(Auf den Flügeln einer schneeweiBen Taube)

28. 11. 1965, Shreveport, Luisiana, SUA

Noi vrem să ne aplecăm capetele: 

Scumpe DOAMNE, noi îţi mulţumim în seara aceasta pentru făgăduinţa revenirii DOMNULUI Isus, când ne vom întâlni la o adunare mare care nu se va sfârşi. Cu cântece de bucurie te vom lăuda neîncetat în epocile viitoare. Noi Te rugăm pentru binecuvântarea Ta peste adunarea din seara aceasta. Noi Te rugăm pentru binecuvântările Tale peste această capelă, peste toţi acei care au o însărcinare, pentru păstori, lucrători şi toţi ceilalţi. 

Noi Te rugăm, DOAMNE, să-i binecuvântezi pe toţi acei care au călătorit multe mile pentru a fi în adunare. Pune braţul Tău deasupra lor când vor merge acasă. Îngăduie, DOAMNE. Fie ca noi să venim mai des în locul acesta, numit "casa lui Dumnezeu", pentru rugăciune. Binecuvântează-i pe toţi care ascultă în seara aceasta prin legătura telefonică, DOAMNE. Admite ca fiecare care nu este încă mântuit, să-L recunoască pe Isus Hristos ca Mântuitor. Vindecă toţi bolnavii şi suferinzii. Tată, slujitorul Tău stă la dispoziţie pentru slujbă. În Numele lui Isus. Amin. 

Dumnezeu să binecuvânteze pe fiecare dintre voi. Eu sunt aşa de bucuros că sunt în seara aceasta aici. Eu chiar am intrat când fratele Ernie cânta ultima parte a cântecului său "Pe aripile unui porumbel". Acesta este într-adevăr un cântec frumos şi eu ştiu că este pentru timpul acesta. Noi suntem foarte mulţumitori. 

Eu mi-aş fi dorit numai ca voi toţi, din toată naţiunea, care ascultaţi, să fiţi aici şi să vedeţi aşteptarea de pe feţele oamenilor care sunt înghesuiţi în seara aceasta aici în clădire. Noi avem un timp minunat. 

Noi vrem să le mulţumim fratelui şi sorei Moore, fratelui Noel, fratelui Bootlayer, fratelui Brown, tuturor celor care ajută, celor din întreaga capelă şi lucrătorilor, că ne invită mereu aici. 

Eu nu aş putea zice că este o întâmplare, ci a fost pur şi simplu mâna DOMNULUI care a condus aşa. Aici este un frate care a avut un vis despre ceea ce s-a întâmplat. El a spus că eu stăteam într-o pereche de pantaloni albi şi purtam mocasini indieni. Exact aşa am fost îmbrăcat când i-am telefonat fratelui Moore din Carson, Colorado, pentru adunarea aceasta. Eu purtam mocasini indieni şi un pantalon alb. Frate Leo, în caz că asculţi: după câteva minute te-am întâlnit pe tine. Exact acesta a fost punctul de plecare pentru această adunare. 

Este duminică seara şi eu ştiu că mulţi dintre voi trebuie să călătorească toată noaptea pentru a ajunge acasă. Unii vor merge numai mâine. Eu trebuie să mai călătoresc două zile. De aceea nu vă vom reţine prea mult aici. Eu am vrut ca seara aceasta să fie ca una din vremurile vechi, să procedăm ca atunci când fratele Brown, fratele Jack şi noi ceilalţi ne-am rugat pentru bolnavi. 

Pot să mă audă şi cei din spate? Eu încerc să mă apropii de microfoane, căci sunt răguşit.

Eu vreau să relatez ceva ce s-a întâmplat. Nu demult mi s-a povestit despre un frate care a ieşit din denominaţiune. Poate este prezent în seara aceasta. El a venit la Shreveport pentru că a vrut să audă mesajul, dar a greşit drumul. El nu a ştiut unde se află exact, de aceea a intrat în oraş. Când a văzut undeva că se adună oameni, el a întrebat: "Va predica aici Billy Branham?" 

"Nu," a fost răspunsul, "aici va predica Billy Graham într-un film." El a răspuns: "Scuzaţi, atunci eu sunt greşit aici." 

El a povestit că după aceea a spus: "Unde să mă duc acum, DOAMNE?" şi a început să meargă pe strada principală. Eu nu ştiu cum se numeşte, dar la capăt este o biserică mare. Este Texas Street. Pe biserică este o cruce mare, albă. El a povestit că DOMNUL i-a spus: "Mergi mai departe." Când a ajuns acolo, el a spus: "Aici trebuie să fie, pentru că sunt parcate multe maşini." EL a povestit că un mire şi o mireasă au ieşit din biserică. Asta a fost ieri seară. Acolo a fost o nuntă; şi eu i-am văzut ieşind. DOMNUL i-a vorbit: "Asta este! Tu ai ieşit din denominaţiune pentru a intra în Mireasă şi a merge cu Mirele." 

Când mergeam de-a lungul străzii, i-am arătat nevestei mele cum luna şi o stea erau exact deasupra acestei cruci, când ne-am aflat în locul respectiv. Eu dau atenţie unor astfel de fleacuri şi le consider ca un fel de supliment pentru credinţa mea în Dumnezeu şi pentru slujba mea. 

În seara aceasta m-am gândit la ceea ce s-a întâmplat cu Victor LaDeaux, un adevărat francez. Eu cred că v-am povestit nu demult că în acest discurs am încercat să fac o despărţire între denominaţiuni şi creştinismul adevărat. Un bărbat dintr-o biserică renumită din denominaţiunea penticostală mi-a dat posibilitatea să vorbesc scurt despre aceasta. 

Danny Henry este vărul unei actriţe şi a fost baptist. EI a venit fugind pe platformă, m-a îmbrăţişat şi a spus: "Frate Branham, eu sper că nu este o hulă, dar acesta ar putea fi capitolul 23 din Apocalipsa." Când a vrut să continue să vorbească, a început să vorbească în limbi. 

Acolo erau trei francezi. O franţuzoaică robustă cu pielea de culoare închisă din Louisiana a scris pe hârtie ce spunea el. Poate se află aici în seara aceasta. Victor LaDeaux, un predicator, a scris la fel. Pe când vroiau să compare ce au scris, a venit în faţă un bărbat blond care a fost în spate de tot şi a vrut să vadă ce a fost scris. Acesta era traducătorul pentru franceză la ONU. Toţi trei aveau scris acelaşi lucru. Suna astfel: 

Pentru că tu ai ales drumul cel greu - tu ai ales singur această cale. (Noi ştim că şi Moise a trebuit să-şi aleagă calea.) 

Acesta este drumul exact şi corect, căci este DRUMUL MEU. Ce decizie minunată ai luat! - de aceea te aşteaptă o parte mare în cer. Aceasta este cea care va aduce biruinţa puternică şi va avea loc în dragostea divină. 

Toate trei erau la fel. Eu am crezut că am originalul în Biblia mea. Eu m-am uitat, dar nu l-am găsit. 

Danny Henry de-abia poate să vorbească o engleză bună, ca şi mine, să nu mai vorbim de franceză. Poate aţi observat că în franceză trebuie pus substantivul înaintea adjectivului. Traducerea de la toţi trei a fost la fel. 

Danny Henry ascultă poate în seara aceasta. Victor LaDeaux este în Tucson, dacă am înţeles corect. Voi cei din Tucson, în tabernacolul din Tucson, unde fratele Green este păstorul: fratele Victor LaDeaux se află la capătul parcului Avenue într-un cort de adunare, unde se revarsă Highway 80. Dacă sunteţi acolo, atunci mergeţi astăzi şi mâine seara şi cât timp este acolo pentru a-l asculta. Poate Danny este cu el împreună. S-ar putea să asculte din capelă în seara aceasta; eu nu ştiu. 

Direct după aceea Danny a plecat la Ierusalim. El a spus că s-a aşezat în mormântul în care a fost trupul lui Isus până la înviere. El a spus că dintr-o dată şi-a amintit de mine. El a fugit afară şi a început să plângă şi s-a plimbat încolo şi încoace. El face lucruri din piatră. Apoi s-a dus la locul unde a fost crucea şi a rupt o bucată mică din stâncă. El a pus-o în buzunar şi a simţit nevoia să o ia acasă. 

După aceea i-a vorbit ceva: ,,Fă-i fratelui Branham o pereche de butoni." 

El a pus-o în acid prin care culoarea pietrei, care arăta ca piatra de calcar, s-a transformat în culoarea sângelui şi a făcut apoi butoni. 

Când mi le-a dăruit, nu a remarcat că prin mijlocul celor doi butoni trecea o linie subţire. Eu îi port în seara aceasta şi mă voi ruga pentru bolnavi. Ei au culoarea pietrei de sânge - de parcă ar fi îmbibaţi de sânge şi prin mijloc trece o linie subţire, dreaptă. Este exact aşa cum s-a spus în proorocie: "Drumul drept şi îngust". Aşa se spunea. Eu i-am arătat-o. Danny, dacă asculţi acum, sau tu, frate LaDeaux: în seara aceasta ne vom ruga în felul vechi pentru bolnavi. Eu sunt bucuros să umblu pe calea aceasta îngustă şi dreaptă, pe calea Evangheliei, calea Cuvântului. 

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toţi. Este foarte plăcut să vă vorbesc, astfel încât cred că voi vorbi mult şi vă voi reţine mult timp aici. Billy a spus că între timp sunt trei, patru sute de oameni pentru care trebuie să ne rugăm. De aceea vreau să mă grăbesc cât pot cu mesajul, şi apoi mă voi ruga pentru bolnavi. 

Voi cei din Arizona: în următoarea sâmbătă seara suntem la banchetul din - eu nu pot să reţin numele acestui oraş - Yuma, Arizona. Duminică dimineaţă mergem mai departe în California: la Los Angeles şi celelalte localităţi, după cum a fost anunţat. În seara aceasta vreau să citesc un text din Scriptură. 

Pe deasupra: astăzi am fost cu nevasta mea, fratele Jack şi nevasta lui în cofetăria Morrison's. Noi ne-am dus acolo pentru a fi un pic împreună. Noi nu am fost niciodată aşa împreună, nici femeile. Atunci a venit un bărbat mai "tânăr" la mine cu numele Green. Era tatăl lui Pearry Green. El a spus: ,,Ştii tu, frate Branham, într-o seară ai vorbit despre o agrafă de păr." Cum se numeşte? Bobby pin. El a spus: "Tu ai vorbit despre o ,Johnny pin'. Eu ţi-am adus o ,Johnny pin'.", şi mi-a dat-o. Aceasta este o agrafă, doamnele mele, care nu se poate folosi pentru păr. El a spus că a folosit-o mulţi ani ca semn în Biblie. El a spus: "Eu îţi dau această agrafă ,Johnny pin' originală." Dacă eşti aici sau asculţi, frate Green: "Aceasta ,Johnny pin' este minunată, ţine paginile foarte bine." 

Acum vrem să ne adâncim în Scriptură. Eu vreau să deschideţi împreună cu mine la Psalmul 55 şi după aceea Matei 3. Tema mea în seara aceasta este despre ceea ce a cântat fratele Ernie: Pe aripile unui porumbel alb ca zăpada. Eu nu voi putea vorbi din toate notiţele şi textele pe care le am în faţa mea. Câteva dintre ele nu le voi aminti, căci am promis că voi vorbi scurt din mesaj. Dacă este în voia DOMNULUI, voi vorbi duminica următoare în Yuma despre tema "Condiţiile pentru răpire". 

Psalmul 55: "Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele! Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frământ, din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mânie. Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii, mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii. Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!' Da, aş fugi departe de tot, şi m-aş duce să locuiesc în pustie. " Amin. 

David a iubit pustiul. Când a fost în încurcătură şi oamenii nu i-au dat crezare, când l-au urmărit vrăjmaşii, el a strigat: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!" cât de des m-am gândit şi eu la aceasta! Dacă mi-aş putea lua numai puşca mea de la perete şi sacul meu de camping, să ies afară în pustiu şi să nu mă mai întorc niciodată! Eu L-am rugat pe DOMNUL să mă lase să trăiesc ziua aceea. Eu nu vreau să am o înmormântare şi am zis: "Dacă aş putea să iau numai pe ,Blondie' a mea şi să o pun lângă un pom!" 

Aceasta este puşca mea; scuzaţi-mă. Eu spun aceasta din cauza soţiei mele, care şade acolo. Cu această puşcă care mi-a dăruit-o un frate acum câţiva ani, am împuşcat 55 de animale, fără să fi trecut vreun glonţ pe lângă ţintă. Unele le-am nimerit de la 700 până la 800 de metri depărtare. Eu numesc puşca mea "Blondie". Soţia mea este brunetă. De aceea ea a spus că eu mă gândesc mai mult la armă decât la ea. 

Într-o zi vreau să o pun lângă un pom şi să spun: "DOAMNE, las-o să o găsească Iosif." Eu aş lua cu plăcere aripile unui porumbel şi să zbor. 

