Puteţi să vă aşezaţi. Eu sunt deja binecuvântat prin lucrurile pe care le-am auzit. E atât de minunat să simţi prezenţa Domnului. Noi am venit aici să-L întâlnim pe Domnul şi să avem o trăire nouă cu El, prin harul lui Dumnezeu. 

Este minunat că în noi nu este nicio împotrivire, ci credem fiecare cuvânt al lui Dumnezeu din toată inima noastră. Înţelegem că Dumnezeu este numai în Cuvântul Lui şi tot ce a făgăduit El, împlineşte. 

Am spus-o de foarte multe ori: tot ceea ce a ţinut de prima venire a lui Hristos, s-a împlinit până la ultima literă şi, în Luca 24, Domnul nostru s-a referit la toate profeţiile din Vechiul Testament. A început cu Moise, cu Psalmii şi Prorocii, arătându-le că toate făgăduinţele s-au împlinit. Apoi El le-a deschis înţelegerea ca să recunoască scripturile în împlinirea lor - nu să interpreteze, ci să vadă împlinirea. Totul era deja scris în Cuvântul lui Dumnezeu: unde se va naşte Mântuitorul - Mica 5; despre slujba Lui - Isaia 35; despre suferinţele Lui - Isaia 53; despre moartea Lui pe cruce, Psalmul 22: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit...”. Despre învierea Lui -Psalmul 16; despre înălţarea Lui la cer - Psalmul 47. Totul era deja scris în Cuvântul lui Dumnezeu şi totul s-a împlinit, dar învăţătorii acelui timp au ratat ziua cercetării din partea lui Dumnezeu. Şi în Luca 19:42-46, Domnul nostru a urcat pe Muntele Măslinilor, a privit peste Ierusalim şi a plâns cu amar: „…nu ai recunoscut ziua cercetării tale”. Ei L-au aşteptat pe Mesia 4000 de ani şi când El a venit, Ioan 1:11: „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit”. Nu L-au primit. Ei Îl aşteptau, împărtăşeau scripturile, dar nu au recunoscut împlinirea scripturilor.

Acesta este harul deosebit care ni l-a dat Dumnezeu în timpul nostru. Toate bisericile au Biblia; fiecare personalitate carismatică are Biblia, dar cine are descoperirea divină referitoare la făgăduinţele din acest timp? Cine recunoaşte făgăduinţa principală din Ioan 14, dată de Domnul: „Mă duc să vă pregătesc un loc şi apoi Mă voi întoarce...”?  Dar ce trebuie să se întâmple înainte de revenirea Lui? „Vă voi trimete pe prorocul Ilie şi el va aşeza din nou toate lucrurile”. Dacă nu credeți făgăduinţa aceasta, nu veţi vedea împlinirea ei. Aşa cum s-a cântat, „Crede şi ascultă”... Avraam a crezut şi a ascultat. Când a primit făgăduinţa, în Geneza 18, Domnul l-a vizitat, a vorbit cu el şi a mâncat împreună cu el și i-a dat făgăduinţa: „La anul pe vremea asta Mă voi întoarce şi soţia ta va avea un fiu”. Era o făgăduinţă şi Avraam a crezut. Avraam nu s-a uitat la el însuşi. El avea aproape 100 de ani, iar Sara avea 90 de ani, dar nu s-a uitat la ei înşişi. Ei s-au uitat la Acela care a dat făgăduinţa. Dumnezeu este responsabil de fiecare făgăduinţă a Lui. 

Prin harul lui Dumnezeu, noi suntem copii ai făgăduinţei. Galateni 4:28: „ Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei”. Copiii făgăduinţei primesc Cuvântul făgăduit şi ei văd făgăduinţele împlinite.

Prin harul lui Dumnezeu, înţelegem planul lui Dumnezeu de mântuire pentru timpul acesta. La sfârşitul timpului de har, când confuzia va acoperi întreg pământul, Dumnezeu va trimite un proroc, pentru că Cuvântul vine la proroc. Noi suntem atât de recunoscători pentru slujba din timpul nostru - şi în special fratele Frank este deosebit de recunoscător pentru asta, pentru că l-am cunoscut pe proroc, am fost în adunările lui în Germania, în adunările lui în America, la el acasă, am băut ceaiul împreună cu el, am fost în aceeaşi maşină şi el conducea, iar eu am stat lângă el. Am fost un martor ocular, aşa cum a putut spune apostolul Petru, aşa cum a putut spune apostolul Ioan: „ceea ce au văzut ochii noştri, ce au auzit urechile noastre din Cuvântul vieţii, aceea împărtăşim cu voi”. Dar este şi o mare responsabilitate legată de această slujbă din acest timp. Ceea ce a fost trimis fratele Branham să facă, el a făcut în slujba lui, dar noi nu ne oprim la timpul acela ci continuăm și-L urmăm pe Domnul și avem parte de ceea ce face Dumnezeu acum.

Am cântat despre sânge... Cât de mulţi din mesajul acestui ceas, predică că nu mai există sânge pe Scaunul Harului. Eu am auzit asta cu propriile mele urechi. Ei zic: „Nu mai e sânge pe Scaunul Harului. Acum Scaunul Harului e în inimile noastre”. Sunt multe astfel de lucruri predicate şi sunt numite „mesajul”. Pur şi simplu nu este conform Cuvântului lui Dumnezeu. Sângele rămâne pe Scaunul Harului până este încheiată lucrarea de răscumpărare.

Dacă citiți Romani 5:1, „suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă”, dar în versetul 9 citim „suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele lui Hristos”. Ambele lucruri sunt corecte. Neprihăniţi prin credinţă, dar nu numai prin credinţă, ci prin credinţa în lucrarea încheiată pe crucea de la Golgota. De ce? Pentru că viaţa este în sânge. Levitic 17:11: „Căci viaţa este în sânge”  şi când Mântuitorul Și-a vărsat sângele, El şi-a dat viaţa. Această viaţă se întoarce peste toţi aceia care au primit iertarea păcatelor prin sângele Mielului. Aceeaşi viaţă care era în Hristos, este în tine, dacă eşti născut din nou. Există o singură viaţă veşnică, nu două, nu trei. Tu nu poţi trăi veşnic, decât dacă ai viaţa veşnică.

