Predica de la Krefeld Sambata, 1 februarie 2014, ora 19:30
/ Ewald Frank
[FRATELE ALFRED BORG: Tit 3:4-7: „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice”. [...].
FRATELE SCHMIDT: O, Dumnezeule atotputernic, în Hristos Isus, Domnul nostru, Îţi mulţumim fiindcă ne-ai dăruit harul Tău într-un mod abundent. Și în seara aceasta ne-am adunat în acest loc ca să auzim ce doreşti să ne spui prin Cuvântul Tău. Căci, Doamne din cer, totul va trece, dar Cuvântul Tău rămâne în vecii vecilor.
Îţi mulţumim fiindcă ne vorbeşti. Îţi mulţumim... Te rog binecuvântează-ne pe noi care suntem adunaţi aici în acest loc; dar aşa cum a fost spus deja, binecuvântează-i şi pe aceia care nu pot fi în acest loc, dar și-ar fi dorit să fie. O, Dumnezeule, doar Tu eşti în stare să mângâi pe fiecare, să-l atingi pe fiecare şi să dăruieşti fiecăruia tot ceea ce are nevoie inima lui, spre lauda şi cinstea Numelui Tău.
Îţi mulţumim şi, împreună, Te rugăm binecuvântează-i pe toţi aceia care sunt în legătură directă online, pe toţi aceia care ascultă şi văd; binecuvântează în toate limbile. Tu să atingi fiecare inimă, astfel ca Numele Tău să fie slăvit. Astăzi încă este ziua harului, astăzi noi încă auzim vocea Ta. O, Doamne, atinge Tu inimile noastre şi dăruieşte-ne harul Tău ca să intrăm în Locul Tău preasfânt; acolo este ancora noastră. Binecuvântează şi buzele prin care vei vorbi. Te rugăm în scumpul Nume al lui Isus. Amin.]
FRATELE FRANK: Amin! Luaţi loc. Bun venit, în scumpul Nume al Domnului nostru şi binecuvântarea Dumnezeului atotputernic să fie astăzi, mâine şi în toate zilele, în mijlocul nostru! Şi să se descopere în mijlocul nostru. Noi credem aşa cum spune Sfânta Scriptura, iar Scriptura zice: „Cine crede în Mine, cum zice Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie”. Aceasta a spus-o Domnul, referindu-se la Duhul care va veni peste noi toţi şi va rămânea în noi.
Cum am auzit deja în introducere, din Tit 3, El a turnat Duhul Lui peste noi şi în noi şi ne-a născut din nou la o nădejde vie, prin harul Său, dăruindu-ne o viaţă nouă. Noi credem aceasta fiindcă Dumnezeu a hotărât-o în acest mod şi, fiindcă credem, s-a şi împlinit în vieţile noastre.
Astăzi, ca întotdeauna, ne-au fost transmise multe saluturi. Eu vreau să vă spun că citesc toate e-mailurile, toate saluturile, chiar dacă citesc aici pe scurt numele sau orașele, sau țările – eu citesc fiecare e-mail, citesc toate saluturile […]. Fratele Ngonga mi-a dat o mărturie minunată. În Zambia am dat un interviu la televiziune şi acest interviu este transmis sâmbăta şi duminica pe toate posturile din toată ţara. Acolo au loc nişte lucruri minunate. Oamenii Îl găsesc pe Domnul şi sunt binecuvântaţi.
Este minunat că noi putem trăi într-un timp în care există şi această posibilitate ca să fie purtat Cuvântul Domnului în toată lumea, sau transmis. Eu am fost în peste 150 de ţări; şi sper că voi sunteţi bine aşezaţi pe scaune: când am sunat la Lufthansa, pe 25 ianuarie şi am întrebat: „Câte mile de zbor am parcurs în ultimii 20 de ani?” Mi s-a spus: „5.921.000 mile de zbor”; 5.921.000 mile de zbor doar în ultimii 20 de ani, de când la Lufthansa se înregistrează toate zborurile şi milele zburate. Şi eu am fost foarte mirat; ştiam că am călătorit mult, dar chiar şi eu am fost surprins. Aşa că am întrebat din nou: „Vă rog frumos uitaţi-vă mai exact. Tot ceea ce mi-aţi spus este corect?” Atunci mi s-a spus că totul a fost calculat corect: 5.921.000 de mile de zbor. Fraţi şi surori, eu am consacrat Domnului toată viaţa mea, ca să vestesc poporului lui Dumnezeu acest ultim mesaj preţios, pe tot pământul.
Dacă ne gândim, apoi, la faptul că se împlineşte profeţia biblică în zilele noastre, când Domnul nostru a spus că Evanghelia Împărăţiei va fi vestită tuturor popoarelor ca mărturie… Cum era posibil în trecut ca să călătorești din oraş în oraş, din ţară în ţară? Dar astăzi totul este posibil; nu doar că putem călători: acum într-adevăr putem ajunge la oamenii din toată lumea.
Ieri, fratele nostru Dieter, a mărturisit ce a făcut Dumnezeu în Iran şi, pentru prima dată, am fost în legătură cu un frate din Turcia, care m-a invitat să merg acolo cât se poate de repede. El a spus: „Frate Frank, noi avem broşurile tale, le-am tradus şi am tradus şi broşurile fratelui Branham, mesajul aleargă prin toată ţara. Când poţi veni?” Toate popoarele, toate limbile, aud acest mesaj şi Sfânta Scriptura spune se împlineşte în zilele noastre.