Odată am observat în munţi cum zbura un vultur. Voi cunoaşteţi povestea despre acesta. Eu am spus: "DOAMNE, este bine să fiu aici cum a spus Petru: ,Noi vrem să ridicăm trei corturi.' Dar la poalele munţilor aşteaptă bolnavii şi suferinzii, cei pierduţi şi muritori." De aceea să facem ce putem atâta timp cât mai este ziuă. Într-o zi El va veni ca un vultur alb şi ne va lua pe aripile Lui. 

Acum vreau să citesc Matei 3,16-17: "De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: ,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care îmi găsesc plăcerea.·" Cu alte cuvinte: " ... În care îmi găsesc plăcerea să locuiesc." 

Noi vrem să vorbim câteva minute despre această pasăre. Porumbelul a fost întotdeauna pasărea mea preferată. Există diferite feluri de porumbei, dar fac parte din aceeaşi familie. Aceste păsări au calităţi deosebite. 

 Acum câţiva ani am predicat la fratele Moore, într-o adunare în cort, despre tema Mielul şi porumbelul. Eu cred că toţi vă amintiţi. Porumbelul este cea mai curată pasăre care există. Mielul este cel mai blând animal care există. Ambele sunt animale de jertfă. 

Ce minunat este prezentat aici: Isus ca Mielul lui Dumnezeu şi Dumnezeu ca porumbel. Porumbelul nu s-ar fi coborât pe un lup, pentru că el nu are firea corectă. Ea nu ar fi putut veni pe un câine, pentru că nici el nu are firea corectă. Trebuia să fie mielul, căci ambele naturi trebuiau să concorde. Aşa este şi cu noi: firea noastră trebuie transformată din păcătosul "urlător" în blândeţea unui miel. 

Aţi observat că porumbelul a condus mielul? Mielul a dat tot ce avea şi s-a pus la dispoziţia porumbelului. Vedeţi unde L-a condus porumbelul: la răstignirea pentru toate păcatele noastre. 

Când Dumnezeu a vrut să-L prezinte pe Fiul Său, a fost simbolizat prin cel mai curat şi mai blând animal de pe pământ, printr-o fiinţă pământească. Dumnezeul cerului s-a simbolizat prin cea mai blândă şi curată pasăre care zboară pe cer: un porumbel. 

Există multe feluri de porumbei. Turturica noastră are de obicei o culoare gri. Există şi un porumbel de doliu şi cel de seară. Dar apoi mai avem porumbelul mic de casă, care are dungi roşii pe aripi, dar în rest este gri. Există multe feluri de porumbei. Ei au felurite culori. Porumbelul are o construcţie deosebită; o calitate a lui este că nu poate mânca nimic necurat. El nu poate, căci nu este creat pentru aceasta. 

Eu am zis întotdeauna că porumbelul este un simbol pentru Dumnezeu şi o cioară un simbol pentru un făţarnic. O cioară poate să mănânce toată ziua dintr-un cadavru vechi şi apoi să zboare pe câmp şi să mănânce grâu cu porumbelul. Porumbelul poate mânca numai grâu, dar nu şi dintr-un cadavru. El pur şi simplu nu poate. El nu poate digera. Eu mă mir de ce nu poate, fiind amândouă păsări. Este din cauză că este creată aşa. 

Aşa este şi cu un creştin adevărat. Un creştin denominaţional poate suporta totul, dar un creştin adevărat, născut din nou nu poate suporta lucrurile din lume. El este altfel creat. 

Eu am aflat că porumbelul nu are fiere. Un porumbel nu are fiere, pentru că nu are nevoie de ea. Acelaşi lucru este cu creştinul: el nu are nevoie de ceva amar, căci el poate lua numai hrana lui Dumnezeu. Nu este nevoie de ceva amar ca să o poată digera. Este nevoie de dragoste pentru a prelucra hrana. Amăreala este când se spune: "Da, dar ... " - nu concordă. Dar dragostea primeşte Cuvântul lui Dumnezeu - întotdeauna. 

El nu are fiere, de aceea lui îi este greaţă să mănânce ceva stricat. Dacă ar face-o, ar muri. Dar acest pericol nu există, căci nu va mânca aceasta. El nici nu are poftă pentru aceasta. 

Acelaşi lucru este cu un creştin adevărat. Aţi ştiut că unui creştin adevărat nu i se ia în considerare nici un păcat? David a spus: "Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă DOMNUL nelegiuirea.” Dacă voi aţi fost spălaţi într-adevăr în sângele Mielului - nu numai dacă vă prefaceţi că credeţi, ci dacă sunteţi într-adevăr spălaţi în sângele Mielului, atunci Dumnezeu nu va ţine în seamă nimic din ce aţi făcut, căci voi sunteţi sub sânge. El nu o vede deloc. Jertfa de sânge a fost adusă şi El vă poate vedea numai aşa cum v-a văzut înainte de întemeierea lumii, când a scris numele vostru în cartea vieţii Mielului. Numai la aceasta se poate uita El, căci voi aţi fost eliberaţi de tot ce aţi făcut vreodată; voi aţi fost spălaţi în sângele Mielului. De aceea în voi nu este fiere, nu este nici o calitate necurată. Sângele Mielului a făcut aceasta. Dumnezeu nu vă poate lua în seamă nici un păcat după ce a fost adusă jertfa şi este acolo pentru voi. 

"Atunci," spuneţi voi, "pot să fac ce vreau, frate Branham." Eu o fac întotdeauna; întotdeauna. Dacă un om recunoaşte într-adevăr ce a făcut Isus pentru el, apoi se întoarce şi face ceva în contradicţie cu El, atunci este semnul că El nu L-a primit niciodată pe Hristos. 

Acolo şade soţia mea. Ea este cu zece ani mai tânără ca mine şi deja la fel de căruntă ca mine. Cauza este că ea stă între mine şi lumea exterioară. Dacă aş vrea să merg peste ocean şi aş aduna familia în jurul meu şi aş spune: "Priveşte aici, doamnă Branham! Tu trebuie să înţelegi că eşti soţia lui William Branham; tu să nu ai alţi bărbaţi în timp ce sunt plecat. Să nu faci altor bărbaţi ochi frumoşi!" şi altele, "Să nu ai nici un flirt. Dacă o faci, o să mă despart de tine când mă voi întoarce.", ce fel de familie ar fi aceasta? 

Şi dacă ea s-ar întoarce şi ar spune: "Dragul meu bărbat, şi eu vreau să-ţi spun ceva: să nu te plimbi cu o altă femeie când eşti plecat. Tu nu ai voie să faci asta sau cealaltă. Dacă o faci, atunci eşti divorţat când vii acasă.", ar fi aceasta o familie? Nu! Dacă eu o iubesc într-adevăr, atunci nu fac asta. Eu cred, chiar dacă eu aş face o greşeală sau ceva pe dos, ea mă va ierta pentru că mă iubeşte. Şi dacă ea ar face-o, atunci eu cred că aş ierta-o; desigur că voi face aceasta, pentru că o iubesc. Dar dacă eu o iubesc aşa şi atâta timp cât o iubesc nu trebuie să-şi facă griji. Deşi ea mă va ierta, eu totuşi nu aş jigni-o în nici un caz. Eu m-aş simţi cel mai vinovat om de pe pământ şi nu aş putea aştepta nici un minut să îi spun ce am făcut, pentru că o iubesc. Dacă eu o iubesc cu o dragoste omenească aşa de mult, cu cât mai mare trebuie să fie atunci dragostea mea dumnezeiască pentru Isus Hristos? 

Dacă aş fuma o ţigară, ceea ce nu am făcut niciodată în viaţa mea - dar dacă aş face-o, El m-ar ierta. Asta cred eu. Eu nu am băut niciodată în viaţa mea, dar dacă aş face-o, aşa cred eu, atunci El m-ar ierta. Dar eu Îl iubesc aşa de mult, încât nu vreau să fac aşa ceva, Dumnezeu să mă ajute, căci eu Îl iubesc. Aceste lucruri m-au părăsit, căci atunci când El m-a transformat dintr-o cioară într-un porumbel, pofta mea s-a schimbat şi aceste lucruri m-au părăsit. Acum păcatul nu mi se mai ia în seamă, căci eu nu vreau s-o fac; nu este în mine să fac aceasta. 

Mai este încă ceva minunat cu porumbelul. El este o pasăre deosebită. Aţi observat vreodată păsările? 

Una din păsările mele preferate este guşa-roşie. Băieţi, voi să încetaţi să trageţi după guşile roşii! Eu nu vreau să faceţi asta. Ştiţi voi, cum a primit guşa-roşie pieptul ei roşu? Cândva a murit odată un bărbat pe cruce; nimeni nu L-a ajutat; Dumnezeu Îl părăsise; El a murit. Prin mâinile şi picioarele Lui erau bătute cuie, coasta Lui sângera, pe cap avea o coroană de spini, sângele curgea pe faţa Lui. Atunci a zburat o pasăre mică pe acolo; o pasăre mică maro. Când a văzut aceasta, ea s-a gândit că aceasta este cea mai tristă privelişte pe care a văzut-o vreodată. Ea ştia că este numai o pasăre mică, dar când a văzut aceste cuie mari, îngrozitoare, romane care erau bătute în mâinile Lui, a zburat acolo şi a încercat să le tragă afară cu ciocul. Pieptul ei s-a umplut de sânge şi de atunci este roşu. Eu vreau ca şi pieptul meu să fie ocrotit de sângele Lui, până Îl voi întâlni. 

Eu iubesc mica guşă-roşie. Totuşi, ştiţi voi, guşa-roşie trebuie să se spele, dar porumbelul nu trebuie să facă asta. El are un fel de ulei în sine care îl ţine curat din interior spre exterior. Ştiţi asta? Porumbelul are acesta! El are un ulei în sine. Aţi ridicat vreodată un porumbel şi l-aţi mirosit? Este uleiul care iese din interior. În corpul lui sunt glande cu secreţie internă de ulei care ţin curate aripile lui din interior spre exterior. Aşa este. El este o pasăre minunată. 

După câte ştiu, voi aveţi voie să îl vânaţi aici în Louisianna. Să nu o faceţi. Eu nu aş putea. Dacă mi-ar fi foame, poate aş face-o. Dar eu nu aş putea trage pentru a-l împuşca. 

Porumbelul are o însemnătate deosebită pentru familia noastră. Bunica mea este de origine din rezervaţia Cherokee din Kentucky. Ea era bolnavă pe moarte. Eu cred că boala se numeşte "scrofuloză". Ea era pe moarte. Bunicul, mama, mătuşa Birtie şi mătuşa Howlie au îngenunchiat lângă pat. Unchiul Charlie, cel mai tânăr, era atunci de patru ani. Mama era cea mai în vârstă; avea circa doisprezece ani. Părul negru al bunicii era pieptănat şi atârna pe pat. Înainte de a muri, ea a început să cânte: "Stâncă a mântuirii deschide-te mie, adăposteşte-mă loc veşnic în tine." În timpul acela bunicul nu era creştin. Eu l-am botezat în Numele lui Isus Hristos la vârsta de optzeci şi şapte de ani în râu la locul unde mi-a apărut îngerul DOMNULUI. 

În timp ce ea a cântat această cântare şi şi-a ridicat mâinile ei slăbite, a venit un porumbel zburând pe uşă, s-a aşezat la capătul patului, a început să gângure, şi Dumnezeu i-a luat sufletul. 

Eu am zburat cu fratele Jack şi fratele Gordon Lindsay în Anglia, unde a fost adusă o femeie cu numele Florence Nightingale. Eu cred că ea este strănepoata renumitei Florence Nightingale şi mi-a scris multe scrisori. Ea a trăit în Africa de Sud şi era pe moarte de cancer. Există o fotografie cu ea; este în cartea aceea. Eu nu am mai văzut niciodată în viaţa mea un om într-o astfel de stare. Eu cred că fratele Jack m-a însoţit în ziua aceea. Noi am intrat în casa pastorului, care se afla în spatele bisericii. Acolo a fost adusă. 

Imediat după ce a aterizat avionul, am fost chemaţi. Ea era într-o ambulanţă, căci a fost adusă cu avionul din Africa de Sud când au aflat că în timpul acela voi veni în Anglia. Pastorul a luat-o acasă la el, şi noi ne-am dus acolo pentru a ne ruga pentru ea. 

Eu am văzut mulţi oameni bolnavi, dar braţele ei nu mi se păreau mai groase de 2,5 cm, şi se puteau vedea locurile de legătură în cap. Femurii ei aveau un diametru de 5 cm; mai erau numai oasele. Ea nu-şi mai putea ridica mâinile, aşa de slăbită era. Când încerca să zică ceva, eu nu puteam s-o înţeleg. Cu ajutorul sorei medicale am reuşit să înţeleg în sfârşit ce spunea: "Frate Branham, roagă-te ca Dumnezeu să mă lase să mor." Ea nu mai vroia să trăiască, pentru că nu mai putea. Eu vedeam cum îi curgeau lacrimi peste oasele feţei. De unde lua lichidul pentru a mai putea să plângă, nu ştiu. Circulaţia sângelui era distrusă, ea se afla într-o situaţie îngrozitoare. Deoarece eu sunt destinat pentru a mă ruga pentru bolnavi, nu mă puteam ruga ca ea să moară. Se părea că ea nu poate muri; ea pur şi simplu suferea. 