Înţelegem astfel, prin harul lui Dumnezeu, că este vorba despre adevărata credinţă în lucrarea încheiată pe crucea de la Golgota, când Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine. De aceea a spus apostolul Pavel: „eu Îl predic pe Hristos şi pe El răstignit”. Dar el mai putea să spună: „eu sunt răstignit împreună cu Hristos și acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos Îşi trăieşte viaţa Lui prin mine”.           

Prin harul lui Dumnezeu, înţelegem că acum este predicat întregul adevăr: despre cele şapte peceţi, despre revenirea lui Hristos, despre toate făgăduinţele pentru timpul nostru, despre Luca 17.

Fratele Branham s-a referit de multe ori la versetul din Luca 17:30, unde scrie: „când Se va descoperi Fiul omului”.  Nu „Fiul lui Dumnezeu”, ci „Fiul omului”. Noi trebuie să înţelegem diferenţa. Poate pentru voi nu este important, dar pentru mine este foarte important. Şi vă spun de ce. În Matei 1:1 citim despre Domnul şi Mântuitorul nostru, că El este fiul lui Avraam şi fiul lui David, El este Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului. Când citeşti Ioan 3:13, când citeşti Ioan 6:36, „Fiul omului se va întoarce în cer, de unde a venit”. Nu putea fi scris niciodată „Fiul lui Dumnezeu”! Ca Fiu al omului, El umbla deja în Vechiul Testament. Poate că trebuie să mergeţi odată în Israel ca să înţelegeți ce înseamnă acest termen, „Fiul omului”.

Ghidul de acolo este fratele nostru Zvika, el este din seminţia lui Levi și odată l-am întrebat: „Care este înţelesul termenului «Fiul omului» în limba ebraică?”  Şi el a răspuns: „Este vorba despre un om obişnuit”. Ca atunci când Domnul a venit la Avraam şi a șezut cu el, I-au spălat picioarele, a mâncat cu el şi Avraam i-a zis Sarei să pregătească o turtă pentru Domnul. Ca un om obişnuit…

În Geneza 14, a adus pâine şi vin şi l-a întâlnit pe Avraam, după biruinţa asupra împăraţilor și au avut  cina Domnului. Ca un om obişnuit… Dar ca Fiu al lui Dumnezeu, El a fost născut, născut aici pe pământ - Cuvântul s-a făcut trup. 

Ca „fiu a lui Avraam”, Domnul nostru este moştenitorul tuturor lucrurilor şi noi suntem moştenitori împreună cu El. Ca „fiu a lui David”, El este Împărat şi noi vom împărăţi împreună cu El. Ca „Fiu al lui Dumnezeu”, El este Mântuitorul nostru. Prin Fiul lui Dumnezeu, noi suntem aşezaţi înapoi în poziţia de fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Ca „Fiu al omului”, El este proroc. El trebuia să fie un proroc, pentru că în Vechiul Testament, în Deuteronom 18, Moise a prorocit: „Domnul Dumnezeu vă va ridica din mijlocul vostru un proroc ca mine”  şi apostolul Petru a confirmat-o în Fapte 3.

Fiecare descriere a Domnului nostru îşi are locul ei. Unde scrie „fiul lui David”, lăsaţi „fiul lui David”. Unde spune „Fiul lui Dumnezeu”, lăsaţi „Fiul lui Dumnezeu”. Nu le schimbaţi niciodată între ele. Lăsaţi fiecare cuvânt aşa cum este şi în legătura care este. În evanghelii, Domnul nostru este amintit de peste 70 de ori ca „Fiu al omului”, dar începând cu Romani 1 până la ultimul verset din epistola lui Iuda, nu mai apare niciodată ca „Fiul omului”, ci doar „Fiul lui Dumnezeu”. Este o ordine divină în Împărăţia lui Dumnezeu, o ordine divină în Cuvântul lui Dumnezeu.

Întorcându-ne la Luca 17, de câte ori a vorbit fratele Branham despre aceasta... Dar s-a referit de asemenea şi la Geneza 18, spunând că acelaşi lucru care s-a întâmplat în vremea lui Avraam, s-a întâmplat în slujba Domnului nostru, ca Fiu al omului și acelaşi lucru s-a întâmplat prin slujba fratelui Branham în timpul nostru.

 Fratele Branham a fost odată atât de serios asupra acestui subiect, s-a referit la Geneza 18:9 și o puteți citi în Biblie: Sara era în cort, în spatele Domnului şi asculta ceea ce Domnul îi spunea lui Avraam, apoi a râs în inima ei. Domnul i-a spus lui Avraam: „De ce a râs Sara?”. Gândurile inimii ei au fost dezvăluite. Şi ştiţi ce a făcut fratele Branham? A spus: „Ca voi să înţelegeţi că aceeaşi slujbă este aici şi se repetă acum”, s-a întors cu spatele la adunare şi Domnul i-a descoperit: el a putut spune: „Doamna care stă acolo îmbrăcată aşa şi aşa, tu vii din cutare oraş şi ai cutare problemă”. O persoană una după alta, accentuând că aceeaşi slujbă se repetă în timpul nostru și spunând că Isus Hristos este acelaşi, ieri, astăzi şi în veci! Fie că este scris „Fiul lui Dumnezeu”, „Fiul omului”, „Fiul lui David”, El este mereu acelaşi.

Astfel înţelegem, prin harul lui Dumnezeu, ce este în legătură cu slujba finală. Mireasa lui Hristos trebuie chemată afară şi întregul plan a lui Dumnezeu trebuie predicat. Și mereu în echilibru; trebuie să rămânem mereu în echilibru. 

