Scrisoare circulară · 1985-01

“Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”

(Evrei 13:8)

SCRISOARE CIRCULARĂ

ianuarie 1985

Tuturor preaiubiţilor în Hristos, salutări în numele scump al Domnului Isus Hristos. Anul 1984 a venit şi a trecut. Niciuna dintre ocaziile pierdute de noi nu se va mai întoarce vreodată. Să privim împreună realitatea în faţă şi să fim pregătiţi pentru lupta finală. Înainte ca Domnul să-şi ia poporul acasă, trebuie câştigate victorii mari. Nu suntem la un picnic, ci pe câmpul de luptă.

Pavel scrie în Efeseni 6 de la versetul 10: “Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sînt în locurile cereşti.”

Acest pasaj biblic ne este cunoscut tuturor, dar cine îşi dă seama de realitate celor exprimate aici? Să-I cerem cu sinceritate lui Dumnezeu să ne ajute, ca să-l putem birui pe duşman şi să luptăm lupta cea bună a credinţei până ce în final vom ajunge la victorie. Suntem foarte mulţumitori pentru că ne-a fost descoperit Cuvântul lui Dumnezeu, şi pentru toate tainele descoperite prin slujba profetică. Dar pentru această ultimă luptă avem nevoie de toată armătura lui Dumnezeu. Nu putem fi biruitori prin discuţii şi explicaţii despre anumite învăţături; Satana râde de noi pentru că ne pierdem timpul. Noi trebuie să ne unim cu Hristos şi să ţinem piept împreună Satanei şi trucurilor lui.

Noi vom avea credinţa biblică şi ne vom revendica drepturile date de Dumnezeu numai dacă vom înţelege că luptăm împotriva unui duşman învins. În Coloseni 2:13-15 citim un lucru atotsuficient: “Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pămîntească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpînirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. “

Acest lucru s-a întâmplat atunci când Mântuitorul a murit pentru noi. Este cuprinsă aici eliberarea totală şi mântuirea. Noi am fost în mintea şi în planul veşnic al lui Dumnezeu chiar înainte de a fi fost născuţi – de fapt noi am fost în Hristos şi am murit cu El, am fost îngropaţi şi am înviat cu El. Nici un copil al lui Dumnezeu nu trebuie să se îndoiască de lucrarea de răscumpărare veşnic valabilă. Adevăratul păcat este necredinţa; aceasta duce la neascultare şi este descoperită ca fărădelege. Într-un astfel de caz, persoana respectivă moare în acel păcat. A crede înseamnă simplu a recunoaşte şi a accepta harul şi iertarea lui Dumnezeu.

Conform Efeseni 1:3, noi am fost binecuvântaţi cu toate binecuvântările duhovniceşti, în locurile cereşti în Hristos Isus Domnul nostru, ştiind că am fost aleşi în El înainte de întemeierea lumii, fiind predestinaţi conform voii Lui proprii. Pe Calvar s-a plătit pentru tot ceea ce pretindea de la noi Cuvântul şi Legea lui Dumnezeu. Împotriva aleşilor lui Dumnezeu nu se mai poate aduce nici o acuzaţie (Romani 8:33). Fiecare pretenţie a Satanei este un fals. Zapisul cu toate poruncile pe care noi nu le-am putut împlini, care stătea împotriva noastră, a fost rupt şi pironit pe cruce. Prin neascultarea lui Adam noi am fost despărţiţi de Dumnezeu, dar prin ascultarea desăvârşită a lui Isus Hristos, am fost împăcaţi cu Dumnezeu.

Să înţelegem că toate forţele duşmanului au fost dezarmate la Calvar, iar răscumpăraţilor li s-a dat întreaga armătură a lui Dumnezeu ca să lupte cu forţele învinse ale duşmanului. Este ciudat, forţele răului nu se află încă la destinaţia lor finală. Încă se găsesc în locurile cereşti, şi de acolo influenţează pe oricine pot. Dacă aceste forţe ar veni din iad, nu ar putea vorbi atât de religios şi pios, precum o fac acum. Dar pentru că se află în locurile cereşti, cunosc foarte bine acele lucruri care aparţin Împărăţiei lui Dumnezeu.

