Rezumat video – august 2007
/ Ewald Frank
Język: rumuński
Inne języki
1. Rezumat video – august 2007
Iubiţi fraţi în Hristos, vă salut din Centrul Internaţional de misiune, din Krefeld, Germania. Avem în urmă un sfârşit de săptămână în care am avut adunări deosebite. Au venit oameni din toată Europa, din ţările Africane, şi chiar din ţările sud-americane. Noi Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru ceea ce lucrează în vremea noastră.
Tema principală a fost responsabilitatea pe care o avem înaintea lui Dumnezeu. Fraţii noştri – profeţii în Vechiul Testament şi apostolii în Noul Testament – au avut o chemare directă la slujbă, o însărcinare, şi de aceea s-au aflat în voia lui Dumnezeu, conform planului de mântuire. Noi am subliniat că, de exemplu Moise a avut o responsabilitate extraordinară în vremea lui, cum nu mai avea nimeni altcineva de pe pământ, în vremea aceea. Am continuat cu Iosua, care de asemenea a avut o responsabilitate divină, ca nimeni altcineva din vremea lui. Şi, prieteni, noi am făcut un pas către începutul noului testament, când a avut loc slujba lui Ioan Botezătorul. El a fost un profet făgăduit, şi de aceea, singurul care avea o responsabilitate dumnezeiască în vremea lui. N-a mai existat nici o altă persoană pe pământ care să aibă acea însărcinare divină, o împlinire a textelor profetice care se refereau la el – Isaia 40.3, şi Mal. 3.1.
Apoi noi am arătat cum apostolul Petru – ca bărbatul lui Dumnezeu în primul ceas, când a venit la viaţă Biserica nou testamentară, în ziua Cincizecimii, când s-a deschis cerul şi S-a coborât Duhul Sfânt, şi a trebuit predicată prima predică…. Am subliniat faptul că ultima predică sub ungerea aceluiaşi Duh Sfânt, va trebui să fie la fel cum a fost prima. Ultimul botez va trebui să fie la fel cum a fost şi primul.
Apoi noi am vorbit despre apostolul Pavel, care a primit o trimitere directă – o puteţi citi de trei ori în Fapte: mai ales în cap. 26. de la v. 13, unde acest bărbat al lui Dumnezeu relatează despre trăirea sa, despre chemarea şi însărcinarea pe care a primit-o. Preaiubilţilor, noi recunoaştem ceea ce a lucrat Dumnezeu în trecut, şi de asemenea recunoaştem ceea ce face Dumnezeu în prezent.
Apoi am „ajuns” şi pe insula Patmos, când Ioan cel preaiubit a fost dus acolo şi i-au fost arătate toate lucrurile, inclusiv cerul cel nou şi pământul cel nou. Iubiţi fraţi, predicatori, robi ai lui Dumnezeu, n-a mai existat vreo persoană de pe pământ din vremea aceea, care să aibă aceeaşi răspundere. Dumnezeu alege întotdeauna UN BĂRBAT, şi acesta este un bărbat trimis de Dumnezeu cu mesajul lui Dumnezeu la poporul lui Dumnezeu. Iar dacă noi am şti doar ce-a lucrat Dumnezeu în trecut, acum 300, 800 sau 2000 de ani, ne-am afla într-o stare deplorabilă. Dar noi trebuie să vorbim despre aceasta: Dumnezeu a dat o făgăduinţă despre ceea ce se va întâmpla înaintea revenirii lui Hristos, înaintea zilei celei mari şi înfricoşate a Domnului. Înţelegem cu toţii că promisiunile făcute de Dumnezeul Atotputernic trebuie să se împlinească.
Deci, în vremea noastră William Branham, robul şi profetul lui Dumnezeu, a fost chemat ca nimeni altcineva din vremea noastră. Daţi-mi voie să subliniez şi s-o spun iarăşi: chemările lui Dumnezeu trebuie respectate de poporul lui Dumnezeu; şi vor fi respectate, căci Domnul nostru a spus „Cine primeşte un profet, în numele unui profet, va primi răsplata unui profet”. Deci, noi înţelegem că trăim într-o vreme foarte importantă – de fapt este punctul culminant – timpul cel mai important din toată istoria, şi mai ales, timpul cel mai important din planul de mântuire, când Domnul Dumnezeu Însuşi îşi încheie lucrarea Sa de răscumpărare, aşa cum Şi-a încheiat lucrarea de creaţie.