Astfel, noi înţelegem timpul în care trăim. Există Consiliul Mondial al Bisericilor, ei toţi se întorc la Roma. Eu am în valiza mea ceea ce a spus omul din Geneva, în acest Consiliu Mondial al Bisericilor. El a spus: „Noi trebuie să studiem ceea ce a publicat papa”. În februarie ei vor avea un seminar la Geneva ca să studieze ceea ce a spus papa.

Avem acum 349 de denominaţii, unite în Consiliul Mondial al Bisericilor şi toate privesc spre Roma. Acesta este timpul când este dată ultima chemare: „voi poporul Meu, ieşiţi din mijlocul lor…”.  Acesta este timpul lui Dumnezeu pentru poporul lui Dumnezeu. Noi nu ne întoarcem la Roma, ne întoarcem la Ierusalim. Pentru că în Cuvântul lui Dumnezeu este scris, în Isaia 2, Mica 5: „Cuvântul lui Dumnezeu va ieşi din Ierusalim și învăţătura de pe Muntele Sionului”. Astfel, biserica noutestamentară se întoarce la învăţătura care a ieşit din Ierusalim. Fapte 2:42: „ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”.  Noi trebuie să ne întoarcem la acea stare şi situaţie.

Înţelegem, prin  harul lui Dumnezeu și ceea ce e scris în Romani 8:11: „ Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi...” - dacă Duhul locuiește în voi, nu doar o ungere. Ci dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi, dacă voi sunteți parte din Cuvântul Lui Dumnezeu, în armonie cu fiecare făgăduinţă pentru acest timp…

Mergem acum în 2 Corinteni 1, unde avem trei versete foarte importante. Versetul 18: „Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi «Da» și «Nu»”. AMIN. Versetele 19, 20:  „Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost «da» şi «nu», ci în El nu este decât «Da»”. În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt «Da»; de aceea şi «Amin», pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu”. 

Dacă aţi fost atenţi la ceea ce am citit, Pavel aminteşte numele unor fraţi. Nu era numai apostolul Pavel, ci erau şi fraţi care aveau aceeaşi descoperire divină. Ei predicau acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu. Uitați-vă la fraţii care împărtăşesc Cuvântul lui Dumnezeu, în fiecare ţară de pe pământ: nu a fost doar William Branham, nu este doar fratele Frank, ci toţi fraţii din toate ţările, care împărtăşesc acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu, fără să adauge, fără să scoată nimic din el, ci rămân în Cuvântul lui Dumnezeu pentru totdeauna. Ei sunt convinşi în inima lor că Dumnezeu va împlini fiecare făgăduinţă. 

Dacă vă uitaţi la natură… și fratele Branham a fost un om al naturii. El a urmărit, a observat natura și odată el a întrebat: „Cum se face că primăvara, toți pomii primesc frunze şi apoi fructe?” Ce este? Este vorba de viaţă. Viaţa care vine din rădăcini. Voi nu trebuie să vă îngrijoraţi, niciun pom nu  trebuie să se îngrijoreze. Este o lege divină. La fel este în partea spirituală. Dacă aceeaşi viaţă, acelaşi Duh Sfânt este în voi, nu mai trebuie să vă îngrijoraţi. Nu trebuie decât să lăsaţi Viaţa să răsară, prin har, prin voi.

Încă un verset din 2 Corinteni 2:17: „Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos”. El ia pe toţi fraţii şi îi include în acest verset. Nu doar el a rămas în adevăr, ci toţi fraţii care au primit adevăratul Cuvânt a lui Dumnezeu. Ei au rămas în Cuvântul lui Dumnezeu şi predicau acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu. La fel este în timpul nostru. Eu nu am nevoie să vorbesc cu un singur frate; nu, ci Dumnezeu, Dumnezeu îşi face lucrarea în fiecare frate.

Înţelegem, prin harul lui Dumnezeu, că atunci când apostolul Pavel vorbeşte despre Taina lui Hristos, ca în Efeseni 1:5: „ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale”. Da, noi suntem aşezaţi din nou ca fii şi fiice a lui Dumnezeu. Acesta este planul de răscumpărare.  Aşa cum am spus aici ieri, pentru că păcatul originar a avut loc în trup de carne şi sânge, Răscumpărătorul a trebuit să vină într-un trup de carne şi sânge, ca să ia păcatele noastre şi fiecare blestem, asupra Lui şi le-a dus la cruce. Noi o credem din toată inima noastră, că sângele a fost vărsat. Noi am fost iertaţi, am fost făcuţi neprihăniţi!

Fratele Branham spunea că, cuvântul „neprihănit” înseamnă, „ca şi cum n-am fi păcătuit niciodată”, pentru că Dumnezeu nu-şi mai aduce aminte de păcate. El vede sângele. El nu te mai poate vedea pe tine, ci vede sângele. 

Prin harul lui Dumnezeu avem o răscumpărare deplină. Noi aşteptăm transformarea trupurilor noastre. Şi ştim că Dumnezeu va transforma trupurile noastre. Când citim Evrei 11, înţelegem prin credinţă că Dumnezeu a vorbit şi a adus toate lucrurile la existenţă din nimic. Nu era nimic, dar când Dumnezeu  a vorbit, ele au apărut. El a vorbit: „Să fie…” şi a fost. Tot ce a spus Dumnezeu s-a împlinit, a fost acolo. Nu a trebuit să aştepte, a fost acolo. El a vorbit – lucrurile au fost acolo.

La fel este cu învierea. La fel se va întâmpla la înviere, pentru că Isus Hristos a biruit moartea şi iadul. El a putut spune după înviere: „Am fost mort, dar iată că sunt Viu în vecii vecilor și Eu am cheile morții şi ale locuinţei morţilor”. Biruinţa Lui este biruinţa noastră. Noi credem din toată inima cum a scris apostolul  în 1 Ioan 5:4: „ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră” - biruinţa pe care Dumnezeu ne-a dat-o în Hristos.