Suntem mulţumitori pentru faptul că trăim într-un mod conştient aceste momente din planul mântuirii. Una este să citim în Marcu 1, în primele patru versete, că Împărăţia lui Dumnezeu a început aşa cum era scris în cartea prorocilor Isaia şi Maleahi; la început totul a fost aşa. Dar cum este acum la sfârşit? Şi nouă Dumnezeu ne-a dăruit Cuvântul profetic. El a dăruit lumină pe înserate şi noi putem să vedem împlinite făgăduinţele date de Dumnezeu. Noi, ca şi copii ai făgăduinţei, le primim şi le trăim.
Pe de altă parte - nu vom pierde prea mult timp cu întâmplările din toată lumea - dar, în special, ceea ce a spus papa în 31.12.2013 şi a fost publicat în 1 ianuarie 2014, aproape că nu poţi s-o citeşti public. „Cine poate lua în serios fabula cu Adam şi Eva?” Apoi face un comentariu că „fiecare religie este adevărată”; şi apoi ajunge la concluzia că „aşa cum un tată nu-şi poate refuza copiii săi, Dumnezeu este Tatăl nostru, al tuturor şi niciun om de pe pământ nu este exclus, toţi sunt incluşi în această împăcare generală”; acolo sunt pomeniţi chiar şi homosexualii, toţi fac parte din grupul amintit.
Noi suntem mulţumitori fiindcă Dumnezeu ne-a ajutat să recunoaştem că am fost pierduţi şi am avut nevoie de salvarea sufletului şi am trăit-o, prin harul Domnului. Dacă Dumnezeu nu ni Se descoperă, atunci suntem la fel ca toţi ceilalţi, rămânem în întuneric şi nu recunoaştem ce a spus Domnul nostru în Ioan 17:3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Atunci se împlineşte şi 1 Ioan 5:12: „Cine are pe Fiul are viaţa veşnică; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa veşnică”. Noi vestim oamenilor mesajul adevărat şi le spunem: „Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu El însuşi”. Dar această împăcare trebuie acceptată şi primită, numai în acest mod poate să devină o realitate şi în noi, prin har.
Eu a trebuit să mă gândesc că toţi oamenii, în toate religiile, sunt minţiţi de la naştere până la moarte, toţi vorbesc despre mântuire. „Numai Dumnezeu este adevărat şi fiecare om este un mincinos” - aşa este scris şi aşa şi este.
Şi aceasta am spus-o deseori: numai cine a primit viaţa veşnică prin credinţa în Isus Hristos, doar acela poate, şi va trăi veşnic. Fără viaţă veşnică niciun om nu poate trăi veşnic, de aceea vestim Evanghelia lui Isus Hristos, Evanghelia harului lui Dumnezeu şi strigăm ca Pavel odinioară: „împăcaţi-vă cu Dumnezeu, căci Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu El însuşi”.
Fraţi şi surori, mi-ar plăcea şi I-ar plăcea și lui Dumnezeu dacă noi toţi am deveni mai mulţumitori pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Un frate din România este azi în mijlocul nostru; el a venit în birou cu mai mulţi fraţi şi a pus o întrebare: „Ce vă deosebeşte pe voi de biserica penticostală? Care e deosebirea?” Deosebirea este foarte mare: noi nu credem doar făgăduinţa că Dumnezeu va turna Duhul Lui peste orice făptură. Noi credem toate făgăduinţele pe care le-a dat Dumnezeu în Cuvântul Lui, fiindcă suntem copii ai făgăduinţei. Prin urmare, noi vedem şi dovada.
Eu mi-am notat două versete biblice şi doresc să le împărtăşesc cu voi. Luca 19, unde este descris foarte exact ce s-a întâmplat când Domnul nostru a intrat în Ierusalim. Acolo s-a cântat „Osana! Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!”. Dar acolo a fost şi un alt grup, care nu a cântat, care nu a strigat, care nu a putut să se bucure. Ei au cerut Domnului să poruncească ca aceştia să tacă. Domnul a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Ce a fost? Ei au recunoscut ceasul în care s-a împlinit Zaharia 9:9: „Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe”. Când s-a întâmplat aceasta, adevăraţii credincioşi au recunoscut că aici s-a împlinit profeţia biblică, au fost bucuroşi. Ei au pregătit Domnului calea, I-au cântat şi L-au primit; dar fariseii şi cărturarii au zis: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” Şi El a răspuns: «Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga»” (Luca 19:39-40).
Care este situaţia noastră de astăzi? Cine ne înţelege pe noi, dacă aducem Domnului lauda pentru tot ce a făcut pentru noi şi de asemenea, pentru introducerea în Cuvântul lui Dumnezeu? În Evanghelia după Luca 19:38 citim: „Ei ziceau: «Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!»” V. 39 l-am citit deja, dar acum fiţi atenţi la ce a spus Domnul când s-a uitat peste cetate şi a plâns pentru ea, v. 42: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi”.
Fraţi şi surori, harul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu, ca să trăim în acest timp şi să vedem profeţia biblică în împlinirea ei - oare cât de bucuroşi ar trebui să fim noi şi să aducem slavă Domnului?
Apoi urmează ce a spus Domnul în v. 44: „Te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată”. Ce a predicat fratele Branham? „Recunoaşteţi ziua şi mesajul”. Recunoaşteţi ce a făgăduit Dumnezeu, credeţi făgăduinţa şi aveţi parte de ceea ce este scris.
Doresc foarte scurt să citesc ce este scris în Zaharia 9, unde este scris mai dinainte tot ce avea să se împlinească. Iar aici vedem cum s-a întâmplat şi când s-a întâmplat. Zaharia 9:9: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe”. Am putea citi mai departe ce s-a şi întâmplat.
Fraţi şi surori, acum urmează ceva extraordinar; să citim mai departe în Zaharia 9:16: „Domnul Dumnezeul lor îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului său („Domnul Dumnezeul lor le va da biruinţa în ziua aceea…”. – lb. germ.)!” Apoi mergem direct la capitolul 10:1: „Cereţi de la Domnul ploaie, în timpul ploii târzii! Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie îmbelşugată pentru toată verdeaţa de pe câmp”.