Eu am îngenunchiat împreună cu pastorul lor în cameră pentru a mă ruga. Când am îngenunchiat şi am vrut să mă rog, a zburat un porumbel pe fereastră şi a început să gângurească. Când am încheiat rugăciunea, eu m-am gândit că acesta este un porumbel domestic de acolo. Afară era ceaţă, aşa cum este în Anglia şi pe insulele britanice. Porumbelul cel mic încetase să gângure şi a zburat de acolo. Eu m-am aşezat lângă femeie, i-am pus mâinile şi am chemat Numele DOMNULUI. Astăzi aceeaşi femeie este robustă şi sănătoasă. 

"Pe aripile unui porumbel." El se ţine curat din interior spre exterior. Acelaşi lucru este cu un creştin. El este curăţat din interior spre exterior. Aceasta îndepărtează amăreala. El nu are nevoie de fiere pentru a digera ceva, pentru că El nu o mănâncă. El este curat din interior spre exterior. 

Eu mi-am notat unele lucruri despre această pasăre, dar ceasul merge mai departe. În Vechiul Testament porumbelul era folosit ca jertfă, şi anume pentru ispăşire şi curăţire. Noi vrem să citim cel puţin textul din Genesa 15, 9. Despre acest verset vrem să ne facem câteva gânduri. Aici întreabă Avraam cum urmează să se întâmple, şi Dumnezeu îi răspunde prin Cuvântul Său. El o face într-un fel deosebit. Noi vrem să începem cu primul verset. Eu nu vreau să trec repede. 

"După aceste întâmplări, Cuvântul DOMNULUI a vorbit lui Avram într-o vedenie (Avraam era un prooroc, de aceea El avea vedenii), şi a zis: ,Avrame, nu te teme; EU sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.' Avram a răspuns: ,DOAMNE Dumnezeule (Observaţi: ,DOAMNE Dumnezeule' . Aceasta era o vedenie.), ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.' Şi Avram a zis: ,Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu. ' Atunci Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit astfel: ,Nu El va fi moştenitorul tău (El îi dă aici o făgăduinţă. Chiar dacă Avraam ar fi greşit după aceea, dar făgăduinţa era fără condiţii; legământul necondiţionat.), ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.' (El avea atunci aproape o sută de ani.) Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: ,Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri. ' Şi i-a zis: ,Aşa va fi sămânţa ta. ' (de la un bărbat care avea aproape o sută de ani şi nu avea nici un copil) Avram a crezut pe DOMNUL, şi DOMNUL i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. DOMNUL i-a mai zis: ,EU sunt DOMNUL, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta. ' Avram a răspuns: ,DOAMNE Dumnezeule, prin ce voi recunoaşte că o voi stăpâni? '" 

Ascultaţi acum: ,,Şi DOMNUL i-a zis: ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel. '" 

Ambii porumbei au fost folosiţi pentru jertfă şi l-au simbolizat pe Isus. Apoi a fost încheiat legământul. Voi ştiţi cum le-a despicat şi ce a făcut el. 

Dacă se încheia în vremurile vechi un legământ, se făcea un contract în scris. Se jertfea un animal, se despica, se puneau în mijloc şi se împărţea contractul şi fiecare lua o parte din el. 

Era aşa cum a fost obiceiul în curăţătoriile chinezeşti. Chinezii nu puteau să scrie în limba engleză, de aceea ei scriau ceva pe o bucată de hârtie, o rupeau în două şi dădeau o parte. Voi vă puteţi aminti sigur de curăţătoriile chinezeşti. Cele două părţi trebuiau să corespundă dacă vroiaţi să primiţi hainele voastre. Vedeţi, el nu putea fi înşelat pentru că avea partea a doua. Numele vostru poate fi falsificat, dar o bucată de hârtie nu poate fi ruptă încă o dată aşa. Trebuia să fie aceeaşi bucată de hârtie. 

Aşa se proceda în timpurile vechi în Orient - în ţările estice. El jertfeau un animal, se puneau în mijloc şi rupeau o piele de capră în două, şi fiecare obţinea o parte. Pentru confirmarea legământului, cele două părţi erau puse una lângă alta şi trebuiau să corespundă. 

Ce i-a arătat Dumnezeu aici cu aceste animale de jertfă? Era un simbol spre Hristos. Dumnezeu L-a adus pe Isus la Golgota, L-a despicat, a luat trupul în cer şi a trimis Duhul peste noi. Acelaşi Duh care a fost peste El, trebuie să fie şi peste voi pentru a concorda cu trupul şi la sfârşitul timpului să fie Mireasa. Aşa este. Nu va mai fi denominaţiune. Va fi Cuvântul, acelaşi care a fost El. 

Un cuvânt trebuie adăugat la celălalt, aşa cum este cu celulele din corpul omenesc. Voi ştiţi, când se formează corpul vostru, nu este o celulă omenească, următoarea cea a unui câine şi următoarea cea a unui porc. O, nu! Nu. Toate sunt celule omeneşti. Aşa este şi cu trupul lui Hristos. Este numai Cuvântul lui Dumnezeu - nu numai o parte din El căruia i se mai poate adăuga o tradiţie. Nu, este tot trupul lui Hristos. 

Noi am observat că el a adus o turturea şi un pui de porumbel. Ei fac parte din aceeaşi familie. Eu mă refer numai la câteva texte biblice. Fiţi atenţi şi la Leviticul 12, vers 6. Aici găsim ordinele care i-au fost date unei femei pentru curăţire după naşterea unui copil. Dacă era un băiat, trebuia să aştepte 33 de zile până putea să aducă porumbeii pentru curăţirea ei şi să aibă voie să vină la adunare. Dacă avea o fată, trebuia să aştepte 66 de zile până putea să calce sfântul locaş. Noi citim vers 6: "Când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire. " Ea nu putea să meargă înăuntru până la împlinirea zilelor. După aceea trebuia să aducă jertfa ei preotului, la uşa cortului întâlnirii. Era o turturea sau un pui de porumbel. Ambele fac parte din aceeaşi familie. Porumbelul era folosit pentru jertfa de ispăşire; ispăşirea pentru păcate. Şi pentru curăţirea de lepră, care este un simbol pentru păcat, puteau fi aduşi doi porumbei. Unul era jertfit, celălalt era înmuiat în sângele lui şi apoi eliberat. Atunci când zbura porumbelul, pământul era udat cu sângele camaradului său şi sângele striga la Dumnezeu: "Sfânt, sfânt, sfânt este DOMNUL Dumnezeu!" 

Nu-L puteţi vedea pe Mirele muribund, Isus Hristos? El a fost ucis şi noi am fost stropiţi ca să fim eliberaţi şi să putem striga: "Sfânt! Sfânt! Sfânt DOMNULUI!" Ce tablouri minunate! Eu mi-aş dori să pot transmite expresivitatea. Vedeţi cum un porumbel, simbolul Duhului Sfânt după cum am citit în Mat. 3, 16, este folosit de Dumnezeu ca semn. 

Noe a primit un semn, aşa cum a cântat fratele nostru. Dumnezeu a fost foarte trist şi nimic nu putea să-i liniştească mânia, căci El a spus: "În ziua când vei mânca din el, vei muri." Dar Noe a găsit milă înaintea lui Dumnezeu şi şi-a construit o arcă conform indicaţiilor pe care i le-a dat El. El a fost purtat de apă. Eu pot să-mi închipui ce s-a întâmplat în zilele acelea în care se spunea: "Acest bărbat bătrân, acest fanatic bătrân construieşte o arcă acolo pe munte şi spune că va ploua. Doar nu a plouat niciodată." Noe a zis: ,,Şi totuşi va ploua." Eu îmi închipui ziua în care a intrat înăuntru. Eu nu mai ştiu exact în ce zi a fost, poate 17 mai. După ce a intrat Noe în arcă, Dumnezeu a închis uşa. Apoi au venit nori, a început să plouă, canalele s-au umplut, izvoarele mărilor s-au deschis, din toate fântânile a ieşit apă. În cele din urmă oamenii s-au suit pe casele lor. Arca mai stătea mea acolo, exact aşa. După o vreme, după ce s-au adunat mai mulţi în jurul lor, a început să se înalţe mai sus şi mai sus. Oamenii băteau la uşă şi zbierau, dar nu le ajuta cu nimic. Noe nu putea să deschidă uşa. Dumnezeu a închis-o, şi Dumnezeu a fost singurul care o putea deschide. 

Aşa este şi cu arca noastră, Isus Hristos. Dumnezeu ne-a deschis uşa pe Golgota, şi aşa de sigur cum El ne-a deschis-o, aşa o va şi închide din nou. 

Ea s-a urcat tot mai sus, până poate era o milă deasupra pământului, în timp ce pământul aproape că a ieşit din cursul lui. Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi a plutit încoace şi încolo, pe lângă obiectele din valuri, pomi dezrădăcinaţi, etc., şi peste munţi. La urmă vântul s-a liniştit. Mânia lui Dumnezeu este îngrozitoare. Dragostea Lui este curată şi divină. 

La fel şi mânia Lui este divină, la fel de divină ca şi dragostea Lui. El trebuie să judece, căci El este un Judecător. El este dătătorul de lege, şi o lege fără pedeapsă nu este o lege. De aceea El trebuie să dea pe lângă lege şi o pedeapsă. Dacă voi încălcaţi legile lui Dumnezeu, trebuie să suferiţi pedeapsa. 

Noi putem să ne închipuim că Noe, care era purtat de arcă, fără îndoială era bolnav din cauza vâjâitului şi clătinatului. Mânia lui Dumnezeu a distrus şi a zdrobit. Strigăte se auzeau. Apoi a început să fie linişte; nu se întâmpla nimic; zilele treceau; nimic nu se întâmpla. Poate era pe terminate hrana pentru animale; nimic nu se întâmpla. El începuse să se întrebe cum o fi afară, dar nu putea să privească afară. 

Arca era în aşa fel construită, încât avea numai o fereastră şi anume sus de tot. Dacă erai înăuntru nu mai puteai să priveşti pe margine, nu puteai să te uiţi pe nicăieri, numai în sus. Aşa este şi cu Isus Hristos, arca. Voi nu puteţi să vă uitaţi la cel de lângă voi, voi nu vă puteţi uita la nimic decât la Hristos, dacă sunteţi în arcă. Căci există înăuntru numai o uşă: El este uşa. Azi dimineaţă am vorbit despre aceasta. Voi trebuie să priviţi mereu în sus, căci "nimeni care a pus mâna pe plug şi apoi priveşte înapoi, nu este vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu - pentru arat." 

În arcă putea să vadă lumina soarelui, dar nu ştia unde se afla. Arca tot mai plutea pe apă; El putea auzi cum băteau valurile pe margine. Dar el ştia că trecuseră multe zile şi că apa începuse sigur să scadă. Deci a luat o pasăre, bineînţeles nesigură, una pe care nu te puteai bizui, a încercat cu ea şi a lăsat-o afară. Era un corb. Corbul nu s-a mai întors, căci El a găsit plăcere în afară de corabie. El a zburat de la un corp mort la altul şi a mâncat ceva putrezit, cadavre care pluteau pe apă. Cu aceasta era foarte mulţumit. 

După câteva zile El a încercat încă o dată. El nu a vrut să coboare afară în mânia lui Dumnezeu. De aceea el a lăsat afară un porumbel. Porumbelul are un alt caracter. Nu a fost nici o gaiţă sau un alt mâncător de mortăciuni. El poate mânca numai ceva curat. Pentru că nu a găsit nici un loc pe care ar fi putut să se aşeze, a fost mulţumit că a putut să se întoarcă în arcă. Noe a spus: "Mai sunt încă inundaţii." El a mai aşteptat câteva zile şi apoi l-a lăsat din nou afară, rugându-se: ,,O, Dumnezeule, s-a potolit acum mânia Ta? A trecut mânia Ta, DOAMNE? Este totul trecut?" El şi-a zis: "Dacă îl las de data aceasta afară, atunci el va rămâne acolo în cazul în care apa s-a micşorat şi nu se va mai întoarce." Dar el l-a trimis sub rugăciune afară, şi când el se afla acolo afară sub conducerea lui Dumnezeu, a luat o ramură de finic în cioc, a zburat iarăşi înapoi şi a bătut în geam.  Dumnezeu a avut nevoie de un porumbel ca semn. El a venit înapoi şi a zis prin aceasta că potopul a trecut. Apoi Dumnezeu a deschis uşa şi ei au ieşit afară. Aceasta este scris în Genesa 8. 

În Matei 3,16 când mânia lui Dumnezeu era din nou asupra pământului, El a folosit din nou un porumbel. Nu există nici o cale de scăpare. Domnea o noapte adâncă, miezul nopţii, bisericile au răsucit totul, încât nu mai exista nici o cale de ieşire. Existau învăţători falşi, apăreau unele lucruri, au luat fiinţă unele dogme. Dar Dumnezeu s-a folosit din nou de un porumbel. Plăcerea Lui s-a odihnit aşa de mult peste Fiul Său Isus, astfel încât s-a identificat cu El. 

Ei nu puteau crede că acest copil urma să fie acela care s-a născut în grajd înainte de a fi căsătoriţi părinţii lui, cum se spunea. Ei nu îşi puteau închipui că Dumnezeu urma să se folosească de cineva ca El. De aceea El trebuia să fie prezentat lumii şi confirmat. S-a întâmplat în ziua aceea când El mergea acolo jos la râu pentru a dovedi că El era capodopera lui Dumnezeu. Şi despre aceasta am vorbit în dimineaţa aceasta. El a fost ascultător şi s-a coborât în apă. 