La revenirea Domnului nostru, trupurile noastre vor fi schimbate. Dar înainte ca trupurile noastre să fie schimbate, inimile noastre trebuie schimbate, viața noastră trebuie schimbată. Interiorul nostru trebuie schimbat acum. Pentru că Dumnezeu a zis prin prorocul Ieremia în cap. 31: „voi face un legământ nou, vă voi da o inimă nouă, o viaţă nouă, un duh nou”. Când acest lucru s-a întâmplat pe crucea de la Golgota, a fost posibil ca noi să primim viaţa nouă, inima nouă. Dar pentru naşterea din nou e nevoie de-o sămânţă. Pentru orice naştere este nevoie de o sămânţă. Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 

În Matei 13, Marcu 4, Luca 8, „Cuvântul este Sămânţa”. În 2 Petru 1, apostolul a zis: „şi acesta este Cuvântul pe care vi l-am propovăduit”. Noi predicăm Cuvântul și acesta este Sămânţa. Sămânţa cade în pământ şi fiecare sămânţă se reproduce după soiul ei. Dacă semeni grâu, seceri grâu. Este o lege divină!

În Ioan 12, Domnul nostru a spus, vorbind despre Sine Însuşi: „Dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, germenele de viață din sămânță, aduce multă roadă”. Eu sunt născut la ţară, la o  fermă şi ştiu cum arată o sămânţă, eu ştiu ce înseamnă grâul. Vezi bobul acela de grâu, dar nu poţi să vezi germenul acela de viaţă. Când semănăm sămânţa, vine ploaia – ploaia trebuie să vină; dacă nu vine ploaia, sămânţa nu poate muri. De asemenea, trebuie să fie și soare; dacă soarele nu cade peste sămânţă, germenele nu poate ieşi. Soarele, lumina trage afară viaţa, germenele, din moarte.

La fel este în partea spirituală. Noi semănăm sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu. Ştiţi ce a spus Domnul în Matei 13? „Dacă nu înţelegeţi Cuvântul, vrăjmaşul vine şi-l ia”. Preaiubiţilor, rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea descoperirea divină. Nu ascultaţi numai cu urechile voastre. Ascultaţi cu inima, credeţi cu inima. Pentru că dacă Cuvântul nu vă este descoperit – citiți în Matei 13 - duşmanul vine şi îl ia. Aşa că primiţi Cuvântul lui Dumnezeu, credeţi Cuvântul lui Dumnezeu și vă va fi descoperit prin Duhul Sfânt. Atunci voi veţi trăi prin Cuvânt şi Cuvântul va trăi prin voi.

Isus Hristos a fost Cuvântul descoperit. „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul este Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit în mijlocul nostru”. Deci noi trebuie să credem Cuvântul făgăduit pentru astăzi și doar dacă îl credem ne va fi descoperit. După ce ne este descoperit, ne supunem acestui Cuvânt. De exemplu, în ceea ce privește botezul. Dacă nu sunteţi botezaţi în modul biblic şi dacă nu aţi recunoscut încă ceea ce spune Biblia, aşa cum scrie în Efeseni 4:5: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”... Apoi mergeţi în Matei 28, dar mergeţi şi la Marcu 16, la Luca 24 şi la Ioan 20. În toate cele patru evanghelii găsiți marea trimitere, ultimele cuvinte pe care le-a spus Domnul, înainte de înălţarea la cer. În Matei 28  este vorba despre Nume. În Marcu 16 accentul este pus pe a crede: „dacă credeţi şi sunteţi botezaţi”. În Luca 24:47: „Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim”. Mergeţi la Ioan 20:21: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”.  

Este acelaşi plan de mântuire, acelaşi har a lui Dumnezeu, acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu. Noi suntem în Împărăţia lui Dumnezeu şi avem parte de ceea ce face Dumnezeu în acest timp, readucându-ne la învăţăturile originale. Trebuie să mergeţi la Fapte 2:38: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos”. Petru avea cheia, avea descoperirea divină. Domnul i-a spus: „nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acest lucru, ci Tatăl Meu care este în ceruri”. Şi apoi El a spus: „vouă v-a fost dat să înţelegeţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu”.  

Aşa că trebuie să mergeţi de la Matei, în Marcu, în Luca, în Ioan şi de acolo la Fapte 2 și apoi la Fapte 8, la Fapte 10, la Fapte 19, la Romani 6 şi Filipeni 3. Trebuie să mergeţi prin toată Biblia. Nu trebuie să mergeți la un catehism. Nu! Noi nu avem nevoie de niciun catehism. Aici [fratele Frank arată Biblia] sunt învăţăturile originale. Pe noi ne interesează doar ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Lui.

 Toți, din ziua Cincizecimii, au fost botezați printr-o singură scufundare, în Numele Domnului Isus Hristos. Mai întâi noi primim iertarea păcatelor, prin sânge, crezând în sângele vărsat pe crucea de la Golgota, apoi suntem ascultători şi suntem botezați. 

Ca voi să înțelegeți mesajul acestui ceas, ar trebui să fie la fel de important cum este și pentru mine, și pentru fiecare frate care predică Cuvântul lui Dumnezeu, este foarte important să nu adaugi niciun cuvânt, să nu explici, ci să te întorci la fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu şi să crezi fiecare cuvânt aşa cum este scris.

În 1 Tesaloniceni 3:13: „ca să vi se întărească inimile și să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi”. Aceasta este o avertizare şi un îndemn pentru noi. Aici este vorba despre revenirea lui Hristos și când Domnul nostru se întoarce, pe toţi cei care au murit în Hristos, îi va aduce împreună cu El. Mai întâi vor învia morţii în Hristos şi noi, care vom fi încă în viaţă, vom fi transformaţi și împreună vom fi luaţi cu toţii în slavă. Dar chiar şi acest verset a fost interpretat greşit. Mulţi din mesaj cred că Domnul a venit deja. Ei zic: „Noi nu mai avem nevoie să luăm cina”. 