Profeţia biblică este scrisă pentru prima venire şi pentru a doua venire, pentru Israel şi pentru Biserică, totul este redat în Cuvântul profetic.
Mergem la Psalmul 118, deoarece aceasta este amintit în Luca 19, unde este scris încă o dată, începând cu v. 22: „Piatra, pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri”. Şi acum un cuvânt adresat direct nouă, în v. 24-26: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului”. Este minunat când citim aceste versete.
Să ne întoarcem la iudei: ei au aşteptat venirea lui Mesia şi când a venit El, ei nu au recunoscut ziua, ceasul, n-au recunoscut împlinirea profeţiei biblice şi Domnul a rostit judecata. Ştiţi de ce nu au recunoscut ei? Fiindcă n-au acceptat nici pe premergătorul trimis de Dumnezeu, ci au rămas în ceea ce au făcut de zeci, sute sau mii de ani. Dacă Domnul a spus foarte clar: „Eu vă trimit pe prorocul Ilie”, referitor la timpul nostru, atunci Dumnezeu spune ce vrea să spună.
Referitor la întreaga mişcare penticostală, putem spune că cine nu crede toate făgăduinţele, nu le poate vedea împlinite, nu le poate trăi. Numărul lor a crescut; până nu demult au fost 550 de milioane de penticostali şi carismatici, dar acum sunt deja peste 561 milioane pe tot pământul. Pretutindeni sunt mişcări carismatice, pretutindeni muzică şi prorocii, dar toţi trec pe lângă ceea ce a făgăduit Dumnezeu pentru timpul prezent şi aceasta este marea problemă. De aceea, fraţi şi surori, noi putem fi mulţumitori.
Să o spunem foarte clar: cine a primit slujba lui Ioan Botezătorul, cine l-a crezut pe Ioan Botezătorul, acela a fost deja pregătit ca să-L primească şi pe Domnul. Acesta a fost scopul slujbei făgăduite, înaintea primei veniri a lui Isus Hristos. Dar care este situaţia astăzi? Noi nu slăvim un om, ci spunem doar ceea ce a spus deja Dumnezeu în Cuvântul Lui. Ferice de omul care poate crede aşa cum este scris în Scriptură.
Nu demult am amintit: în Noul Testament sunt scrise peste 140 de referinţe la Vechiul Testament, cu expresia: „după cum spune Scriptura” sau „după cum este scris”. De peste 140 de ori este scris în Noul Testament cum a fost scris în Vechiul Testament. Acesta este un lucru important: în total, în Noul Testament avem 845 de locuri în care sunt arătate împliniri din Vechiul Testament. Dar în Noul Testament, în peste 140 de locuri, găsim noţiunea „cum este scris” sau „după cum zice Scriptura” – acesta este lucrul important. Nu ceea ce spun oamenii, ci să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu, la ceea ce a spus deja Dumnezeu.
Noi am spus nu demult: toţi cei care l-au crezut pe Ioan Botezătorul, L-au crezut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu a dat făgăduinţa şi au recunoscut că acest Ioan era un om trimis de Dumnezeu, cu mesajul lui Dumnezeu pentru timpul acela. De aceea, Domnul a trebuit să pronunțe judecata, nu doar pentru farisei şi învăţaţi, ci la modul general: „O, dacă ai fi cunoscut în această zi, despre ce este vorba…”. Despre ce este vorba astăzi? „Dacă ai fi avut parte de împlinirea făgăduinţei, n-ar fi trebuit să anunț judecata, atunci ar fi putut rămâne piatră pe piatră, dar fiindcă n-ai recunoscut ziua cercetării tale, de aceea nu va rămânea piatră pe piatră”.
Fraţi şi surori, harul mare, de nedescris, pe care ni l-a dat Dumnezeu este că noi putem crede aşa cum spune Scriptura. Dacă Domnul nostru, în Luca 24 a deschis înţelegerea ucenicilor Săi pentru Scriptură, ca ei să înţeleagă, să vadă şi să aşeze tot ce a fost împlinit şi acesta este scopul şi astăzi. Nu să vestim o Evanghelie învăţată pe de rost, nu; ci să vestim o Evanghelie deplină, o mântuire deplină şi totul să fie inclus. În Apocalipsa 14:6 este scris că Evanghelia veşnică va fi predicată tuturor popoarelor. Noi suntem mulţumitori fiindcă Dumnezeu a putut să folosească un proroc ca să ne readucă la Scriptură, la ceea ce a spus Dumnezeu şi noi să credem aşa cum este scris în Scriptură; fie că este vorba de temele Dumnezeirii, Cinei Domnului, botezului, păcatului originar, predestinării, alegerii dinainte, indiferent despre ce temă este vorba. Dumnezeu ne-a descoperit totul prin Duhul Sfânt. El ne-a introdus în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, căci aşa este scris: „Duhul cercetează toate lucrurile, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”.
Dacă vorbim despre slujba pe care a dat-o Dumnezeu fratelui Branham, atunci o facem doar fiindcă am recunoscut această zi a cercetării îndurătoare a lui Dumnezeu, am recunoscut că am ajuns la sfârşitul timpului de har. Şi înainte ca să înceapă ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului, înainte ca soarele să se întunece şi luna să se prefacă în sânge, Dumnezeu, personal, a spus-o în acest mod: „înainte de această zi, Eu vi-l trimit pe prorocul Ilie; el va întoarce inimile copiilor spre părinţii lor”. Aceasta o putem trăi în timpul nostru, putem vedea, auzi şi să avem parte de ceea ce face Dumnezeu în timpul nostru.