Dacă sunteţi atenţi: aici este o lecţie mare. Ioan a fost în timpul acela cel mai mare bărbat pe pământ. Isus a spus: " ... dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul." - până în timpul de astăzi. El a fost un prooroc. Credeţi voi asta? Gândiţi-vă, dacă Cuvântul este trimis la cineva din ţară, atunci este un prooroc. Acesta a fost întotdeauna felul lui Dumnezeu. Credeţi voi că Isus a fost Cuvântul descoperit în trup? Atunci exista numai o posibilitate cum poate fi prezentat El; doar nu prin preoţi. 

El nu s-a dus la Caiafa şi a spus: "Caiafa, mă vei prezenta?" Dacă ar fi făcut El aceasta, atunci ar fi făcut aceeaşi greşeală ca David. fost dacă El s-ar fi dus la biserică şi ar fi spus: "Mă prezentaţi?" 

Observaţi ce s-a întâmplat la naşterea Lui. El a fost născut în umbra bisericii. Probabil ei au tras clopotele, dar păstorii şi cei trei magi L-au recunoscut. Acum El era pregătit pentru slujba Lui. El a fost Cuvântul. 

Conform marelui plan al lui Dumnezeu, Cuvântul poate veni numai la prooroc. "Nu, DOMNUL Dumnezeu nu face nimic fără să-şi descopere taina sa slujitorilor Săi prooroci. " (Amos 3, 7). Acesta a fost întotdeauna modelul Lui. Trebuie să fie aşa - la deschiderea peceţilor şi la toate celelalte. Întotdeauna când are loc un eveniment principal pe pământ, Dumnezeu îl descoperă proorocilor Săi. 

Ioan a fost un prooroc, căci el a proorocit că El va veni. Într-o zi la poalele muntelui a fost o discuţie la care au luat parte unii preoţi. El au spus: "Vrei să ne spui că tu eşti un prooroc? Şi tu stai acolo în mlaştină?" - nu într-o biserică, pentru că ei nu l-au vrut. "Tu stai acolo în mlaştină şi spui că va veni ceasul în care marele Iehova care a ordonat aceste jertfe, marele Iehova care a zidit acest templu şi care s-a coborât în stâlpul de foc, va lăsa să vină ziua în care se va desfiinţa jertfa zilnică?" El a spus: "Va veni un bărbat, da, El este deja printre voi; El va lua păcatul." Preoţii s-au supărat pe el. 

Ioan a privit în sus. Ce era el? Un prooroc. Acolo era Cuvântul, şi Cuvântul a venit direct în apă la prooroc. Apoi Ioan a zis: "Priviţi Mielul lui Dumnezeu care va lua păcatul lumii! Aici este El! El este!" Isus nu a spus nici un cuvânt şi a coborât în apă. Eu pot să-mi închipui simbolic şi pot să văd cum stăteau acolo cei mai mari bărbaţi care au existat pe pământ. Dumnezeu, Cuvântul şi proorocul. 

Observaţi, în această perioadă de har a venit Cuvântul la prooroc, în apă. Eu am crezut că voi înţelegeţi. În apă! Prima descoperire a Cuvântului a fost în apă. Vedeţi voi acum unde a început mesajul luminii de seară, Mireasă? În apă. Cuvântul, Cuvântul adevărat, nu s-a amestecat cu nici o dogmă, ci a venit în apă la prooroc; prin apă. 

Fiţi atenţi! Vă puteţi închipui cum s-au întâlnit în apă ochii Cuvântului cu ochii proorocului? O, această este mai mult decât pot să suport. Acolo stătea proorocul, acolo stătea Cuvântul şi se priveau în ochi. Proorocul a spus: "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?" 

Ceea ce a răspuns Cuvântul, este adevărat. Lăsaţi-mă să v-o arăt simbolic. "Ioan, tu eşti un prooroc, tu cunoşti Cuvântul. Tu M-ai recunoscut. Tu ştii cine sunt Eu." Ioan a zis: "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine." 

Isus a răspuns: "Lasă-mă acum, căci aşa se cade. Aşa este, tu ar trebui să fii botezat de Mine. Dar gândeşte-te, Ioane: tu eşti un prooroc, şi aşa se cade ca noi, Cuvântul şi proorocul, să împlinim fiecare cuvânt." Aici este acum descoperirea: "Ioane, tu ştii cine sunt Eu; Eu sunt jertfa. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, jertfa trebuie spălată înainte de jertfire." Aşa este? "Mielul a fost spălat înainte de a fi adus ca jertfă. Eu sunt Mielul, de aceea trebuie să fiu spălat înainte de a fi adus ca jertfă pentru lume. Las-o aşa de data aceasta Ioane, căci aşa se cade pentru noi, Cuvântul şi proorocul." În aceasta nu poate fi nici o greşeală. Toate aceste lucruri au fost corecte. 

Vedeţi, dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, atunci Ioan ar fi fost la fel ca noi toţi ceilalţi. El a spus: "Eu ştiu cine eşti Tu, DOAMNE." "Un moment!", a răspuns El. "Eu sunt Cuvântul. Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Eva a călcat unul, dar tu trebuie să respecţi fiecare cuvânt. Eu sunt jertfa; Eu trebuie să fiu spălat înainte de jertfire. Ce ai spus tu, Ioane, este adevărat." 

Ioan a fost un prooroc. El ştia că trebuia să se împlinească Cuvântul, astfel el l-a lăsat să se împlinească şi L-a botezat. Când El a fost ridicat din apă, a venit din cer mesajul pe aripile unui porumbel: "Acesta este Fiul Meu preaiubit." El a trimis mesajul mântuitor al harului pe aripile unui porumbel care a venit zburând din cer. "Pace pe pământ şi plăcerea peste oameni." Apoi jertfa era pregătită. Întreaga Lui viaţă, slujba Lui, totul era încheiat. Acum se putea vorbi Cuvântul care a mântuit întreaga lume: "S-a isprăvit!" 

Porumbelul este folosit în Biblie ca simbol pentru pace. Şi pentru naţiuni este un simbol al păcii. Animalul nostru de pe stemă este vulturul. Alte naţiuni au alte păsări. Roma are un vultur, Germania are un vultur; mulţi dintre ei au această pasăre mare a cerului. Dar pentru toate naţiunile porumbelul simbolizează pacea. Este un semn universal. 

Este aşa cum a spus fratele Pearry Green într-o seară: "Dacă ne ridicam mâinile, acesta este un simbol că ne predăm." În fiecare naţiune se ridică mâinile când se predau. El a spus: "Dacă cântaţi, ridicaţi mâinile voastre, ca să vă predaţi de tot." 

Porumbelul este în fiecare naţiune un simbol pentru pace. De ce este el? Din cauza blândeţii şi nevinovăţiei lui. Din cauza aceasta este El un simbol pentru pace. Încă ceva deosebit este cu porumbelul: el este o pasăre care îşi iubeşte casa. El rămâne cu plăcere în casa lui. 

Un alt caracter este că ei îşi sunt întotdeauna fideli. Porumbelul şi porumbiţa nu se părăsesc. Femela primeşte masculul în perioada de împerechere. Vedeţi, acesta este un compliment pentru creaţiunea mare a lui Dumnezeu. De aceea El a creat-o pe Eva ca produs secundar. Dacă ea ar fi fost creată ca toate celelalte vietăţi feminine, atunci ar fi găsit şi ea un partener în perioada de împerechere. Dar la ea este întotdeauna posibil. Aşa este. Noi nu vrem să ne adâncim în aceasta, căci am prezentat-o deja în "Căsătorie şi divorţ"'. Totuşi ea este cinstită şi are virtute. Voi ştiţi cum am vorbit acum câteva seri despre aceasta. Observaţi, ea poartă o răspundere mare. 

Porumbiţa este întotdeauna fidelă partenerului ei. Întotdeauna! Ei nu se părăsesc niciodată. Am voie să mă opresc aici un pic şi să spun ceva? O mireasă adevărată - porumbiţa - este întotdeauna fidelă partenerului ei. Ea nu va introduce nici o dogmă, nici o învăţătură denominaţională, nimic lumesc. Ea îi va rămâne întotdeauna credincioasă Soţului ei, Cuvântului. 

Pe baza dragostei pentru casa lui, el este folosit ca porumbel-mesager. Pentru că el îşi iubeşte aşa de mult casa, se poate lăsa liber şi el se întoarce imediat înapoi acasă. El găseşte drumul acasă.

Noi vrem să punem aceasta în evidenţă, atunci voi creştinilor veţi înţelege ce vreau să spun. El găseşte întotdeauna drumul acasă. De aceea este folosit ca porumbel-mesager. În timpurile de război el a fost folosit că aducător de veşti, şi astăzi se mai întâmplă aceasta. Astfel voi vedeţi, că porumbelul este folosit atât de Dumnezeu cât şi de oameni ca mesager. Un porumbel este un mesager. Pentru Noe a fost un mesager, el i-a spus lui că este din nou pace. Mai târziu el a fost folosit de Dumnezeu pentru a confirma că acesta este Fiul Lui, jertfa, că este pace pe pământ şi plăcerea peste oameni. El a fost folosit ca mesager. 

Aici îmi vine în minte o poveste mică, pe care am citit-o odată într-o carte. Eu nu sunt sigur în care carte este scrisă, poate în "The Decline of the First World War". Eu nu ştiu exact; dacă nu o găsiţi acolo, atunci am greşit. Eu am citit-o acum câţiva ani într-o carte. A fost într-adevăr dramatic ceea ce s-a întâmplat. 

Soldaţii americani erau înconjuraţi de focuri de mitraliere. El se aflau încercuiţi. Voi soldaţilor ştiţi probabil că aceasta era o patrulă de recunoaştere. Ei erau încercuiţi şi aveau puţină muniţie. Germanii înaintau cu trupe tari peste tot. Ei ştiau că vor muri în curând dacă nu vor primi ajutor, căci germanii veneau pe munte în jos şi erau deja la orizont. Atunci unul dintre ei şi-a amintit că are o mascotă - un porumbel. El ştia că dacă va ieşi acest porumbel de acolo, va aduce un mesaj cartierului general al regimentului. Deci s-au aşezat şi au scris un mesaj: "Noi suntem în locul cutare, acolo şi acolo încercuiţi. Noi nu mai avem muniţie. În câteva ore trebuie să ne predăm sau vom fi măcelăriţi." El au legat bileţelul de piciorul micuţului porumbel şi l-au lăsat să zboare. El este o pasăre care-şi iubeşte casa. Ce a făcut el? El a zburat înapoi acasă pentru a ajunge la partenera lui. El şi-a făcut griji pentru ea, de aceea el a vrut neapărat acasă. Când s-a ridicat, germanii au înţeles despre ce este vorba. Ei au procedat imediat şi au tras după porumbel. Unul l-a lovit cu un glonte de calibrul 30 care i-a rupt piciorul. Un alt glonte i-a rupt o bucată din spate. Şi la piept a fost rănit; de la o aripă a fost nimerit vârful, de aceea a zburat aplecat într-o parte. Dar a câştigat înălţime şi a reuşit până la sfârşit. Rănit, plin de lovituri şi sângerând a căzut cu mesajul în lagăr. Acesta a fost un porumbel deosebit. 

Totuşi, fratele meu, Isaia 53 ne relatează despre Unul, care şi-a părăsit locuinţa şi tot ce îi era de preţ: "Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. " Boală, superstiţii şi Satana ne-au încercuit. Nu exista nici o cale de ieşire. Biserica mergea în direcţia greşită; ei au deviat şi s-au îndreptat spre lucrurile denominaţionale. Existau farisei, saduchei, pe care îi interesa curăţirea oalelor şi tigăilor. Cuvântul lui Dumnezeu a fost făcut fără putere. 

Dar apoi a venit acest porumbel jos. Exista numai un singur lucru care putea să se întâmple: trebuia să vină un Mântuitor. El trebuia să fie rănit, bătut, chinuit, şi totuşi El a cunoscut drumul Lui înapoi spre casă. De la crucea de pe Golgota unde a fost rănit, chinuit, bătut şi s-au aruncat asupra Lui ca o haită de lupi, El s-a înălţat către porţile cerului şi a zis: "S-a isprăvit! S-a isprăvit! Ei sunt liberi! Boala poate fi vindecată acum. Păcătoşii pot fi acum mântuiţi. Cei prinşi pot fi acum liberi!" El a fost aşa de rănit şi bătut în lupta aceasta mare în care totul I s-a împotrivit, astfel încât chiar şi poetul a strigat: 

„Stâncile s-au despicat şi soarele şi-a pierdut strălucirea;

Mântuitorul Meu şi-a aplecat capul şi a murit,

dar perdeaua care s-a rupt a eliberat drumul

spre bucuriile cereşti şi ziua fără de sfârşit.”

Toată viaţa mea am fost nervos. Ca băiat mic, a venit ceva peste mine care m-a înfricoşat. Aproximativ tot după şapte ani s-a repetat. Fratele Jack mai ştie când am început atunci şi a trebuit să mă retrag un an de zile pentru că se întâmplase ceva. 