Ştiţi ce a făcut fratele Frank? M-am simțit foarte bine în Lyon. Am ascultat ultimele patru predici pe care le-a predicat fratele Branham în decembrie 1965. Cea pe care a predicat-o pe 5 decembrie, pe 6 decembrie, pe 7 decembrie şi pe 12 decembrie. În ultima s-a predică a avut cina Domnului, împărtășirea, şi acolo el a făcut o afirmaţie: „Noi vom ţine cina Domnului până când va veni Domnul”. Și a citit textul din 1 Corinteni 11.  

Dar ce se întâmplă cu toţi fraţii care spun că Domnul a venit deja? Dacă prorocul, în ultima predică care a ţinut-o, a spus: „Noi vom ţine cina Domnului până când va veni Domnul”. Preaiubiţi fraţi şi surori, noi nu ne vom îndepărta niciodată de adevăr. Aşa cum Domnul a dat slujitorului Său Cuvântul şi cum a spus El prin apostolul Ioan: „nici o minciună nu vine din adevăr”. Adevărul este adevăr şi minciuna este minciună. Cuvântul original este sămânţa şi este adevărul. „Sfinţeşte-i în adevăr, Cuvântul Tău este adevărul”. 

Înţelegem astfel, prin harul lui Dumnezeu, cât este de important să crezi fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, să-l laşi acolo unde este şi cum este, să nu explici nimic, nici măcar Luca 17, la care s-a referit fratele Branham. Trebuie să continui să citeşti până la Luca 21 şi trebuie să mergi la Matei 24; aşa ai întregul tablou al lucrurilor pe care le-a spus Domnul. Un lucru a fost când s-a descoperit Fiul omului, ca să ne atragă atenţia la Cuvântul făgăduit pentru acest timp. Aceasta a fost o perioadă de timp; dar când El se întoarce, va fi ca fulgerul care merge de la răsărit la apus. Atunci doi vor fi într-un pat; unul va fi luat şi unul va fi lăsat. Doi vor fi la câmp; unul va fi luat şi unul va fi lăsat. 

Când un frate scump mi-a spus  că răpirea a avut deja loc – e un bărbat din Statele Unite, din statul Virginia – eu am spus: „Iubite frate, tu eşti aici şi eu sunt aici. Tu nu eşti transformat, eu nu sunt transformat. Tu nu eşti răpit şi nici eu nu sunt răpit. Noi amândoi suntem aici”. Răspunsul lui a fost: „E o descoperire”. În cele din urmă a trebuit să-i spun: „Te rog du-mă înapoi la aeroport”.

Eu nu voi discuta niciodată Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă cineva este înşelat, nu-l mai poţi ajuta. Toţi fraţii care au deraiat în diferite învăţături, ei nu pot să se întoarcă. Ei nu se pot întoarce… Ei continuă pe calea lor.

Dar dacă eşti născut din nou, dacă viaţa lui Hristos este în tine şi dacă tu ai găsit har în ochii lui Dumnezeu, vei pune în legătură fiecare făgăduinţă cu realitatea. Dacă citiţi în Cuvântul lui Dumnezeu, în special când fratele Branham a vorbit despre cele şapte peceți, trebuie să înţelegeți prin descoperire divină. El a vorbit despre primele patru peceţi, despre primii patru călăreţi, arătându-l pe Antihrist în cele patru stadii ale lui, lucru care este în conformitate cu planul de mântuire. Îl vedem pe Hristos pe drumul Lui şi pe Antihrist pe drumul lui. Fratele Branham a vorbit foarte clar despre aceste lucruri. 

În cartea mea, despre cele 22 de capitole ale Apocalipsei, am spus foarte pe scurt despre aceste lucruri. În a cincea pecete i-a văzut pe martirii evrei și el chiar a făcut afirmaţia că cei 6 milioane de evrei, uciși în al doilea război mondial,  sunt socotiţi cu cei din pecetea a cincea, care zic: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru?” Apoi, începând cu pecetea a şasea, puteţi citi din Apocalipsa 6:12, cum soarele se întunecă şi luna se transformă în sânge. Totul este în pecetea a şasea. Tot ce are loc în pecetea a şasea şi a şaptea are loc după răpire. Este totul în viitor.

 Dar când este vorba de slujba fratele Branham, el a comparat slujba lui cu versetul din Apocalipsa 10:7. Acolo el a vorbit de al şaptelea mesager al epocii a şaptea a Bisericii şi în această legătură el a folosit tot timpul cuvântul „taină” la plural - că prin slujba celui de-al şaptelea înger, al celei de-a şaptea biserici, toate tainele vor fi încheiate. Astfel, prin slujba fratelui Branham, tot ceea ce a vrut Dumnezeu ca noi să cunoaştem, a fost descoperit în mod absolut. 

Nu poate exista o persoană pe pământ care să spună: „Eu am o descoperire specială”. Nu. Trebuie să existe în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu este în Cuvântul lui Dumnezeu, puteţi s-o uitaţi. Noi avem o răspundere înaintea lui Dumnezeu, pentru că Mireasa este o mireasă a Cuvântului. Ea nu este un amestec. Puteţi să mergeţi la 2 Corinteni 11, unde apostolul Pavel se temea pentru credincioşi, că aşa cum Eva a fost amăgită de şarpe, nu cumva şi credincioşii să fie înşelaţi.

Aşa că fiţi siguri că voi credeţi Cuvântul lui Dumnezeu, ca să nu fiţi amăgiţi. Dacă sunteţi amăgiţi, voi nu puteţi fi în Mireasă. Este complet imposibil! Mireasa lui Hristos, este Cuvântul pur al lui Dumnezeu, pentru acest timp, care este făgăduit pentru acest timp. Cuvântul pur al lui Dumnezeu, fără explicaţii, fără interpretări, aşa cum Mirele a fost Cuvântul pur a lui Dumnezeu. Aşa cum toate făgăduinţele referitoare la El au devenit o realitate, aşa fiecare făgăduinţă dată Miresei trebuie să devină o realitate. Noi credem făgăduinţele lui Dumnezeu.