Fratele Branham a vorbit despre “Lupta cea mai mare”. Influenţa începe în minţile noastre, apoi se materializează prin fapte. Eva a ascultat de şarpele care a luat Cuvântul lui Dumnezeu, dar l-a prezentat într-un fel schimbat. În acest fel au loc toate înşelătoriile până în timpul acesta. Întotdeauna o învăţătură greşită este luată dintr-o învăţătură corectă, pentru că trebuie să aibă o aparenţă biblică. Altfel credincioşii nu vor cădea în capcană. La fel de sigur cum Răscumpărătorul a folosit Cuvântul original al lui Dumnezeu ca să-l învingă pe duşmanul care întrebuinţa greşit Cuvântul şi-l scotea din context, la fel noi, ca popor al lui Dumnezeu vom birui numai prin sângele Mielului, şi făcând din Cuvânt mărturia noastră (Apocalipsa 12:11). Duşmanului nu-i pasă cine suntem noi, dar el va trebui să respecte Cuvântul original al lui Dumnezeu şi va trebui să se plece în faţa acestuia. De aceea autoritatea noastră dată de Dumnezeu nu vine printr-o probabilitate (presupunere); vine doar prin folosirea corectă a sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu.

Tuturor ne este cunoscut faptul că de la început slujba Domnului Isus Hristos a constat în scoaterea duhurilor rele, vindecarea bolnavilor şi eliberarea celor legaţi. Când El i-a chemat pe cei doisprezece şi pe cei şaptezeci, le-a dat aceeaşi autoritate să scoată draci şi să vindece bolnavi. În sfârşit, El a subliniat acest lucru în marea Sa trimitere.

Dacă noi urmează să continuăm slujba Domnului şi a apostolilor, trebuie să ne comparăm (măsurăm) cu slujba apostolică restituită a fratelui nostru drag Branham. El nu a venit numai cu cuvinte şi cu învăţături, ci Împărăţia lui Dumnezeu a fost descoperită în puterea Duhului Sfânt.

Înainte ca noi să putem vedea o astfel de slujbă repetându-se, trebuie să vină recunoaşterea faptului că trebuie să o avem. Atunci noi venim într-o stare de disperare, rugându-l pe Dumnezeu să ia de la noi ruşinea (ocara) şi să ne readucă la starea bisericii primare. Făgăduinţele lui Dumnezeu rămân adevărate până la sfârşit. Ca biserică biblică, noi trebuie să facem acei paşi biblici. Este nevoie de un început nou, nu printr-o învăţătură sau metodă nouă, nu printr-o nouă interpretare, ci prin vechile slujbe biblice. Trebuie să fim eliberaţi de iluzii care nu au nimic în comun cu realitatea dovedită. Niciuna din pretenţiile nebiblice nu va deveni vreodată biblică. Dacă ceva nu este corect, atunci este greşit. Dacă nu este de la Dumnezeu, este de la Satana. Dacă facem un inventar şi ne cercetăm inimile, ar trebuie să fim în stare să vedem care sunt motivaţiile şi obiectivele care ne însufleţesc.

Dacă am primit viaţa lui Dumnezeu prin naşterea din nou, atunci suntem părtaşi ai naturii Lui divine. Ca răscumpăraţi, vom manifesta automat calităţile Răscumpărătorului. Acestea nu sunt lucruri despre care vorbim, ci pe care le posedăm. În această luptă duhovnicească finală noi trebuie să recunoaştem că Isus Hristos, Domnul nostru a dus această bătălie în Ghetsimani şi a mers la Calvar ca să strige: “S-a isprăvit.” Trebuie să recunoaştem că la Calvar a avut loc măreaţa zi a răscumpărării atotsuficiente şi noi am fost scoşi din Împărăţia întunericului şi aşezaţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Credinţa noastră biblică în Isus Hristos este în sine biruinţa: prin aceasta biruim toate atacurile duşmanului. Să observăm că toate învăţăturile greşite sunt cauzate de influenţa duhurilor greşite (rele). Ele îşi au originea în raţionamente fireşti, iar Scripturile sunt folosite într-un mod greşit spre a susţine acele idei.