Eu îmi mai aduc aminte de ziua în care Juanita Hemphill a cântat. Eu cred că acum se numeşte Juanita Kelly; după decesul soţului ei s-a căsătorit cu fratele Kelly. Şi Anne Jeanne a fost acolo. Eu am fotografiile ei. Împreună cu sora Moore au format un trio. Ele cântau un cântec pe care nu îl voi uita niciodată: "Looking Beyond the Sunset" (Privind dincolo de apus). Frate Jack, îţi mai aminteşti probabil. Eu venisem chiar atunci din Florida. Ce feţe drăguţe! 

Eu mai ştiu că aceste fete erau în dimineaţa aceea împreună cu un grup mic de penticostali din nord, acolo la fratele Hooper. Într-o seară i-am văzut aici. Probabil fratele Ed Hooper nu este acum aici. Eşti aici, frate Ed? Eu cred că nu. Într-una din seri a fost aici. Mulţi dintre voi îl cunosc. Pe când a plecat el, eu şi fratele Hooley, fetele acestea stăteau acolo în colţ şi cântau acest cântec dându-ne la fiecare câte un trandafir galben din părul lor. A fost acolo unde a fost vindecat un bolnav mintal şi multe lucruri mari. Eu veneam de-a lungul străzii şi eram foarte bucuros, când dintr-o dată a venit ceva peste mine. Numai după un an am putut să merg din nou în câmpul misiunii. Aproape că m-a ucis. 

Eu am zis mereu că nu ştiu ce este o vedenie. Fiind băiat, am zis întotdeauna: "Dacă aş cădea numai într-o astfel de stare ca să văd, atunci aş fi vindecat." Eu am tot vrut să merg în clinica Mayo ca doctorii să vadă ce nu este în ordine cu mine. 

Eu primesc prea mult acid gastric. Fratele Jack mi-a ajutat acasă foarte mult. Eu puteam umbla numai pe acasă; din gura mea ieşea un lichid fierbinte şi unsuros. Dar totuşi m-am dus pe platformă şi m-am rugat pentru bolnavi care erau de două ori mai rău ca mine şi ei au fost vindecaţi. Eu mi-am pus mâinile peste un bărbat care a avut cancer pe faţă, şi cancerul a dispărut de pe faţa lui în timp ce stătea acolo. Eu însumi am fost aşa de bolnav, încât nu mai puteam să stau drept. Voi nu ştiţi cum am suferit, ce apăsare sufletească a fost aceasta. Aceasta venea tot la şapte ani; toată viaţa mea. Acum am ajuns la şapte ori opt. 

Eu am fost aşa de disperat; eu am plâns; am implorat şi m-am rugat. Eu îmi amintesc că în sfârşit am avut destui bani pentru a merge în clinica Mayo pentru un control. Mi s-a spus: "Acolo îţi vor găsi ce ai." Soţia mea şi cu mine ne-am pus pe drum spre clinica Mayo împreună cu Becky şi Sara care mai erau mici. Eu începusem chiar atunci cu slujba de vindecare. 

S-au făcut multe investigaţii cu mine. În noaptea dinaintea primirii rezultatelor, m-am trezit, m-am aşezat pe pat şi am privit în jur. Apoi am văzut în faţa mea un băiat mic care arăta aşa ca mine când am avut cam şapte ani. Eu m-am uitat la el şi acela eram eu! El stătea lângă un trunchi bătrân de copac. 

Fiecare dintre voi care vânează veveriţe ştie, că puteţi să frecaţi cu o bâtă de un trunchi putred şi apoi toate veveriţele care sunt înăuntru sar afară. Eu am văzut că înăuntru era o veveriţă, şi m-am gândit: "Ce fel de veveriţă este aceasta?" Eu am frecat. Când am făcut asta, m-am uitat încolo şi m-am văzut la vârsta de 38 de ani. Băiatul cel mic dispăruse. Eu frecam de trunchiul de copac, şi din trunchiul gol a ieşit o veveriţă mică afară. Era închisă la culoare, aproape neagră. Se părea că reflectă raze, avea ochi mici, rotunzi şi strălucitori. Eu nu văzusem niciodată ceva mai urâcios. Arăta mai mult ca un viezure decât ca o veveriţă. Mă privea direct în ochi. Eu mi-am deschis gura ca să spun ceva. Când am făcut asta, până am clipit a sărit în gura mea şi s-a dus în stomac. M-a rupt aproape în bucăţi. Când m-a părăsit viziunea şi mi-am revenit, aveam mâinile ridicate şi strigam: ,,O, Dumnezeule, ai milă! Mă ucide!" Apoi am auzit de la capătul celălalt al camerei o voce: "Gândeşte-te: este lungă numai de şase ţoli (15 cm)." Câţi au auzit această relatare? Eu le-am povestit-o deseori oamenilor din capelă. Eu sufeream exact aşa ca şi mai înainte. În ziua următoare m-au consultat fraţii Mayo. Ei au spus: "Tatăl tău a fost irlandez; el a băut. Mama ta a fost pe jumătate indiană. Tu eşti deci aproape jumătate de sânge. Tu eşti un pachet de nervi şi nu vei scăpa niciodată de aceasta. Altfel eşti sănătos. Dar aceasta este ceva care vine din suflet şi nu poate fi controlat." Ei au spus: "Dacă moare un astfel de om, ar putea să se facă o autopsie şi nu s-ar găsi nimic, pentru că sufletul lui l-a părăsit." Se spunea: "Tu nu vei scăpa niciodată de aceasta." 

Bătrânul meu doctor mi-a spus: ,,Şi tatăl meu a avut aceasta; el a murit la 85 de ani sau 90, cam la vârsta aceasta. El a povestit: "Una sau două luni înainte de moartea lui l-am consultat. În toată viaţa lui o avea din când în când." El a spus: "Unii oameni care se enervează repede, au aceasta. Acest fel poate fi mortal pentru cineva. La unii este ca la femeile de vârstă medie: ei plâng. Cumva sunt abătuţi. Mai demult era numită ,melancolie'. Aceasta nu te părăseşte." El a spus: "Dacă vine aceasta peste tine, atunci stomacul tău produce prea mult acid; atunci eşti pur şi simplu indispus." Eu am răspuns: "Dar eu nu fac nimic prin care aş putea cauza aceasta. Eu sunt fericit." El a răspuns: "Este corect. Omul nu o poate influenţa." Şi el a spus: "Tu o vei avea întotdeauna." O, ce perspectivă fără elan! 

Dar cuvintele: "Gândeşte-te, este lungă numai de şase ţoli!" nu mă lăsau. Aceasta v-o poate confirma şi soţia mea iubită care şade acolo. An de an m-am gândit la aceasta. 

Înainte de a merge ultima dată peste ocean, am fost acasă şi m-am dus la vânătoare de veveriţe. Când am sărit din maşina fratelui Banks Wood, care ascultă aici în seara această, şi am început să urc muntele, era de parcă inima îmi sărea din piept. Eu I-am întrebat pe doctorul Sam Adair: "Din ce cauză vine aceasta?" El a spus: "Dacă ai asta încă o dată, atunci fă-ţi o electrocardiogramă." Eu am răspuns: "În ordine." 

După un an am avut-o din nou şi am făcut o electrocardiogramă. Apoi el mi-a zis: "Cu inima ta este totul în ordine. Este numai nervozitatea ta." Atunci a început să fie mai rău. Un alt doctor cu care sunt prieten, a zis: "Aceasta este inima ta, băiatule. Fii mai bine atent." Aceasta a fost în anul în care i-am telefonat fratelui Moore ca să roage pe altcineva să meargă să predice în locul meu. Eu eram chiar împreună cu fratele Fred la vânătoare de bivoli şi puteam să merg mile întregi prin munţi, cum am făcut-o de la 16 ani. Eu nu aveam deloc dureri. Când m-am întors, i-am povestit lui Sam. El a zis: "Dar totuşi ceva nu este în ordine. Fii mai atent."

Apoi eu am văzut într-o viziune un doctor din vechime cu un stetoscop în mână. El stătea în ziua aceea în faţa mea şi a spus: "Să nu crezi că este inima ta, căci este stomacul tău." Eu m-am gândit: ,,De cuvântul acesta mă voi ţine, căci a fost o viziune." Înainte de-a merge în Africa, trebuia să primesc injecţii. Trebuia să am unele injecţii, pentru că este legal şi obligatoriu. Când am primit aceste injecţii, el a spus: "Eu nu pot să găsesc nimic ce nu ar fi în ordine la tine. Tensiunea ta este aşa de bună de parcă ai avea 16 ani. Nu poate fi mai bine. Inima ta este destul de tare ca să poţi ajunge până la o sută de ani. Plămânii şi toate celelalte sunt în ordine. Tu nu ai nici zahăr sau altceva." Eu am spus: "Mulţumesc frumos." M-au consultat pentru că aveam nevoie de o adeverinţă pentru oficiul sanitar. Ei m-au întrebat: ,,Ştiţi dacă sunteţi bolnav sau nu?" Eu am răspuns: "Nu am nimic în afară de acid prea mult din stomacul meu." El a spus: ,,Eu vă voi explica ce este aceasta." Eu am spus: ,,O, m-au controlat. Eu am fost la fraţii Mayo." El a zis: "Dar aşteptaţi un pic: câteodată un ulcer este aşa de mic încât nu poate fi recunoscut printr-un lichid de contrast, şi câteodată este aşa de mare încât nu poate fi recunoscut pentru că pe imaginea radiografică se vede numai conturul. Un ulcer foarte mic nu se poate vedea, pentru că nu este destul de clar. Pot exista multe astfel de ulcere mici." El a mai spus: ,,Eu cunosc un doctor bătrân care a inventat nu demult un instrument. Veţi fi anesteziat şi este introdus un furtun prin esofag în stomac. Apoi se poate vedea într-adevăr în stomac ce nu este în ordine." El a mai zis: "Este de acelaşi fel ca d-voastră: este creştin. De ce nu mergeţi la el?" 

Eu mi-am notat numele lui: Dr. Van Rovensworth. Când m-am întors, m-am dus la doctorul acela bătrân. El este un om bătrân cumsecade şi este originar de pe o insulă indoneză, colonie olandeză mai demult, dintr-o familie tradiţională de misionari. El auzise deja de mine şi a citit cartea mea. El mi-a strâns mâna şi mi-a zis: "Frate Branham, mă bucur că pot să fac aceasta pentru tine. Eu îţi spun ce trebuie să faci: în săptămâna viitoare mergi la spital, dar îmi telefonezi mai înainte." El a spus: "Eu trebuie să-ţi fac o anestezie uşoară, după aceea vei dormi cinci minute." 

Fiica mea cea mică a primit nu demult o anestezie pentru că i-a fost scoasă o măsea, la fel şi fiica fratelui Norman. "Un somn de cinci minute" m-am gândit eu, "nu îmi va strica." Eu am fost de acord să mă consulte. 

În dimineaţa următoare m-am ridicat din pat, m-am uitat împrejur şi la celălalt capăt al patului: nevasta mea nu era încă trează. Eu am privit pe fereastră spre munţii mari Catalina care se pot vedea de acolo de unde locuim, şi am privit încolo unde îngerul DOMNULUI mi-a pus sabia în mână, unde au apărut cei şapte îngeri cum aţi văzut în poze; unde s-au întâmplat multe lucruri mari. 

Pe când priveam aşa, m-am văzut din nou la pomul cel bătrân unde a fost veveriţa. Eu m-am uitat mai bine şi m-am gândit: "Aceasta este o scorbură de veveriţă. Oare mai este acolo?" Când am frecat de trunchiul de copac, a ieşit afară şi mai repede de o clipă a sărit pe mine. A fost veveriţa cea mai misterioasă pe care am văzut-o vreodată. Voi trebuie să cunoaşteţi slujba mea pentru a înţelege aceste simboluri. Dar ea a greşit gura mea, a lovit pieptul meu şi a căzut jos. Când s-a întâmplat această, am auzit pe cineva spunând: "Du-te în munţii Catalina." Eu m-am întors şi am întrebat: "Meda! Eşti trează, dragă?" Eu am trezit-o. Ea a întrebat: "Ce s-a întâmplat?" Era aproximativ ora cinci dimineaţa. Eu am spus: "Eu am privit afară şi am văzut din nou veveriţa, dragă." "Care veveriţă?"  "Aceeaşi pe care am văzut-o în clinica Mayo. Dar ştii ceva? De data aceasta nu a reuşit să între în gura mea, ci s-a lovit de pieptul meu." Eu am spus: "Slavă lui Dumnezeu! De când eram un băiat mi-am dorit să văd aceasta întâmplându-se. Încă înainte de a ştii ce este o viziune, eu am zis întotdeauna că eu voi fi vindecat când o voi vedea. Căci tot ce zice El, aşa va fi cu mine. Patruzeci de ani am aşteptat şi acum s-a întâmplat." 