Vreau să împărtăşesc cu voi o mărturie, ca să înţelegeţi mai bine responsabilitatea mea. Cu mulţi ani în urmă, în 1980, când am fost cu fratele Barilier în Marsilia, era acolo un grup mic, câţiva fraţi din  Armenia. Câţi ştiu unde este Armenia? Dacă mergeţi în Armenia, puteţi vedea acolo Muntele Ararat, locul unde s-a oprit arca lui Noe. Eu am fost acolo şi am văzut muntele Ararat. 

Dar aici este punctul important: după acel serviciu, aceşti fraţi din Armenia s-au apropiat de mine şi m-au întrebat despre cele şapte tunete din Apocalipsa 10. A trebuit să le spun: „Fraţilor, eu nu ştiu”. Le-am urat „Noapte bună!” şi am urcat pe scări în camera cea mică pe care o aveam. Dar în dimineaţa următoare - și spun acest lucru în prezenţa Dumnezeului Atotputernic - Domnul mi-a vorbit cu o voce puternică audibilă: „Slujitorul Meu, ridică-te şi citeşte 2 Timotei 4”. Am sărit din pat, era o măsuţă mică acolo, mi-am luat Biblia şi am citit 2 Timotei 4:1-5. Apoi am reînceput să citesc de la versetul 1: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii...” şi versetul 2 „propovăduieşte Cuvântul”. În acel moment am pus Biblia jos, mâinile mele s-au ridicat și am spus: „Scumpe Doamne, aşa cum Tu mi-ai poruncit să citesc 2 Timotei 4, ce au spus cele şapte tunete nu este scris în Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea eu nu pot predica şi nimeni nu poate predica despre aceasta”. După această rugăciune am deschis la Apocalipsa 1 şi am citit de la versetul 1-3. Deschidem acum la Apocalipsa 1:3, ca toţi fraţii să ştie odată pentru totdeauna că aceasta este o poruncă a Domnului. Aceasta nu este părerea mea, acesta este Cuvântul Domnului, care mi-a poruncit să citesc 2 Timotei 4. Referinţa este în Apocalipsa 1:3, dar vom citi vers. de la 1-3, accentul cade este pe versetul 3. „Descoperirea lui Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan…”. Ne oprim puţin aici.

Domnul a dat unui slujitor, tot ceea ce trebuie să cunoască toţi slujitorii. El foloseşte întotdeauna un om, pentru toţi ceilalţi slujitori. A fost doar un singur Pavel, un singur Ioan, un singur frate Branham, dar mulţi slujitori ai lui Dumnezeu care predică acelaşi Cuvânt a lui Dumnezeu şi au aceeaşi descoperire divină.

Citim din versetul 2 şi 3: „care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos și a spus tot ce a văzut. Ferice de cine citeşte și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!”  Lucrurile care sunt scrise... Care sunt scrise! Lucrurile care nu sunt scrise, le lăsăm în seama lui Dumnezeu. El va avea grijă de acestea când va veni timpul. 

Preaiubiţi fraţi care slujiți cu Cuvântul, predicaţi doar ceea ce puteţi predica din Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că cerul şi pământul vor trece, fiecare interpretare va trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac! Dacă Cuvântul lui Dumnezeu este în voi, voi rămâneţi cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Cuvântul este Sămânţa originală. Isus Hristos este Sămânţa făgăduită, din Geneza 3:15 şi din Isaia 53: „...va vedea o sămânţă de urmaşi”. O sămânţă Îi va sluji, sămânţa Lui. Noi suntem sămânţa lui Dumnezeu, am primit Cuvântul lui Dumnezeu, credem fiecare făgăduinţă și rămânem în limitele  Cuvântului lui Dumnezeu.

Să facem un rezumat al lucrurilor spuse aici. Aceasta este o generaţie deosebită. Noi credem că este ultima generaţie, pentru că Domnul nostru a spus în Luca 21:28: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus și să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”. Apoi El afirmă în versetul 32 că această generaţie nu va trece, până când toate lucrurile se vor împlini. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.

Noi suntem o generaţie deosebită. Evreii s-au întors în ţara lor, după 2000 de ani. Evreii sunt poporul ales a lui Dumnezeu. Ei au fost împrăştiaţi în toate ţările, dar în Isaia 11 puteţi citi cum îi va aduce Dumnezeu înapoi. Nu doar în Isaia 11, ci şi în Ieremia 31 şi  trei capitole din cartea prorocului Ezechiel. Cap. 36 până la cap. 39; apoi puteţi merge la Ioel 3 și toţi prorocii din Vechiul Testament. Chiar şi la Osea 6:2: „El ne va da iarăşi viaţa în două zile; şi a treia zi ne va scula şi vom trăi înaintea Lui”.  O zi la Domnul este ca o mie de ani la noi și Domnul îi aduce pe evrei acasă. Din 149 de ţări, El i-a adus înapoi în ţara făgăduită. Eu mă bucur de asta. Am fost în Israel de 25 de ori. Prima dată am fost în 1964, când Ierusalimul era încă divizat.