Cum deja am spus, în cazul răscumpărării începutul a fost cu slujba lui Ioan Botezătorul care L-a prezentat pe Isus Hristos ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Apoi vedem că apostolul Petru, în cea dintâi zi, a predicat Cuvântul lui Dumnezeu, evanghelia lui Isus Hristos. Îl vedem apoi pe apostolul Pavel, aşezând toate lucrurile în ordinea divină, în Biserica lui Isus Hristos - toate slujbele, toate darurile; apostolul Pavel a fost folosit într-un mod deosebit.
Apoi, după cum am menţionat, Ioan cel preaiubit a fost dus pe insula Patmos… În 1982 am fost pe insula Patmos, am citit cele 22 de capitole ale Apocalipsei, plângând şi rugându-mă ca Dumnezeu să-mi descopere aşa cum a fost cazul cu Ioan şi cu fratele Branham.
Acum, dragi prieteni, venind la punctul foarte important pentru vremea noastră, Dumnezeu a dat o făgăduinţă – „vă voi trimite pe profetul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată”. Eu ştiu din Scripturi, şi din mărturia fratelui Branham, confirmat de multele lucruri supranaturale care s-au întâmplat în viaţa şi în slujba lui, că el a fost acel profet făgăduit. Iar mesajul dat lui, cu toate făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu va premerge a doua venire a lui Hristos.
Acum, noi înţelegem responsabilitatea avută de fratele Branham în vremea lui, în timpul nostru, ca nimeni altul de pe faţa pământului. Vă rog să nu contestaţi lucrul acesta – supuneţi-vă voii lui Dumnezeu şi recunoaşteţi ziua şi mesajul pe care Dumnezeu ni l-a dat la sfârşit, spre a fi chemaţi afară, spre a fi pregătiţi, spre a fi readuşi în armonie desăvârşită cu Cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în veci. În acelaşi timp înţelegem răspunderea pe care o avem noi acum.
Şi iubiţi fraţi şi surori în Hristos, eu sunt conştient de această responsabilitate. Eu sunt conştient de faptul că noi am primit cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor. Şi Dumnezeu l-a folosit pe fratele Branham ca să deschidă cele şapte peceţi, să predice şi să înveţe Biblia în forma ei autentică, exact aşa cum o avem aici. El a ridicat Biblia în felul acesta, şi a spus „Acesta este absolutul meu”. Astfel, toate lucrurile care i-au fost descoperite fratelui Branham din sfintele Scripturi, se găsesc în mesajul acestui ceas. Şi noi nu trebuie să adăugăm nimic la Scripturi sau la mesaj, ci să vedem că Scriptura şi mesajul sunt în concordanţă deplină.
Şi o spun iarăşi, iubiţilor: din pricina chemării dumnezeieşti directe pe care am primit-o în 2 aprilie 1962, eu am o responsabilitate directă înaintea lui Dumnezeu, ca să răspândesc mesajul acestui ceas, limpede ca cristalul, pe tot pământul, la toate naţiunile. Şi doresc să înţelegeţi responsabilitatea noastră, şi de asemenea pe a voastră – aceea de a rămâne în graniţele Cuvântului lui Dumnezeu, de a fi găsiţi în voia lui Dumnezeu.
Domnul să vă binecuvânteze şi să fie cu voi!
Am uitat să vă spun despre adunările pe care le-am avut în iulie în nouă oraşe – 21 de adunări: totalul celor ce au auzit Cuvântul lui Dumnezeu a fost între 75-80 de mii, în cinci ţări, în iulie 2007.
Dumnezeu să vă binecuvânteze! Cuvântul nu se întoarce gol, ci prin harul lui Dumnezeu împlineşte scopul pentru care a fost trimis. Domnul să fie cu voi, pe tot pământul, în Numele sfânt al lui Isus. Amin.