Eu am văzut viziunea scurt timp înainte de a merge în clinica Mayo, unde mi-au spus rezultatul.  Mama mea este deja în slavă. Ea a fost o femeie deosebită. Ea a avut în viaţa ei trei sau patru vise care au fost întotdeauna corecte. Ea mi le povestea apoi, dar când începea să povestească, eu spuneam: "Opreşte-te, mamă. Eu îţi voi spune restul visului." Dacă îmi povesteşte cineva un vis pe care trebuie să-l tălmăcesc, atunci nu mi se spune exact cum a fost. Dar eu îl văd apoi încă o dată - eu văd exact ce aţi visat. Apoi El îmi zice ce înseamnă. Voi nu trebuie să îmi povestiţi visul, El însuşi mi-l arată. Când îl văd eu, atunci pot să spun: "Tu nu mi-ai spus asta şi cealaltă." Dumnezeul care poate tălmăci visul, îl poate şi arăta. El poate arăta un vis, şi El îl poate tălmăci. Nu este un astfel de caz şi în Biblie? Eu mă gândesc acum la aceasta. A fost la Daniel sau la Iosif? În orice caz este scris în Biblie. Chiar acum mi-am amintit că acolo scrie: "Dar dacă-mi veţi spune visul şi tâlcuirea lui... " Asta a spus împăratul Nebucadneţar. Aşa este. Vrăjitorii au spus: "Povesteşte-ne visul." El a răspuns: "Nu îl mai ştiu." Aşa este; eu m-am gândit acum la aceasta. Când am venit odată acasă, mama mea mi-a zis: "Billy, vino aici şi aşează-te," şi a continuat: "Eu am avut un vis curios. Eu am visat că tu erai bolnav şi aproape pe moarte. Ca întotdeauna a fost suferinţa ta de stomac."  Cât de des mi-a făcut mâncare dietetică! Ea a povestit: "Tu construiai pe un munte o casă. Eu am văzut cum au venit şase porumbei albi din cer. Ei gângureau, au format litera ,S' şi s-au aşezat pe pieptul tău. Tu te uitai la ei şi cel din faţă încerca să-ţi spună ceva. Erau porumbei sclipitori de albi. Ei şi-au pus capetele pe pieptul tău şi gângureau. Eu nu puteam înţelege. Ei gângureau pur şi simplu." 

Eu am spus: ,,O, eu văd! Slavă DOMNULUI! Ei au format din nou litera ,S', s-au înălţat gângurind spre cer şi s-au întors acasă." Animalul cel mic pe care îl văzusem eu, era lung de şase ţoli. Numărul porumbeilor pe care i-a văzut mama mea, era şase. Numărul şase este incomplet. El este pentru omenire, suferinţă. A venit mereu. Eu ştiam că într-o zi voi vedea al şaptelea. 

După ce am văzut viziunea în dimineaţa aceea, m-am ridicat. Eu L-am ascultat pe DOMNUL. Eu l-am dus pe fiul meu Iosif la şcoală, care ascultă acum în Tucson. Eu l-am dus deci la şcoală şi i-am spus lui Meda că nu ştiu când mă voi întoarce. 

Eu m-am dus până la poalele muntelui Catalina şi m-am urcat până la locul în care îngerul DOMNULUI mi-a pus sabia în mână. Era încă devreme şi eu am urcat muntele. În loc să merg pe calea obişnuită spre vârf, unde sunt mulţi şerpi şi scorpioni - voi ştiţi cum este în Arizona - am cotit-o la dreapta, pentru că ceva îmi spunea: "Mergi la dreapta." Eu am ocolit stâncile cele mari care sunt mult mai mari decât această clădire şi am vrut să merg sus de tot unde rareori ajunge cineva. Cam pe la ora 11 am ajuns la un golf. El se află lângă o cărare abruptă. Eu îmi dezbrăcasem cămaşa şi aveam pălăria în mână, căci eram ud de transpiraţie. Când m-am apropiat de acest golf mic, am simţit prezenţa DOMNULUI. Cu palma în mână m-am uitat împrejur şi mă gândeam: "El este aici undeva. Eu ştiu că El este aici." Eu mă gândeam: "Despre ce este vorba?", am mai făcut câţiva paşi şi am spus: "DOAMNE, Tu eşti aici undeva." 

Eu am privit spre cărare şi acolo era o veveriţă. Ea a vrut să sară pe ceva, dar a greşit şi a sărit într-un cactus. Capul ei, pieptul şi stomacul ei erau străpunse; era moartă. Această veveriţă misterioasă a greşit gura mea şi a sărit în cactus. Vocea DOMNULUI a spus: "Duşmanul tău este mort." Eu stăteam acolo şi tremuram. Normal ar fi trebuit să fi fost deja mâncată de corbi. Câteva zile mai târziu am ucis un şarpe. El a fost numai o jumătate de oră pe drum. Acolo sus zboară mereu vulturi şi ciori. Ei o iau imediat. Câteva zile mai târziu am ucis şarpele de mărgean; acesta este cel mai periculos pe care îl avem, şi l-am lăsat acolo. La întoarcere am vrut să-l iau cu mine pentru a-l arăta, dar corbii şi ciorile care au zburat pe deasupra îl luaseră deja. Dar veveriţa era acolo deja de două zile, şi anume de când am avut viziunea. Eu cred că a fost sâmbăta, şi luni m-am dus sus. Ea era acolo şi era moartă. Eu am întors-o cu pantoful meu. 

Eu m-am dus înapoi şi m-am aşezat din nou, am plâns un timp şi m-am rugat în timp ce mă uitam în jos spre Tucson, care era la câteva mile sub mine. Mai târziu am mers din nou la locul acela - ea mai era încă acolo. Când m-am întors înapoi în peşteră, Duhul lui Dumnezeu a venit din nou peste mine. Eu m-am dus încă o dată acolo şi am coborât muntele. Când am venit acasă, i-am spus soţiei mele: "Dragă, eu nu ştiu cum, dar eu voi scăpa de aceasta." Când m-a consultat dr. Rovensworth, el a zis: "Este imposibil să devii sănătos." El mi-a dat injecţia pentotal care ar fi trebuit să mă amorţească pentru cinci minute, şi eu am dormit zece ore. Lucrurile acestea, chiar şi numai o aspirină, mă dezechilibrează. El mi-a dat injecţia şi mi-a introdus un furtun. După ce mi-am revenit în dimineaţa următoare, el a zis: "Reverend, nu îmi este uşor să-ţi spun, dar pereţii stomacului tău sunt întăriţi, uscaţi." Eu nu cunoşteam înainte denumirea, dar el a folosit numele "gastrită". Eu m-am uitat în lexicon şi acolo stătea: ceva care este uscat. El a spus: "De asta nu vei scăpa. Tu o vei avea întotdeauna." Eu aş fi fost foarte descurajat, dacă DOMNUL nu mi-ar fi arătat viziunea. 

În ziua următoare ceva a vorbit: "Du-te înapoi în munţi." În loc să mă duc pe drumul obişnuit în sus, am fost condus în ziua aceea pe un altul. Eu stăteam acolo şi dintr-o data am văzut al şaptelea porumbel stând în faţa mea. El mă privea. Eu mi-am frecat ochii şi am spus: "Sigur este o viziune. Cu siguranţă." Eu iarăşi am privit şi am spus: "Porumbel mic, de unde vii?" El era aşa de frumos şi de alb, încât ar fi putut fi un porumbel de casă. Dar el era acolo afară în pustie. Dumnezeul Atotputernic, care L-a înviat pe Isus Hristos din morţi, al cărui slujitor sunt eu şi al cărui Cuvânt este deschis aici în faţa mea, ştie că eu spun adevărul şi nu mint." Acolo era porumbelul şi mă privea. Eu mă plimbam şi mă gândeam: "Aceasta este sigur o viziune." Eu mi-am întors capul şi m-am uitat înapoi: el mai era acolo. El avea aripi albi că zăpada - aşa de albe cum numai zăpada putea fi - picioare galbene şi un cioc galben. El şedea acolo şi mă privea. El privea spre vest. Eu am mers în jurul lui, dar nu l-aş fi atins. Apoi m-am dus mai departe pe cărare şi am privit înapoi. El tot mai era acolo şi mă privea. 

Frate, ca fiu al lui Avraam, eu nu privesc la ceea ce mi-a spus doctorul. Eu totuşi voi fi sănătos. 

În a treia zi m-am întors. Eu mă urcasem sus. Mulţi dintre voi ştiu despre viziunea despre căpetenia indienilor, care călărea spre vest. Atenţia mea a fost atrasă prin ceva spre o stâncă mare. Era pe la amiază. Se spunea: "Puneţi mâinile pe ea şi roagă-te." Dumnezeu din cer ştie că acesta este adevărul. 

Eu mi-am pus mâinile pe stâncă, am privit spre cer şi am început să mă rog. Apoi am auzit o voce care venea din vârful stâncii: "De ce te sprijini cu pieptul tău - cu inima ta?" Eu m-am retras apoi. Umerii mei, partea superioară a corpului meu era gol. Era fierbinte. Eu m-am uitat încolo. În stâncă stăteau cuvintele "vulturul alb". Exact aşa a fost spus în viziune, şi anume că următorul mesaj va veni prin aceasta. 

Eu eram aşa de impresionat, încât am fugit acasă, imediat în ziua următoare mi-am luat aparatul de fotografiat, m-am dus înapoi şi am fotografiat. În stâncă mai era scris: "vulturul alb." Eu o ştiu oarecum. Eu vă spun înainte de a se întâmpla. Fără îndoială doctorul este un medic bun. Eu îl consider un om cumsecade. Dar eu ştiu că voi scăpa de aceasta. Este rezolvat! S-a întâmplat! Eu voi fi sănătos. Eu m-am gândit la cântarea pe care a cântat-o Ernie acum câteva minute "Pe aripile unui porumbel alb ca zăpada". Cum era melodia? Ernie, vrei să dai tonul? 

Pe aripile unui porumbel alb că zăpada

trimite Dumnezeu dragostea Lui curată, minunată, 

ca semn de sus,

pe aripile unui porumbel.

După câte ştiu, Ernie a cântat două strofe. Eu vă voi da a treia: 

Deşi eu am suferit în multe feluri, 

am cerut vindecarea ziua şi noaptea, 

credinţa nu a fost uitată,

Tatăl de sus s-a gândit la ea.

El mi-a dat semnul Lui

 pe aripile unui porumbel.

Scumpe Dumnezeule, eu îţi mulţumesc pentru aceste lucruri, Tată. Tu i-ai dat lui Noe un semn; Tu i-ai dat lumii un semn; Tu mi-ai dat mie un semn. În ziua următoare am văzut zburând un vultur. O, Dumnezeule, acum vine un mesaj. Eu mă rog, Dumnezeule, ca porumbelul ceresc să ne conducă. Admite, DOAMNE. El m-a condus la o credinţă pe care nu am avut-o niciodată până acum. Eu ştiu, o Dumnezeule, eu ştiu că totul va fi bine, de aceea eu îţi mulţumesc Ţie, Tată.

DOAMNE, trimite în seara aceasta mesajul tău din nou pe aripile porumbelului Cuvântului. Dăruieşte-ne, scumpe Tată ceresc. Fie ca porumbelul tău mare al credinţei să cadă în fiecare inimă în seara aceasta, oricine vine peste această platformă şi în toţi care sunt adunaţi în toată ţara, şi dăruieşte-le credinţa pentru vindecarea lor, DOAMNE. Gândiţi-vă, că Dumnezeu nu se uită la faţa omului. El i-a trimis lui Noe un mesaj; El i-a trimis lui Ioan; El mi-a trimis mie şi poate trimite şi altora. 

Eu mă rog ca porumbelul să zboare în fiecare inimă, DOAMNE, şi cu ciocul lui auriu să şoptească: "Prin rănile Mele, prin loviturile Mele tu eşti vindecat." O, Dumnezeule, dăruieşte-ne iertarea greşelilor şi păcatelor noastre şi bolile noastre să fie vindecate. Este în mâinile Tale, Tată. În Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Ţineţi capetele voastre încă puţin aplecate: 

Câţi sunt aici care pot să spună şi vor să o facă: "Frate Branham, eu am fost toată viaţa mea pe dos. Eu am vrut să-L slujesc lui Dumnezeu. Dar în seara aceasta sunt pregătit să mă predau. Te rog DOAMNE, ca în seara aceasta porumbelul să zboare în inima mea. Eu pot să simt cum îşi mişcă aripile şi cum intră acum înăuntru."? Ridicaţi mâinile voastre, va rog. Aici în publicul vizibil, în toată clădirea se întâmplă. 

Ridicaţi şi voi mâinile din toată ţara, în adunarea fratelui Hunt şi fratelui Coleman, fratelui Leo, acolo în Tucson, în capela Branham şi pe coasta de vest, şi mărturisiţi prin aceasta: "Eu vreau ca porumbelul să vină în inima mea în seara aceasta şi să-mi aducă scumpa dragoste divină pe aripile albe ca zăpada ale unui porumbel - ale Duhului Sfânt. Adu-mi-o în seara aceasta, DOAMNE, şi pune-mi credinţa în inima mea, căci am nevoie." 

În Numele lui Isus Hristos Te rog, O, Dumnezeule: iartă-ne păcatele noastre. Porumbelul rănit a dat mesajul "S-a isprăvit", O, Dumnezeule. Asta credem noi. Dă-ne încredere ca să credem aceasta. Pentru aceasta ne rugăm noi în Numele lui Isus. Amin. 