Preaiubiţi fraţi şi surori, fratele nostru Branham a spus și voi s-ar putea să o ştiţi că Statele Unite, în 1946, au publicat știrea că „Israelul are dreptul să aibă ţara lor”. Acest lucru a fost anunţat în San Francisco. Ei au decis atunci că evreii trebuie să aibă o ţară a lor. Şi fratele Branham a spus că în aceeași zi când drapelul cu steaua lui David a fost ridicat, după toţi aceşti ani, (s-a întâmplat la hotelul „Regele David” din Ierusalim și prima dată eu am stat în acel hotel) - fratele Branham a spus că în aceeași zi când a fost ridicat drapelul cu steaua lui David, „Îngerul Domnului mi s-a arătat pe 7 mai 1946”. El a descris exact ceea ce s-a întâmplat. Fratele Branham stătea jos având Biblia în poală, apoi lumina supranaturală a coborât în camera lui și Îngerul a păşit din acea lumină şi fratele Branham a sărit în picioare, pentru că nu mai avusese o asemenea experienţă până atunci. Îngerul i-a spus aceste cuvinte: „Nu te teme! Eu sunt trimis din prezenţa Dumnezeului Atotputernic ca să-ţi fac de cunoscut slujba ta”. Apoi i-a explicat slujba. „Aşa cum lui Moise i-au fost date două semne, două semne îţi sunt date şi ţie”. În zilele lui Moise, acesta și-a băgat mâna în sân, a scos-o şi era albă de lepră și a băgat-o înapoi în sân şi a scos-o și era curată ca pielea unui copil. Al doilea semn era să pună toiagul pe pământ şi el a devenit un şarpe. Vrăjitorii au făcut acelaşi lucru, dar aici e taina: șarpele lui Moise a înghiţit toţi şerpii vrăjitorilor. Apoi Moise a luat şarpele şi el s-a transformat înapoi în toiag. El avea autoritatea divină asupra tuturor puterilor duşmanului.

Îngerul Domnului i-a vorbit fratelui Branham. El a spus: „Ia mâna dreaptă a pacientului în mâna ta stângă, întoarce-o cu palma în jos şi dacă pacientul are o tumoare sau un cancer, aceea va apărea pe spatele palmei tale. Spune persoanei să nu-şi închidă ochii, ci să stea cu ochii deschişi, pentru ca atunci când Dumnezeu ascultă rugăciunea şi vindecarea are loc, să vadă cu ochii lui că tumoarea sau cancerul dispare de pe mână”.

De sute și mii de ori s-a văzut acest lucru. Eu am întâlnit două persoane care au văzut acest lucru. Erau fratele Gordon Lindsay şi soţia acestuia. El a scris cartea „William Branham, un om trimis de Dumnezeu”. L-am cunoscut pe Gordon Lindsay în mod personal. El a spus: „Am văzut de atâtea ori acest lucru pe platformă, această minune care avea loc de fiecare dată” .

Al doilea semn dat fratelui Branham, era că gândurile inimii oamenilor vor fi descoperite. Aşa cum a fost în slujba Domnului nostru. El a putut spune în Ioan 1: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin”. A putut să-i spună lui Petru: „numele tău este Simon și numele tatălui tău este Iona”. A putut spune femeii de la fântână: „cinci bărbaţi ai avut și cel pe care îl ai acum nu este soţul tău”. Aceasta era slujba profetică de Fiu al omului. El putea spune ucenicilor: „Duceţi-vă în sat, acolo veţi găsi un om ducând un ulcior cu apă și să-i spuneţi că „În casa ta vom ţine Paştele”. Domnul nostru, ca Fiu al omului a avut această slujbă profetică.

Aceeaşi slujbă s-a repetat sub ochii mei. Când fratele Branham a venit în Germania, nu ştia un cuvânt în nemţeşte, dar pentru fiecare persoană din rândul de rugăciune, Domnul îi arăta o viziune. Putea să spună: „Soră tu nu eşti din acest oraş. Tu vii din Hamburg. Te văd că eşti o soră medicală, lucrezi într-un spital” - toate circumstanţele şi lucrurile din viaţa persoanei. Putea să spună unui frate: „Tu eşti din Berlin, aceasta şi aceasta este problema ta”. Putea să spună unui cuplu din Elveţia: „Voi nu sunteţi din această ţară, veniţi din Elveţia. Fata voastră este născută oarbă, dar ea se va întoarce acasă văzând”.

Eu am fost în acea adunare, am auzit cu urechile mele aceste lucruri, am văzut toate aceste lucruri. Eram întotdeauna foarte aproape, acolo în faţă, ca să aud, să văd şi să urmăresc totul. Şi când fratele Branham s-a rugat pentru această fetiţă născută oarbă, s-a întâmplat într-un moment şi ea a strigat cu un strigăt tare şi a fugit pe platformă. Fratele Branham a chemat-o şi i-a spus: „Ca toţi să ştie că tu ţi-ai primit vederea, pune-ţi degetul pe nasul meu”. Ea s-a întors şi a pus degetul pe nasul lui. Erau acolo opt-nouă mii de oameni şi noi toţi am plâns și I-am dat slavă lui Dumnezeu, pentru că am văzut zilele descrise în Biblie. L-am văzut pe Hristos acelaşi, ieri, astăzi şi în veci!

Apoi Dumnezeu mi-a deschis înţelegerea să recunosc mesajul, Cuvântul făgăduit pentru acest timp și cum i-a fost spus fratelui Branham: „Mesajul dat ţie, va premerge a doua venire a lui Hristos”. Dumnezeu l-a luat pe slujitorul şi prorocul Său, dar Cuvântul făgăduit, mesajul acestui ceas ajunge până la capetele pământului.

Privesc în urmă, la peste 50 de ani, în care am fost în peste 150 de ţări, în care am împărtăşit Cuvântul scump al lui Dumnezeu. Dar acum noi suntem foarte, foarte aproape de sfârşit. Nimeni nu ştie anul, luna sau ziua, dar Domnul nostru a spus de trei ori în Matei 24, în Marcu 13, Luca 21: „Când veţi vedea toate aceste lucruri întâmplându-se, atunci ştiţi…”. Atunci voi ştiţi. Nu visaţi, nu ghiciţi. Voi ştiţi, urmărind cum se împlinesc prorociile, cu Israel, cu Neamurile, cu Biserica, cu Mireasa. Noi vedem toate aceste prorocii împlinindu-se şi repetăm ceea ce a spus Domnul nostru: „Când veţi vedea toate aceste lucruri întâmplându-se, atunci știți, timpul este aproape, este chiar la uşă”.