Haideţi să spunem şi chemarea care a fost dată acestui bărbat a lui Dumnezeu. În 1933 a fost această trăire puternică: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Isus Hristos, tot astfel mesajul care ţi-a fost dat ţie va premerge a doua venire a lui Hristos”. Da… Prorocul şi-a încheiat slujba lui şi a putut merge Acasă. Aşa cum Ioan Botezătorul nu a mai fost pe pământ când a avut loc actul răscumpărării pe crucea de pe Golgota, tot astfel şi fratele Branham nu trebuie să fie pe acest pământ, ci mesajul.
Cine citeşte Isaia 55:11 într-un mod corect îşi va da seama că Domnul Dumnezeu a spus: „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele”. Aşa se va şi împlini! Deci nu mesagerul, ci mesajul împlineşte scopul. Dumnezeu îşi ia mesagerii, dar mesajul ne-a rămas. Dumnezeu i-a luat la El pe toţi prorocii, pe toţi apostolii, dar ceea ce le-a fost încredinţat lor din partea lui Dumnezeu, ne-a rămas şi aceasta putem s-o vestim pe tot pământul.
Domnul nostru este Biruitorul de pe Golgota. El a venit într-un trup muritor, ca să poată lua totul asupra Lui şi ne-a răscumpărat prin harul Său. Dar El a înviat a treia zi dintre cei morţi: „Moarte, unde-ţi este boldul? Locuință a morților, unde îţi este biruinţa? Mulţumiri lui Dumnezeu care ne-a dăruit biruinţa, prin Isus Hristos, Domnul nostru!”.
În cartea prorocului Isaia cap. 44, putem citi nişte expresii care merită să fie citite în seara aceasta. Din Isaia 44 citim începând cu v. 1: „Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales!” Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: «Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu pe care l-am ales. Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri, pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea, peste odraslele tale»”. Este minunat! Despre ce este vorba astăzi? Este vorba despre sămânţa originală.
Astăzi am adus predica fratelui Branham, din care doresc să citesc două, trei citate. Este predica cea mai lungă a fratelui Branham, a ţinut şase ore şi 29 de minute. La noi este redată în două broşuri. A fost predicată pe 18 martie 1962. Eu doresc din toată inima să spun că ne-a fost încredinţată sămânţa originală a Cuvântului. Ce a observat fratele Branham când a văzut globul pământului? A văzut cum a venit mai întâi un om îmbrăcat în alb, care semăna; şi, imediat după aceea, a venit un om care era îmbrăcat în negru care a semănat şi el sămânţa lui. După aceea, fratele Branham a văzut (este ceva rău, totuşi nu vă arăt această fotografie) cum a răsărit sămânţa, apoi a venit seceta, dar a venit şi ploaia. După ploaie, grâul s-a ridicat şi a zis: „Glorie! Glorie! Glorie!” Dar apoi şi buruiana a spus: „Glorie! Glorie! Glorie”. Fratele Branham a spus, atunci: „Iubite Domn, eu nu înţeleg aceasta: pe grâu îl pot înţelege; el era uscat, dar a crescut şi a putut spune: «Glorie! Glorie! Glorie!»” Dar neghina, buruiana a fost pe acelaşi ogor şi a primit aceeaşi ploaie şi ea a mulţumit lui Dumnezeu pentru ploaia aceasta. Dar buruiana rămâne buruiană şi grâul rămâne grâu, indiferent dacă au mulţumit sau nu.
Frați și surori, dacă citim exact, în Matei 13, atunci ştim ce a spus Domnul nostru: „Lăsaţi-le să crească ambele, până la seceriş”. Dar numai până la seceriş. Înaintea secerişului, Domnul Dumnezeu a zis că va trimite îngerii Lui care vor înlătura toate piedicile din Împărăţia lui Dumnezeu, din acest ogor cu grâu. Aici este taina. Iar fratele Branham a zis: „Toate denominaţiile vor fi legate în snopi, iar în consiliul mondial al bisericilor ele sunt unite pe deplin”.
Fraţi şi surori, secerişul grâului poate fi făcut numai dacă nu mai există nici spini, nici mărăcini, nici buruiană. Doar grâul curat poate fi secerat. În timpul secerişului nu va fi niciun mărăcine. Domnul va curăţa aria Lui şi doar grâul va fi secerat şi adus în hambarul Său. Pleava va fi arsă. Dacă citim şi vedem cum toţi se unesc… Chiar şi în parlamentul german un politician spune: „Oare ce să facem? Nu suntem noi toţi una? Ecumenia acum, ecumenia acum! Când trebuie să ne unim, dacă nu acum?” Ce vedem noi acum? O unificare a tuturor bisericilor, a tuturor religiilor, vedem cum toţi se unifică. Tot astfel vedem cum Biserica Dumnezeului celui viu este chemată afară şi devine o inimă şi un suflet.
Fraţi şi surori, la fel de sigur cum noi am semănat doar Cuvântul curat al lui Dumnezeu, la fel de sigur vom secera doar Cuvântul curat al lui Dumnezeu. Toţi care au primit Cuvântul lui Dumnezeu sunt sămânţa autentică a lui Dumnezeu. De aceea eu doresc să citesc din predica fratelui Branham doar câteva pasaje.
„Toţi fiii şi toate fiicele lui Dumnezeu sunt rânduiți mai dinainte. Noi vom citi imediat versetul din Efeseni 1:5. Noi suntem hotărâţi mai dinainte. De ce? Noi toţi suntem rânduiţi mai dinainte. De ce? Hristos este Sămânţa originală şi această sămânţă originală a fost rânduită mai dinainte, prin cunoaşterea mai dinainte a lui Dumnezeu. Dumnezeu a ştiut că va avea loc căderea în păcat, de aceea l-a rânduit pe El pentru a lua locul nostru. Aţi înţeles? Toate fiicele şi toţi fiii lui Dumnezeu sunt rânduiţi mai dinainte”.