Pe aripile unui porumbel alb că zăpada ...

De unde a venit acest porumbel? Eu nu ştiu. El nu putea fi acolo în pustiu. Nu, nu. El nu putea fi acolo. De ce era El alb? Tatăl ceresc ştie că a fost aşa de alb ca şi cămaşa mea. Acolo era el. 

Pe aripile unui porumbel alb că zăpada ...

Nu va face aceasta smeriţi? Noi vrem să ne dăm mâinile unii altora şi să cântăm încă o dată. 

(Fratele Branham cântă.)

Noi vrem să ne ridicăm capetele spre El şi să cântăm încă o dată. 

(Fratele Branham cântă.)

De ce m-a vindecat acum pe mine, un bărbat bătrân care a suferit toată viaţa? Eu cred că voi umbla încă o dată pe această cărare. Eu trebuie să aduc un mesaj. În seara aceasta îi spun Tatălui meu: "DOAMNE, slujitorul Tău stă în slujbă la dispoziţie.", cum a văzut nu demult Junior Jackson în visul său, că porumbeii au intrat pe fereastră. Eu sunt pregătit. Amin. 

(Fratele Branham cântă.)

Să credem că El lucrează acum printre ascultători. 

(Fratele Branham cântă.)

Voi toţi, care sunteţi pe partea aceasta şi aveţi bilete de rugăciune, veniţi în faţă prin coridorul acesta. 

(Fratele Branham cântă.)

Voi din partea aceasta, mergeţi în coridorul din stânga, dacă aveţi un bilet de rugăciune. 

(Fratele Branham cântă.)

De unde a venit porumbelul acolo în pustie? Eu vreau să spun următoarele: Dumnezeu a văzut că Avraam a avut nevoie de berbec ca semn. El este Iehova-Jireh - "DOMNUL, care poate să se îngrijească de o jertfă." Gândiţi-vă numai, acelaşi Dumnezeu a trimis prin aceeaşi inspiraţie porumbelul la acelaşi fel de oameni. El mai este încă Dumnezeu - Iehova-Jireh care se poate îngriji de tot ce are el nevoie. 

Nu vreţi acum, în timp ce veniţi în acest rând de rugăciune, să-L rugaţi pe Dumnezeu ca El să se îngrijească ca voi să primiţi credinţa în inimă pe aripile porumbelului Duhului Sfânt - credinţa că voi veţi fi vindecaţi? 

Eu vreau ca ei toţi să vină. Eu mă rog pentru aceasta. Fratele Brown este pe locul lui. Frate Jack, ce spui tu? Bine. Acei care s-au aşezat aici, vin mai întâi. Apoi vine partea aceasta. Acei din partea din spate îi urmează, şi restul vine după aceea. Pentru ei toţi trebuie să ne rugăm. 

Eu sunt sigur că nu ne vom grăbi, ci vrem să ne luăm timp ca noi să ne rugăm pentru fiecare în parte. Eu am scurtat mesajul meu ca să pot avea acest rând de rugăciune. Voi aţi observat aceasta. Acest rând de rugăciune este un "rând de amintire", în amintirea timpului când soţiile fraţilor Jack Moore şi Young Brown i-au lăsat să vină cu mine în California şi prin toată Arizona, prin pustiu, şi ne-am rugat pentru bolnavi. 

Ştiţi voi, că astăzi mai trăiesc oameni care au fost atunci pe moarte? Ei mai trăiesc încă pentru că noi am fost în acţiune. Ce s-a întâmplat prin aceasta? A cauzat că în fiecare biserică din toată ţara au avut loc vindecări; acum chiar şi printre presbiterieni şi alţii. A închis gura lor, căci numai Dumnezeu putea unge pe cineva care era în stare să-L ucidă pe Goliat. Prin aceasta s-a arătat că este posibil, şi ceilalţi au primit curaj şi au înaintat. Aşa este. Se poate întâmpla încă o dată, căci El mai trimite încă dragostea Lui pe aripile unui porumbel. 

Creştini, eu vreau că voi să ascultaţi. Dacă eu v-aş povesti toate lucrurile supranaturale pe care le-am trăit în ultimii trei ani cel puţin, atunci aş mai sta şi sâmbăta viitoare aici şi v-aş relata. Eu nu vorbesc prea mult despre acestea, căci se aude aproape imposibil, dar eu vă spun adevărul. Aşa este. Noi trăim sub conducerea marelui, puternicului Iehova, acelaşi care a fost împreună cu proorocii Vechiului Testament şi este acum cu Biserica Noului Testament. El este astăzi aici şi ia o Mireasă dintre naţiuni din pricina Numelui Său. Credeţi! Puteţi crede, oameni? Dacă n-aţi crezut vreodată, atunci credeţi acum. Eu vreau să o faceţi. Noi nu ştim ce se mai întâmplă în seara această. Noi nu ştim ce se va întâmpla. Noi suntem într-o aşteptare mare. 

Eu mă rog în Numele DOMNULUI Isus ca slujitorul Lui. Eu ştiu că într-o astfel de adunare este totul posibil. Dar dacă voi îmi daţi crezare ca slujitor al Lui, şi mai este cea mai mică îndoială sau păcat - păcat este îndoială, necredinţă - dacă mai este un pic din aceasta în inima voastră, atunci rugaţi-L pe Tatăl să o ia acum. Atunci voi veniţi cu credinţă adevărată. Punerea mâinilor mele nu vă va ajuta, numai dacă s-a întâmplat înainte în voi. Dar când se va întâmpla, ea va fi aprinsă şi voi sunteţi vindecaţi. Aşa este. Atunci voi veţi şti că sunteţi vindecaţi. Voi veţi crede.

Acum mă voi ruga pentru fiecare dintre voi. În timp ce se întâmplă aceasta, puneţi-vă unii altora mâinile şi rugaţi-vă pentru persoana respectivă. Apoi veniţi în rândul de rugăciune. Puneţi acum mâinile pe cineva care este deja în rândul de rugăciune. 

Scumpe Dumnezeule, eu nu ştiu cum să spun altfel aceste lucruri, DOAMNE. Eu ştiu numai că trebuie să spun adevărul. Tu eşti în seara aceasta martorul meu că spun adevărul. Credinţa mea, DOAMNE, este unica mea vindecare în viitor. Eu nu ştiu când, eu nu ştiu cum, eu nu înţeleg; dar eu cred, DOAMNE, că eu am primit semnul de sus. Al şaptelea porumbel a venit în sfârşit; al şaptelea ţol cum a fost arătat la animal, este sfârşit în curând. Este trecut. 

O, Dumnezeule, eu vreau să-i slujesc poporului Tău. De aceea eu Te rog, O, Dumnezeule, ca Tu să ne ungi în seara aceasta în aşa fel, încât indiferent peste cine punem mâinile, să fie vindecat; nu pentru că suntem noi, ci pentru că urmăm porunca Ta. Tu ai spus: "Aceste semne vor urma celor care vor crede." DOAMNE, ajută-mi să cred, şi ajută-le ca inima lor să fie un teren roditor pentru credinţa lor. Fie ca toţi bolnavii şi suferinzii care sunt în această clădire şi în întreaga ţară şi vor să urmeze această poruncă, să fie vindecaţi. Te rog în Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Aveţi credinţă. Rugaţi-vă toţi împreună cu noi. Acesta nu este un rând de rugăciune cu darul deosebirii. Depresie, frica - eu ştiu ce înseamnă aceasta. Această femeie săracă nu a avut niciodată linişte în viaţă. Este acelaşi lucru care nu o lasă să doarmă, o face nervoasă şi obosită. Scumpe Dumnezeule, depune mărturie pentru mine, DOAMNE, că eu am spus adevărul. Cum simt eu împreună cu această femeie mică! Eu mă rog, o, Dumnezeule, ca Tu să-i trimiţi în seara aceasta raza de credinţă de sus, ca ea să ştie că Tu eşti dator faţă de Cuvântul Tău şi Te ţii de fiecare cuvânt. Dumnezeul cerului să ia această frică de pe sora mea. Eu Te ascult pe Tine punând mâinile peste ea şi blestemând această boală. În Numele lui Isus Hristos să iasă afară din ea. Amin. 

Priveşte soră, dacă tu mă crezi, atunci poţi să faci un început nou prin cruce. Tăgăduieşte din seara aceasta că o ai. Mergi şi spune: "Eu nu o mai am," atunci te va părăsi. 

Sora noastră Palmer este soţia unui prieten scump, un predicator din Georgia sau Alabama - din Georgia. Ei au venit la capelă când am predicat acolo. Ei au călătorit 1500 de mile pentru a fi la o adunare. La aceasta fratele Palmer, fiul lor, a pierdut controlul asupra maşinii într-o curbă, şi au avut un accident mare. Ea suferă. Noi vrem să ne rugăm pentru ea: Scumpe Dumnezeule, eliberează nevasta slujitorului Tău credincios, adevărat în Hristos. Eu mă rog, o, Dumnezeule, în timp ce îmi pun mâinile peste ea împreună cu fratele meu Jack Moore, ca Tu să o vindeci şi să o faci sănătoasă. În Numele lui Isus. Amin. 

Piciorul tău drept este lovit, şi tu vii pentru fiul tău. Băiatul este paralizat. El are o rană la stomac şi la spate. Noi vrem să ne rugăm: Scumpe Dumnezeule, fie ca porumbelul alb ca zăpada să vină acum în inima lui. "El a fost rănit pentru fărădelegile noastre şi bătut pentru vinovăţia noastră. Prin rănile Lui suntem vindecaţi." Eu mă rog ca aceasta să se întâmple cu fratele nostru şi cu fiul său. În Numele lui Isus Hristos. Amin. 

El are dureri mari de cap şi o suferinţă la picior care îl deranjează la lucru. Scumpe Dumnezeule, trimite acestui bărbat binecuvântarea Ta vindecătoare, în timp ce noi ca slujitori ai lui Dumnezeu ne punem mâinile peste el. În Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Ea are o boala de femei şi vrea botezul cu Duhul Sfânt. Scumpe Dumnezeule, eu aduc această rugăciune a credinţei pentru această doamnă înaintea Ta: boala aceasta de femei să plece şi fie ca botezul Duhului Sfânt să vină peste ea pe aripile unui porumbel. În Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. 

El are o tumoare la ochi şi este aici pentru soţia lui iubită. Scumpe Dumnezeule, Tu cunoşti inimile oamenilor. Eu Te rog în Numele lui Isus, Tată, rezolvă cazul acesta pentru care Te roagă fratele. În ascultare faţă de Cuvântul Tău noi punem mâinile peste el. În Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. 

Ea are o tumoare pe partea stângă; şi vocea ei nu este în ordine. Scumpe Isuse, eu Te rog să o vindeci pe sora aceasta. În Numele lui Isus ne punem mâinile peste ea ca să fie vindecată. Amin, Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. 

Săracă soră, eu văd problema ta: tu ai un organ inflamat, ceva la plămâni şi la vezică; în afară de această mai ai un os scrântit. O, Dumnezeule şi Tată, vindecă această femeie scumpă. DOAMNE, eu mă rog în timp ce îmi pun mâinile peste ea. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. În felul acesta se întâmplă. 

Puteţi să auziţi prin microfon? Poate este aici tehnicianul care îl poate instala mai tare, pentru ca ascultătorii să audă mărturia şi ceea ce spun când trec pe aici. Rugaţi-vă când auziţi. Când încep să mă rog, atunci rugaţi-vă cu mine. 

Scumpe Dumnezeule, eu mă rog pentru sora de aici, că Tu să o vindeci, scumpe Dumnezeu. Noi facem aceasta, pentru că este porunca Ta. În Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Scumpe Dumnezeule, Tu auzi mărturia, Tu auzi ce i-a făcut vrăjmaşul. Noi vrem să-l biruim pe vrăjmaş cu Numele Isus; El este deja biruit, căci porumbelul a căzut rănit şi lovit pe terenul casei lui Dumnezeu cu mesajul: "S-a isprăvit." Admite. Fie că ei să creadă, Tată. În Numele lui Isus. 

Scumpe Dumnezeule, eu mă rog ca Tu să vindeci pe sora noastră aici. Fie ca porumbelul lui Dumnezeu să depună mărturie în seara aceasta, că El a făcut-o pentru ea, ca ea să devină sănătoasă. În Numele lui Isus. Amin.

Scumpe Dumnezeule, eu pun mâinile peste fratele care stă aici. Credinţa lui a fost de-ajuns ca să vină până aici, DOAMNE. Fie ca El să primească acum vindecarea şi să meargă sănătos la locul lui. În Numele lui Isus. Scumpe Dumnezeule, eu mă rog pentru fratele nostru şi pun mâinile peste el. Ajută, scumpe Dumnezeule, ca să vină acum credinţa divină în El şi să fie aşa ca la Avraam, care a considerat tot ce nu era împlinit încă de parcă ar fi fost deja împlinit, pentru că Dumnezeu a dat făgăduinţa. În Numele lui Isus. Amin. 