Revenirea lui Isus Hristos este foarte aproape. Eu mi-am făcut partea mea. Mi-am făcut partea mea. În fiecare lună am călătorit, ca să duc Cuvântul lui Dumnezeu. Ultima chemare răsună. Când ultimul va fi chemat afară, atunci va fi timpul ca Domnul să se întoarcă. Deci credeţi din toată inima voastră şi ascultați cu toată viaţa voastră. Aşa cum a fost accentuat la început, credinţa şi ascultarea merg împreună. Avraam a crezut şi a văzut făgăduinţa împlinită. Dar când i s-a poruncit să-l jertfească pe Isaac, el a ascultat. S-a dus pe muntele Moria. Muntele Moria, este Muntele Templului de astăzi. Când citiţi Vechiul Testament, cât de minunat puteți vedea prorociile biblice împlinindu-se.

Să încheiem spunând următoarele: acesta este cel mai important moment pentru poporul lui Dumnezeu. Toate religiile şi toate bisericile vor continua pe căile lor. Doar cei care sunt o parte a Miresei lui Hristos vor auzi glasul Mirelui. Doar Mireasa are făgăduinţa. Dacă este anunţată o nuntă, toate doamnele îşi continuă lucrurile ca de obicei, dar mireasa se pregăteşte, pentru că mireasa are o făgăduinţă. Toţi cei care sunt o parte a Miresei lui Hristos acum, ei cred făgăduinţa Mirelui şi se pregătesc pentru revenirea Mirelui. Aceasta este Matei 25:6b: „Iată  mirele…” Mirele este în legătură cu Mireasa. Apocalipsa 19:7b: „a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit”.  Şi în Apocalipsa 22:17: „Şi Duhul şi Mireasa zic: «Vino!»”.  Duhul şi Mireasa zic „Vino!”.  Mireasa este una în Duh şi în Cuvânt cu Mirele. Ea este curăţită prin sângele Mielului, sfinţită în adevăr, pecetluită cu Duhul Sfânt, pentru ziua răscumpărării noastre.

Pentru că cred că este ultima dată când vin aici – noi nu ştim, dar Dumnezeu ştie – însă vreau să ştiţi următorul lucru. Eu trebuie să iau însărcinarea divină în mod serios. Orice aţi gândi voi, asta e treaba voastră. Dacă puteţi crede, e bine, dacă nu... Eu trebuie să iau însărcinarea divină în mod serios. Eu trebuie să merg din oraş în oraş, trebuie să împărtăşesc Cuvântul lui Dumnezeu în special cu toţi slujitorii lui Dumnezeu care au aceeași slujbă și aceeași hrană. 

Dar după moartea fratele Branham, înainte să încep această slujbă, m-am rugat lui Dumnezeu cu multe lacrimi şi I-am spus Domnului câteva lucruri şi ultimul lucru pe care I l-am spus a fost: „Scumpe Doamne, lasă-mă să am marele privilegiu, ca pe toţi cei ce aud Cuvântul Tău din gura mea şi cred Cuvântul Tău din toată inima lor și care vor să fie gata pentru revenirea Ta, îngăduie-mi să-i pot vedea din nou în veşnicie”. 

Nu e vorba de mesager, ci e vorba de mesaj. Dumnezeu i-a luat pe toţi slujitorii, Pavel, Petru, Ioan și pe toți ceilalți, dar cuvântul descoperit lor a rămas cu noi. Dumnezeu l-a luat pe fratele Branham, dar scumpul Cuvânt al lui Dumnezeu, descoperit prin Duhul Sfânt, a rămas cu noi. Noi suntem în Cuvânt şi Cuvântul este în noi. În felul acesta suntem una în Hristos și dacă nu vă voi mai vedea din nou pe pământ, vă voi vedea din nou când trâmbiţa va suna şi Domnul se va întoarce și vom fi întotdeauna cu Domnul. 

Câţi cred mesajul acestui ceas? Haideţi să ne ridicăm pentru rugăciune. Câţi de aici au o cerere deosebită? Este poate un secret, numai voi îl ştiţi. Poate nimeni nu-l ştie. Poate este o dorinţă în adâncul inimii voastre şi voi doriţi să primiţi răspunsul. 

Credeţi acum! Domnul este în acest loc. El a dat făgăduinţa: „Şi iată că Eu sunt cu voi, în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. Oriunde suntem adunaţi în Numele Lui, El e prezent ca să salveze, ca să vindece, ca să elibereze, ca să binecuvânteze, ca să dea descoperire divină. Credeţi acum! Primiţi acum! Prin puterea lui Dumnezeu, preţul a fost plătit, sângele a fost vărsat. Noi suntem copii ai noului legământ. Credeți din toată inima voastră. Fiți spălaţi în sângele Mielului. Fiţi sfinţiţi în Cuvântul lui Dumnezeu. Fiţi pecetluiţi prin Duhul lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos. Aleluia. Şi toţi să spună AMIN. Aleluia. Da, noi credem. Aleluia !

Noi nu credem un om, noi Îl credem pe Dumnezeu. Credem Cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Puteţi să vă aşezaţi.

Fratele nostru Schmidt vă transmite salutări. La fel şi fratele Kupfer vă transmite salutări. Ar fi vrut să fie aici, dar nu a putut. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze pe fratele Forestieri, pe toţi fraţii slujitori, pe fratele Miro şi pe toţi fraţii. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să fie cu voi toţi. Pe fratele Erve şi fratele Manase, care slujesc Domnului,  Dumnezeu să vă binecuvânteze într-un mod deosebit.  Dumnezeu să-l binecuvânteze şi pe bunul meu prieten, fratele Tati. El e traducătorul meu în toate ţările vorbitoare de limbă franceză. Dumnezeu să te binecuvânteze.