Următorul alineat: „Dumnezeu a văzut şi a rânduit mai dinainte un Pământ plin de fii şi fiice. El a rânduit mai dinainte că ei trebuie să fie acolo. Necredinţa faţă de Cuvânt a cauzat încrucişarea. Dar Dumnezeu ne-a reaşezat, în aşa fel încât să nu mai trebuiască să fim o încrucişare; voi puteţi pur şi simplu să vă întoarceţi la Cuvântul original şi să fiţi un fiu al lui Dumnezeu, aşa cum ar fi trebuit să fiţi de la început”.
Un alt alineat: „Spuneţi-mi ceva ce a spus Dumnezeu cândva şi nu a confirmat şi nu a împlinit aşa cum a fost spus”.
Acum vine un citat foarte important: „Dacă Sămânţa Cuvântului a fost rânduită mai dinainte, aşa cum El a fost, atunci ce produce aceeaşi Apă? Este biserica de astăzi o mireasă rânduită mai dinainte? A spus Dumnezeu că va avea o mireasă fără pată şi fără zbârcitură? Atunci este deja rânduită mai dinainte, nu-i aşa? Şi Hristos a fost rânduit mai dinainte. El a fost sămânţa împărătească a lui Avraam. Ce s-a întâmplat prin aceasta? Când Duhul s-a coborât peste Hristos, El a depus mărturie despre Cuvântul lui Dumnezeu. Şi când Apa, Duhul, cade peste Sămânţa Cuvântului, atunci sămânţa împărătească a lui Avraam, care crede acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu, va aduce acelaşi fel de recoltă”.
Fraţi şi surori, noi suntem născuţi din nou din acelaşi Cuvânt şi prin acelaşi Duh la o nădejde vie, de aceea vestim Evanghelia deplină. Din aceasta face parte şi făgăduinţa principală pentru timpul nostru.
Mai sunt aici câteva alineate minunate: „Apoi, dintr-un mic grup al adevăratei seminţe a Cuvântului, Dumnezeu Îi va prezenta lui Hristos o mireasă iubită, o fecioară, o fecioară a Cuvântului Său. Şi prin ea se va împlini tot ceea ce a fost făgăduit Cuvântului Său din fecioară, care nu cunoaşte crezuri şi dogme omeneşti. În ea va fi Cuvântul făgăduinţei, aşa cum a fost în Maria”.
Noi acceptăm şi cunoaştem doar Cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în vecii vecilor.
„El Însuşi va acţiona prin propriul Său Cuvânt al făgăduinţei ca să împlinească tot ce s-a scris despre El. Aşa cum a făcut când a ieşit din pântecele feciorelnic, care vorbea despre pântecele duhovnicesc de acum, la fel acum fecioara va primi Cuvântul Său: «facă-mi-se după cum ai spus»”.
Noi, nu demult, am amintit acest lucru în acest loc: aşa cum a fost dată făgăduinţa Mariei şi ea a crezut-o, în acel moment Duhul lui Dumnezeu a venit peste ea şi apoi au răsunat cuvintele: „ceea ce se va naşte din tine este de la Duhul Sfânt”. Ce este naşterea din nou? O naştere din nou este lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu în sufletul tău şi al meu. „Născut din nou la o nădejde vie”. Dar aşa cum este situaţia şi în sfera pământească, nu poate să existe o naştere fără o zămislire, tot astfel trebuia să se întâmple şi cu noi: Cuvântul trebuie să fie semănat în noi şi Duhul Sfânt trebuie să vină peste noi şi viaţa nouă, dumnezeiască, poate fi creată în noi, prin harul Său.
Fratele Branham spune mai departe: „Cuvântul şi gândul lui Hristos este în Mireasă. Din Cuvântul Său, ea știe ce doreşte El să facă. Ea are pe «Aşa vorbeşte Domnul»!”
Tot Cuvântul lui Dumnezeu este „Aşa vorbeşte Domnul”!
Cu referire la Ioan 17:4 şi Ioan 19:28, atunci, El nu doar că a împlinit totul, ci El a făcut ce era hotărât pentru timpul respectiv. Noi cu toţii ştim ce este scris în Ioan 17. Haideţi să citim, ca toţi să ştie că aşa este scris. Ce s-a întâmplat atunci a fost important şi ne-a fost spus în Cuvântul lui Dumnezeu. Dar acum trebuie să ştim ce face Dumnezeu în timpul nostru. Citim Ioan 17:4: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac”. Ce lucrare a sfârşit El? Lucrarea de mântuire. Preţul a fost plătit. În Ioan 19:28 este scris: „După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: «Mi-e sete»”. El a zis: «S-a isprăvit!»”. Lucrarea de răscumpărare avusese loc! Ce are loc acum? Acum are loc desăvârşirea, încoronarea lucrării de răscumpărare în cadrul Bisericii Mirese a lui Isus Hristos, Domnul nostru. De aceea, trebuie să subliniem că acele făgăduinţe pe care le-a dat Dumnezeu pentru prima venire a lui Isus Hristos, s-au împlinit atunci; dar acum, în această zi de mântuire, la sfârşitul timpului de har, este important să credem aşa cum este scris în Sfânta Scriptură şi să avem parte de ceea ce face Dumnezeu chiar acum.