Scumpe Dumnezeule, Tu eşti singurul care poate lua o hotărâre adevărată. Eu mă rog, scumpe Dumnezeule, ca această doamnă tânără să primească pentru ce se roagă. În Numele lui Isus Hristos. Amin. Scumpe Dumnezeule, în ascultare faţă de ceea ce ai spus Tu, pun mâinile peste această soră. Aceasta ne aduce în timpul de mai demult, DOAMNE, pe când mai aveam astfel de rânduri de rugăciuni. Noi ştim ce s-a întâmplat atunci. Noi ştim că Tu eşti şi astăzi acelaşi Dumnezeu, dacă oamenii mai au şi astăzi aceeaşi credinţă. Eu mă rog în Numele lui Isus pentru vindecarea sorei noastre. Amin. 

Scumpe Dumnezeule, eu pun mâinile peste fratele de aici şi mă rog pentru vindecarea lui. În Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Tată, în seara aceasta Ţi-o aduc pe sora noastră punând mâinile peste ea pentru mărturia că eu sunt martorul puterii Tale, ca martorul vedeniilor Tale, al Cuvântului Tău şi ca martor că Tu eşti Dumnezeu. Eu pun mâinile peste ea în ascultare faţă de Cuvântul Dumnezeului meu şi mă rog pentru vindecarea ei. Amin. 

Scumpe Dumnezeule, tot aşa îmi pun mâinile peste fratele meu ca martor al puterii tale. Eu mă rog pentru vindecarea în Numele lui Isus Hristos. Amin. (Pe bandă este un loc liber.) 

Ea a spus: "Vindecătorul". Se spune că un cizmar din Arkansas a fost vindecat în dimineaţa aceea. Voi cunoaşteţi povestea. Ea putea fi auzită la radio. Se spunea că eu sunt un hulitor. Eu am întrebat: "Crezi tu că acesta este adevărul?" 

Ea a spus: "Da, asta cred." 

Eu am întrebat: "Crezi tu că Dumnezeu mai face şi astăzi aşa ceva?" Ea a răspuns: "Stimate domn, eu am ascultat programul religios. Eu sunt o creştină. Eu am ascultat acest program şi eu am auzit şi bărbatul, cizmarul orb, care a fost vindecat în dimineaţa aceea. O biserică după alta l-au dat afară pentru că a devenit prea zgomotos. El a fugit încolo şi încoace prin biserică cu pălăria pe toiagul lui care îl învârtea. În tot oraşul se putea auzi cum striga: ,Eu sunt vindecat! Eu sunt vindecat!'" Un cizmar orb! 

Eu am întrebat: "Crezi tu asta?" 

Ea stătea acolo. Începuse să plouă un pic. Ea a spus: "Dacă poţi să mă aduci la el, atunci îl voi găsi pe Tatăl meu." 

Eu mă simţeam aşa ca acum şi am spus: "Poate mă caută pe mine." Ea m-a prins de haină şi a zis: "Eşti tu vindecătorul?" 

"Nu, soră," am răspuns eu, "dar eu sunt fratele Branham." 

Apoi ea a zis: "Ai milă.", şi eu m-am gândit la cântarea săracei, oarbei Fanny Crosby: "Deoarece Tu le-ai arătat harul altora, nu trece pe lângă mine." Vedeţi, El a vindecat pe unul, deci El putea să o vindece şi pe ea. Eu mi-am pus mâinile peste ochii ei şi am spus: "Scumpe Isuse, în ziua aceea ai purtat crucea veche pe stradă în jos. Sângele curgea peste umerii Lui; trupul Tău slab a slăbit sub povară. Apoi a trecut pe acolo cineva de culoare cu numele Simon din Cirene, care a luat crucea şi Ţi-a ajutat să o porţi. Eu sunt sigur că îţi mai aminteşti, Tată. Aici este unul din urmaşii lui şi se împiedică prin întuneric. Eu sunt sigur că Tu înţelegi." 

Apoi ea a strigat: "Slavă lui Dumnezeu! Eu pot să văd!" Eu am întrebat: "Poţi într-adevăr să vezi?" 

Ea a răspuns: "Bineînţeles!" 

Eu am spus: "Numără lămpile." Ea le-a numărat. Eu am întrebat: "Ce culoare are costumul meu?" 

Ea a răspuns: "Tu porţi un costum gri şi o cravată galbenă." Asta era! Ea putea vedea. O, Dumnezeu respectă smerenia: 

Aceasta este ceea ce va realiza biruinţa în dragostea divină. 

Scumpe Dumnezeule, ai milă şi vindecă pe sora mea, în Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Scumpe Dumnezeule, eu iau mâna aceasta slăbită şi zbârcită. Numai Tu ştii ce a suferit. Eu mă rog scumpe Dumnezeule, ca această mână pe care o ţin într-a mea, să ia acelaşi lucru ca atunci Simon care a spus: "DOAMNE, acum slobozeşte-l în pace pe slujitorul Tău, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta." Fie ca mântuirea Ta să vină acum peste ea, DOAMNE şi să o facă sănătoasă în Numele lui Isus. Amin. 

(Pe bandă este un loc liber.) 

La judecată Isus Hristos a fost acuzat de domnul necredinţă. Va amintiţi de predica "Procesul de judecată"? Acolo erau avocaţi care toţi reprezentau pe cineva. Şi procurorul era acolo: Satana. El a ridicat acuzaţia şi a adus procesul în desfăşurare. Domnul îndoială s-a ridicat şi a zis: "Eu am auzit cum un predicator a spus: ,Ungeţi bolnavii cu untdelemn, căci aşa este scris în Biblie.' Am fost uns cu untdelemn, dar nu am fost vindecat! Un altul a spus: ,Puneţi mâinile peste bolnavi, apoi vor fi sănătoşi! '" El vroia să-L acuze. 

Apoi a venit un alt martor şi a zis: "Acum şase luni mi s-au pus mâinile peste mine, şi Cuvântul Tău spune: ,Ei vor pune mâinile peste bolnavi şi se vor însănătoşi!' Mie mi-a pus mâinile un slujitor uns de-al Tău şi eu nu m-am vindecat. Tu eşti un înşelător; Cuvântul Tău nu este aşa cum se spune." 

Apoi s-a ridicat un martor adevărat care a spus: "Cuvântul Său este adevărat. El nu a spus când o va face, El a spus: ,Aceste semne îi vor urma pe cei care vor crede: se vor pune mâinile peste bolnavi, şi El vor deveni sănătoşi!' El a spus: ,Ei vor deveni sănătoşi!' Dacă este o minune spontană care se întâmplă sau dacă El vrea mai întâi să vadă ascultarea fiecăruia, asta decide El. Dar dacă persoana crede, atunci nu este important cât durează. El i-a zis lui Avraam: ,Tu vei avea un fiu cu Sara.' A durat 25 de ani până când a venit copilul. El i-a spus lui Noe că va ploua. Noe a construit arca mulţi, mulţi ani înainte de a veni potopul, dar El ştia că va ploua. Biblia spune: ,Rugăciunea credinţei îl va salva pe bolnav, şi DOMNUL îl va vindeca.' Când va fi, asta El nu a zis. Dumnezeu este neprihănit; El este sincer. Citiţi exact ce spune Cuvântul Lui!" 

Asta am făcut în seara aceasta: eu am pus mâinile peste bolnavi şi eu cred că fiecare din ei va fi vindecat. Eu cred aceasta despre toţi. Credeţi la fel? Credeţi acum pentru aceşti oameni suferinzi. 

Aici este o doamnă pe care cred că o cunosc. Eu m-am rugat pentru ea aseară în rândul de rugăciune. Cum se numeşte? Chambers - Chambless. Dacă ar fi decurs normal viaţa acestei femei, atunci nu ar suferi. Ea a fost sigur o femeie frumoasă. Ea şade acum acolo şi tremură. Fata are un duh bun. Dar ea şade acolo şi tremură. O, mi se rupe inima. Cum mi-aş dori să fie ajutată! 

Aici şade o femeie care are un bebeluş. Limba lui este afară şi micuţul trup suferă. Cum aş simţi dacă ar fi micuţul meu Iosif? Sau dacă ar fi nepotul meu Paul? Ce ar fi dacă ar fi Rebekah care şade acum acolo în spate, sau Sara? Cum aş simţi dacă acest bărbat tânăr ar fi Billy Paul sau această doamnă în vârstă ar fi mama mea? Gândiţi-vă: este copilul cuiva, sora cuiva, fiică sau fiu. Eu sunt fratele ei. El este Mântuitorul nostru. Tot ce pot să fac este să intervin cu credinţa mea pentru ea. Mai mult nu pot să fac. 

DOMNUL îmi poate arăta o vedenie. El mi-ar putea spune ce este cu fiecare din ei. Eu pot să dovedesc, voi ştiţi asta. Dar prin aceasta ei nu vor fi vindecaţi. Aceasta nu îi vindeca, nu. Trebuie să vină ceva în ei. 

Eu aş putea merge acolo şi să vă botez în Numele DOMNULUI Isus Hristos. Dar prin aceasta nu vă vor fi iertate păcatele. Nu, nu! Eu nu cred într-un botez cu apă în Numele Isus Hristos pentru înnoire. Eu cred că înnoirea vine prin sânge; nu prin apă. Dar vedeţi, eu aş putea să botez şi să botez, dar eu v-aş scufunda numai ca păcătoşi uscaţi şi v-aş ridica uzi. Fie doar dacă v-aţi pocăit. Pocăiţi-vă şi fiecare să fie apoi botezat în Numele lui Isus Hristos. Prin aceasta mă deosebesc eu de mişcarea unitariană. Nu prin botez are loc înnoirea. Eu cred că sângele curăţă, nu apa. Pocăiţi-vă mai întâi şi lăsaţi-vă botezaţi în Numele lui Isus Hristos. 

Eu voi cobori de pe platformă ca să mă rog. Aceşti oameni vă stau aşa de aproape ca şi mie - poate mult mai aproape ca mie. Noi vrem să ne unim, mâinile voastre şi mâinile mele, pentru ca mâinile DOMNULUI Isus să vină jos şi să se pună peste aceşti oameni paralizaţi. Vreţi să vă rugaţi cu mine? 

(Pe banda este un loc liber.)

Batistele pentru bolnavi şi suferinzi puteţi să le luaţi după adunare. Vreţi să mă ajutaţi acum să mă rog pentru Ei ? 

Dumnezeu, DOMNUL nostru, noi îţi mulţumim pentru ceea ce ai făcut în seara aceasta. Noi îţi mulţumim deja dinainte pentru vindecarea fiecărei persoane care trece prin rândul de rugăciune. Scumpe Dumnezeule, eu mă rog peste aceste batiste. Poate sunt pentru cineva care nu a putut să vină la adunare, şi dragii lor le-au adus. Biblia ne spune că au fost luate batiste, şorturi de pe Pavel şi au fost puse peste bolnavi. Atunci ei au trăit în prezenţa Ta, ei Te-au văzut pe stradă, ei Te vedeau în adunările lor, şi au văzut că Duhul Tău era în acelaşi fel peste Pavel. Ei ştiau că nu era omul, ci era Duhul Tău care stăpânea viaţa lui, căci noi recunoaştem că Pavel a făcut aceleaşi lucruri pe care le-ai făcut Tu. 

DOAMNE, oamenii au văzut în zilele acestea că acelaşi Dumnezeu trăieşte în Biserica Lui, în poporul Lui. Ei au adus aceste batiste pentru a le lua de aici la rudele lor. Dăruieşte, O, Dumnezeule, ca fiecare din ei să fie vindecat, aşa cum vrei Tu. Noi nu Te rugăm să se întâmple ceva anumit într-un fel anume; noi ne rugăm simplu: vindecă-i cum îţi place Ţie, Tată. Spre slava lui Dumnezeu eu mă rog această rugăciune a credinţei. În Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Eu am avut un timp minunat în prezenţa voastră şi prin credinţa voastră în Isus Hristos. mă voi gândi mult timp la această adunare din cauza lucrurilor pe care le-am găsit aici: dragoste, lucrare împreună, părtăşie. Fie ca Dumnezeul cerului să vă conducă până ne vom revedea. El, cel care lasă să strălucească stelele noaptea, să vă lumineze cărarea cu steaua din Betleem şi să vă conducă la o viaţa predată în Cuvântul Lui, este rugăciunea mea. 

La revedere! La revedere!

Aici pe pământ sau acolo în lumină.

La revedere! La revedere

Păzitorul nostru nu doarme.

Să ne ridicăm şi să cântăm: "Credinţa mea Te urmează". Eu voi schimba o strofă. Eu cred că aceasta este bine. 

Credinţa mea Te urmează,

 O, Mielule de pe Golgota,

 Tu Fiul lui Dumnezeu! 

Ah, ascultă strigătul meu,

Eliberează-mă de păcate,

ca să fiu al Tău,

Răsplata pentru dureri.

Noi vrem să ne dăm mâinile unii altora şi să cântăm: 

(Fratele Branham cântă.)

Voi vă simţiţi mai bine, nu-i aşa? 

(Fratele Branham cântă.)

Acesta a fost mesajul de încheiere în această campanie. 

Pe aripile unui porumbel alb ca zăpada ...

Aplecaţi-vă capetele. Eu sunt sigur că voi îl veţi auzi şi în zgomotul roţilor şi al motorului când veţi merge acasă. 

Pe aripile unui porumbel alb ca zăpada ...

Noi ne lăsăm capetele aplecate. Eu vă predau acum fratelui vostru Noel.