi spuneţi: „Eu înţeleg ce vrei să spui.” Puteţi înţelege nebunia acestui timp? Vedeţi, este pierdut. Oamenii şi-au pierdut minţile. Totul este pierdut. Unde sunt conducătorii noştri? 

Uitaţi-vă la preşedintele nostru: „Dacă vor comunismul, îl pot avea. Ce vor oamenii, vor avea.” Unde sunt oamenii ca Patrick Henry şi George Washington? Unde sunt conducătorii noştri care luptă pentru un principiu? Noi nu-i mai avem. Unde sunt bisericile noastre, predicatorii noştri? Oamenii sunt primiţi în biserici, dacă sunt numai împotriva alcoolului. Se spune: „Veniţi la noi şi faceţi asta.” Apoi ei au o mică mişcare sentimentală. Unde sunt bărbaţii aceia ai lui Dumnezeu, acei prooroci care se ridică şi îndrăznesc să se împotrivească tuturor lucrurilor din lume? Unde sunt oamenii aceia cu integritate? Unde sunt ei? Toţi sunt aşa de toleranţi prin concepţia lor raţională, astfel încât nici nu mai sunt prezenţi. O, Dumnezeule, ai milă de noi. 

Aceste fiinţe îngrozitoare vin peste pământ. Voi puteţi vedea cum se comportă oamenii. Este o nebunie. Dar când se va întâmpla aceasta, Biserica nu va mai fi aici. O, Dumnezeule, lasă-ne să fim acolo. Aceasta este rugăciunea mea către Tine, Tu fiinţă mare supranaturală, care eşti în seara aceasta în clădire marele Hristos care mai are viaţa veşnică. Eu Te rog, Isus Hristos, în timp ce ochii mei sunt deschişi şi privesc spre biserica pe care ai salvat-o TU prin sângele Tău. O, Dumnezeule, nu lăsa să fie pierdut nici unul din ei. Noi vrem să fim în ordine cu Tine. Curăţeşte-ne, O, DOAMNE, de toată vina noastră. Ia păcatele şi toate celelalte de pe noi. 

Noi am văzut cum ai vindecat bolnavii pe baza rugăciunii, da, chiar şi morţi ai înviat. Noi am văzut toate aceste lucruri împlinindu-se, Tată. Adune acum înapoi în viaţa duhovnicească, adu-ne înapoi ca să recunoaştem viaţa veşnică prin Isus Hristos. Îngăduie aceasta, Tată. Eu îţi predau totul Ţie în Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Dumnezeu cu voi, până ne vom revedea ...