În această legătură citim din Romani 9, unde Pavel a exprimat în v. 28: „Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui”. [„Pentru că El duce cuvântul la bun sfârşit şi îl grăbeşte în dreptate, deoarece Domnul va împlini în grabă cuvântul pe pământ” – trad. București 2001]. Amin! Ce s-a întâmplat atunci când a strigat: „S-a isprăvit”? Și Domnul nostru a putut spune: „Eu am împlinit lucrarea pe care Mi-ai dat-o”. Aceasta a fost lucrarea de răscumpărare, împlinită pe crucea de pe Golgota. Sângele sfânt al Legământului celui nou a fost vărsat. „S-a isprăvit!” Lucrarea de răscumpărare a avut loc, dar acum, la sfârşitul timpului de har, se va împlini ce am citit adineauri: „Pentru că El duce cuvântul la bun sfârşit şi îl grăbeşte în dreptate, deoarece Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ”. El va împlini într-un mod sigur şi deplin. Unde este Aminul? Binecuvântat fie Numele Domnul Dumnezeului nostru! Noi, prin harul lui Dumnezeu, putem avea parte de această lucrare.
Haideţi să cuprindem ce am dorit să dăm mai departe astăzi, în Numele Domnului. Sămânţa lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu a fost semănat. Și la fel de sigur cum Domnul nostru a căzut în pământ, a murit și a răsărit iarăși, la fel de sigur, tot ogorul de grâu a fost în cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu. La fel cum a fost Fiul lui Dumnezeu hotărât mai dinainte şi născut prin Duhul lui Dumnezeu, la fel suntem şi noi hotărâţi mai dinainte şi născuţi prin Duhul lui Dumnezeu. Și ce se va întâmpla? Domnul va strânge doar grâu şi-l va aduce în hambarul Său.
Lăsați-mă s-o mai subliniez odată. Nu grâu şi neghină, ci în ultimul moment, înainte să se facă secerişul, atunci nu va mai fi nicio buruiană în ogorul cu grâu.
O știți cu toții, am spus-o aici de mai multe ori… Când Domnul mi-a arătat acest ogor cu grâu, uriaș… Eu m-am născut la ţară şi ştiu cum se seamănă şi cum se seceră grâul şi ştiu că, în general, la margine mai sunt şi buruieni. Dar acest ogor cu grâu pe care l-am văzut eu a fost perfect curat; puțin cam uscat de soare, era deja depăşit timpul secerişului. Eu am spus: „O, Doamne, este prea târziu, eu nu mai pot face secerişul”. Voi cunoașteţi această mărturie. Dar apoi a avut loc secerişul, nu a fost niciun mărăcine, nicio buruiană, doar grâu curat de sută la sută a fost secerat. Aşa va fi şi la sfârşit. Aşa este acum deja, şi aşa va fi atunci. Cum am şi spus, Domnul va trimite pe mesagerii Lui, totul va fi adunat și unit şi la sfârşit va fi doar un ogor curat, doar cu grâu.
Doresc să mai citesc încă un verset care este scris în Marcu despre grâul care este semănat; atunci nu mai trebuie să ai niciun fel de griji - grâul creşte, poţi să te culci şi să aştepţi, iar când vine secerişul, acest grâu va fi copt. Acel bărbat care a semănat grâul poate să se odihnească zi şi noapte, căci ce a fost semănat va răsări. Citim în Marcu 4:26: „El a mai zis: «Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua; sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum»”. El nu mai poate face nimic, nu mai poate adăuga nimic, dar mai întâi trebuie semănată această sămânţă şi trebuie să cadă pe un pământ fertil. Și Cuvântul vestit trebuie să ne fie descoperit, altfel vine duşmanul şi-l fură.
Apoi în v. 28 este scris: „Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic; şi când este copt rodul..”.. Aleluia! Lăudat şi slăvit să fie Numele Domnului Dumnezeului nostru! Chiar dacă noi încă nu am trăit această coacere deplină, dar suntem ogorul cu grâu din acest timp şi putem fi siguri: zi şi noapte Domnul dăruiește creşterea, prin harul Său, iar în timpul secerişului grâul va fi copt şi adunat în hambarul ceresc.
Deci, noi nu trebuie să adăugăm absolut nimic. Fiți cinstiți, ce poate să mai facă semănătorul, decât să pregătească pământul şi să semene? Apoi poate să se odihnească, să se trezească, să se plimbe sau să facă alte lucrări, dar ceea ce a fost semănat ca sămânţă va răsări, aşa cum am citit: „Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic”. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu este vestit acum şi toţi cei ce sunt din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Toţi cei care sunt din Dumnezeu cred fiecare făgăduinţă, primesc fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.
Fraţi şi surori, aceasta ne deosebeşte de toţi ceilalţi, de toate celelalte biserici. Mai poate fi spus, de asemenea: mai întâi semănătorul a semănat sămânţa bună şi duşmanul a venit după el şi când oamenii dormeau, a semănat şi el sămânţa lui. Aceasta ne readuce înapoi la Grădina Eden, la amăgire; ne aminteşte că nimeni nu trebuie să discute cu duşmanul despre Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu nu este dat ca noi să-l discutăm, ci ne este dat ca noi să-l credem aşa cum a fost spus şi cum este scris. La fel de sigur cum adevărata vestire a Cuvântului lui Dumnezeu este adevărata sămânță, la fel de sigur vine şi duşmanul în urmă şi seamănă şi el răstălmăcirile lui, sămânța lui. Şi în cadrul bisericilor timpului de sfârşit avem ambele. Nu numai pretutindeni, ci chiar şi în bisericile mesajului timpului de sfârşit, avem ambele: pe de o parte este semănată sămânţa Cuvântului, iar pe de altă parte acolo s-au ridicat şi nişte bărbaţi care au semănat şi ei. Mi-am amintit că Sfânta Scriptură spune că se vor ridica „oameni”, nu mesageri ai lui Dumnezeu, nu slujitori ai lui Dumnezeu, ci nişte oameni care vor vesti învăţături nimicitoare. Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu predică și învaţă doar Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu, nu adaugă nimic, nu scoate nimic şi nu răstălmăceşte, ci lasă totul în forma originală.
În cuprins, putem spune: Dumnezeu a vizitat poporul Său într-un mod îndurător, în acest timp, ne-a dăruit descoperirea Cuvântului Său, prin harul Său şi noi am putut vesti şi semăna acest Cuvânt ca sămânţă dumnezeiască în toată lumea. Şi sămânţa care a fost semănată încolţeşte şi creşte şi această sămânţă va fi un grâu deplin în spic. Restul va rămânea aici pe pământ şi doar grâul va fi luat în sus – restul este sortit focului.
Ceea ce am citit la început din Ioan şi din Luca, cum Domnul a plâns fiindcă poporul Israel nu a recunoscut ceasul cercetării lui Dumnezeu, atunci când s-au împlinit profeţiile biblice. Fraţi şi surori şi astăzi este la fel. Doar cine găseşte har înaintea lui Dumnezeu va recunoaşte timpul și ceasul, mesajul, se va deschide și va primi sămânţa divină a Cuvântului.
Haideţi s-o spunem încă o dată. Până astăzi, în peste trei mii de predici, eu nu am vestit niciodată vreun amestec; întotdeauna am vestit Cuvântul original şi Cuvântul original este sămânţa originală. Dacă această sămânţă a căzut în inima ta, atunci fiecare sămânţă va aduce rod după soiul ei. Din sămânţa semănată nu va ieşi nicio buruiană, ci tot grâu, dacă a fost semănat grâu. Dumnezeu ne-a dăruit harul Său în acest timp, ca noi să nu mărturisim doar despre ce a făcut Dumnezeu în trecut, ci pe baza Cuvântului lui Dumnezeu putem să mărturisim despre ceea ce face Dumnezeu în timpul nostru pe întregul pământ.
Cuvântul este sămânţa şi copiii Împărăţiei lui Dumnezeu sunt această sămânţă care a răsărit (Matei 13:37-38). Ce a semănat duşmanul este treaba lui, noi ne ocupăm cu Împărăția lui Dumnezeu, cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu voia lui Dumnezeu. Și trebuie spus tot timpul: doar cine este în Cuvântul lui Dumnezeu poate fi şi în voia lui Dumnezeu. De aceea Cuvântul este atât de important pentru noi. Domnul a spus: „Ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud”.
Domnul Dumnezeu a vizitat poporul Său într-un mod îndurător, la sfârşitul zilei mântuirii; noi am auzit ultimul mesaj şi sămânţa dumnezeiască a Cuvântului a fost semănată şi va răsări o Mireasă fără pete şi fără zbârcituri. Nu prin forţarea ta sau a mea, ci prin Duhul lui Dumnezeu va fi lucrat totul în tine şi în mine; în toată turma răscumpărată prin Sângele dumnezeiesc lucrează Duhul lui Dumnezeu împreună cu Cuvântul. Şi noi toţi putem avea parte de aceasta.
Lui, Dumnezeului atotputernic, Îi aducem cinstea şi lauda şi închinarea noastră pentru că noi putem crede aşa cum este scris în Scriptură şi putem trăi că toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt „Da!” şi „Amin!” Noi o confirmăm şi Îi mulţumim lui Dumnezeu din toată inima noastră.
Încă un cuvânt adresat celor ce sunt noi în mijlocul nostru, tineri şi în etate, mici şi mari. Dacă unele lucruri sunt noi pentru voi şi încă nu le înţelegeţi, atunci rugaţi-L pe Dumnezeu să vă deschidă înţelegerea pentru Scriptură, dar credeţi fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Abia după ce am crezut Cuvântul lui Dumnezeu, după ce am crezut făgăduinţa, abia după aceea ne este descoperită. Dacă nu o credem, atunci Dumnezeu nu poate să ne vorbească, nu ne poate fi descoperită. De aceea Domnul nostru a zis: „Cine crede în Mine, aşa cum spune Scriptura”, de aceea a spus foarte clar că Scriptura este Alfa şi Omega, Cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în vecii vecilor. Acest Cuvânt noi l-am primit și l-am vestit prin harul lui Dumnezeu. Dumnezeul atotputernic care a vizitat într-un mod îndurător poporul Său să binecuvânteze în toate naţiunile, pe tot pământul. El cheamă afară tot poporul Său şi toţi aleşii ascultă vocea Lui, cred făgăduinţele Sale şi au parte de ceea ce face Dumnezeu în prezent.
Lui, Dumnezeului atotputernic Îi aducem slava şi lauda în vecii vecilor! Aleluia! Amin.
Haideţi să ne ridicăm şi să ne rugăm împreună. Înainte de a ne ruga, am dori să cântăm Așa cum sunt. […]
În timp ce surorile noastre vin în faţă ca să cânte o cântare, haideţi să ne rugăm într-un mod liniştit. Şi dacă simţiţi că Domnul vă cheamă, atunci veniți, conform cuvântului din Scriptură: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui”. Şi toţi aceia care sunt născuţi din Dumnezeu vor auzi glasul Lui.
Haideţi să rămânem liniştiţi şi să ne rugăm. Ne aflăm în prezenţa lui Dumnezeu. Şi în urma acestei adunări vor răsări roade pentru veșnicie, ne va dărui siguranţă că ne aflăm în voia şi în Cuvântul lui Dumnezeu şi să recunoaştem ceea ce face Dumnezeu în timpul nostru pe acest pământ. Domnul nu ne spune aceste cuvinte de judecată: „O, de ai fi recunoscut ceea ce era pentru pacea ta!”. Ci nouă El ne spune: „Voi poporul Meu, voi aţi auzit Cuvântul Meu, voi aţi crezut Cuvântul Meu care a căzut în inima voastră, ca sămânţă. Voi sunteţi fiii şi fiicele Mele, Eu torn Duhul Meu peste voi şi lucrez în voi o viaţă nouă, dumnezeiască”. A Lui să fie slava. Aleluia! Aleluia!
Mulţumirea să-I fie adusă Domnului. În timp ce ne rugăm în liniştite, cu teamă, în prezenţa lui Dumnezeu, fraţi şi surori, din convingere putem spune: „Astăzi se împlineşte această Scriptură în faţa ochilor noştri: făgăduinţa că vei trimite un proroc înainte să vină ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului”. Această făgăduinţă s-a împlinit. Şi noi Îţi mulţumim o, Doamne, din toată inima noastră. La fel, s-a împlinit că Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu este propovăduită tuturor popoarelor, ca mărturie; şi după aceea va veni sfârşitul. Şi toate făgăduinţele pentru Israel şi tot ceea ce a fost spus dinainte, totul se împlineşte în timpul nostru. Noi putem spune de fiecare dată: „Astăzi, se împlineşte această Scriptură în faţa ochilor noştri”.
Înainte de a ne ruga împreună, doresc să întreb: cine doreşte să fie inclus în rugăciunea de încheiere? Sunt dorinţe de rugăciune; poate cei care astăzi au auzit Cuvântul de prima dată. Domnul să vă ajute să primiţi acest Cuvânt, prin credinţă, să vi se descopere şi vouă; voi să fiţi de acord cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.
Când fratele Branham a fost întrebat: „Care este semnul absolut că aţi primit Duhul Sfânt cu adevărat? Faptul că cineva lucrează cu darurile Duhului?” Şi Domnul i-a răspuns fratelui Branham că „semnul adevărat că noi am primit Duhul Sfânt cu adevărat, este faptul că noi credem fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu”. Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este inspirat prin Duhul Sfânt şi noi credem fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Şi fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este o sămânţă dumnezeiască care a fost semănată în inimile noastre.
Tată ceresc, Îţi mulţumim din toată inima noastră pentru Evanghelia veşnic valabilă a lui Isus Hristos, Domnul nostru. Îţi mulţumim şi pentru seara aceasta şi Te rugăm binecuvântează pe tot pământul, în toate popoarele, limbile şi naţiunile. Cheamă Tu afară pe tot poporul Tău. Acesta este ceasul, aceasta este ziua vizitei Tale îndurătoare.
Iubite Domn, Te rog ca toţi aleşii adevăraţi să recunoască ceasul şi mesajul ceasului prezent, să vadă împlinirile profeţiei biblice şi să aibă parte de aceste împliniri. Binecuvântează pe toţi cei adunaţi în acest loc, binecuvântează pe toţi aceia care sunt în legătură directă. Tu să-Ţi desăvârşeşti lucrarea Ta; aşa cum ai început lucrarea de mântuire şi ai desăvârşit-o, tot astfel Tu să desăvârşeşti şi lucrarea în turma Ta răscumpărată prin sânge, în Biserica Ta. Tu să-Ţi confirmi Cuvântul Tău în noi şi prin noi toţi. Noi Îţi mulţumim pentru victoria de pe Golgota, Îţi mulţumim pentru mesaj!
Te rugăm acum: salvează-i pe toţi, vindecă-i pe toţi, eliberează-i pe toţi, fie-Ţi milă de toţi, o, Doamne şi confirmă-Ţi acum Cuvântul Tău în mijlocul nostru, căci Tu eşti prezent. Lăudat şi slăvit să fii Tu! Tu salvezi, Tu vindeci, Tu eliberezi. Ţie, Dumnezeului atotputernic, Îţi aducem cinstea! Lăudaţi pe Domnul. Jubilați înaintea Dumnezeului nostru. Aleluia! Aleluia! Aleluia! Şi tot poporul să spună „Amin”. Amin.
Să cântăm „Tu ești vrednic…” […] [Doi frați sunt chemați să se roage].
O, Dumnezeule, inima mea este mișcată ca să-Ţi mulţumească pentru tot ceea ce s-a întâmplat astăzi, prin harul Tău. Cuvântul care a ieşit din gura Ta, nu se va întoarce fără rod la Tine, ci va împlini scopul pentru care l-ai trimis. Îţi mulţumesc pentru toţi fraţii şi pentru toate surorile mele, fiindcă noi toţi am găsit har înaintea Ta. Noi am recunoscut mesajul timpului prezent şi am avut parte de împlinirea lui.
Iubite Domn, ridică-Ţi Tu Faţa peste noi toţi şi dăruieşte-ne tuturor harul Tău, ca să credem din toată inima noastră şi să facem voia Ta din toată inima noastră. Ţie Îţi aducem toată cinstea şi lauda, acum şi în vecii vecilor. Tu ai desăvârşit lucrarea Ta de răscumpărare şi ai zis: „S-a isprăvit!” Sângele legământului celui nou a curs şi noi am primit împăcare, iertare, har, mântuire şi viaţă veşnică.
Îţi mulţumim fiindcă Îţi desăvârşeşti lucrarea Ta de răscumpărare în toţi credincioşii aleşi dinainte, o vei desăvârşi acum, în timpul nostru şi noi putem avea parte de aceasta.
Iubite Domn, Îţi dedic Ţie toată turma răscumpărată prin Sângele Tău; ea este proprietatea Ta, ea Îţi aparţine Ţie. Binecuvântează din harul Tău mare. Ţie Îţi aducem închinarea şi lauda pentru tot, în Numele sfânt al lui Isus. Aleluia! Aleluia! Amin.