Scrisoare Circulară Decembrie 1990

„Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.“ (Evrei 13:8) 

Scrisoare Circulară Decembrie 1990

Din inimă vă salut pe toţi în Numele Domnului Isus Hristos cu Cuvântul din Isaia 61:2 şi Luca 4:19: “... şi să vestesc un an de îndurare al Domnului“. Ceea ce se înţelege prin “anul de îndurare“, ştiu toţi cititorii Bibliei. Anul de îndurare se repeta după şapte ori şapte ani, adică în al cincizecilea an. Într-un astfel de an, toţi datornicii şi înrobiţii prin datorie puteau ieşi liberi de la stăpânii lor. Fiecare an este pentru mulţi un astfel de an de îndurare, de când Domnul nostru a declarat “un an de îndurare“ pentru epoca Noului Testament de acum aproape 2000 de ani până în prezent. Cei mai mulţi credincioşi ştiu când s-au întors la Domnul şi s-au pocăit. Ei îşi aduc aminte cu bucurie de ziua aceea. Pentru ei, ziua aceea şi anul acela este un an deosebit, în care au primit iertarea de păcate. Datorită zilei celei mari de la Golgota, cei ce cred în iertarea adusă prin Domnul Isus, pot ieşi liberi.

Anul care a trecut a fost pentru mulţi un astfel de an de îndurare. Dacă timpul va mai continua, anul 1991 va fi pentru mulţi un astfel de an îndurător al Domnului. Evanghelia veşnic-valabilă ajunge ca printr-o trâmbiţă în toate colţurile lumii. Noi stăm acum din nou înaintea unui sfârşit de an şi auzim de la mulţi că timpul a trecut mai repede ca niciodată. La cumpăna anilor 90-91 s-au pus bazele pentru viitor, cel puţin în ceea ce priveşte Europa unită, care va ajunge în 1992, cu cele 340 de milioane  de locuitori, o putere mondială, şi în ceea ce priveşte instabilitatea din Orientul mijlociu.

Oamenii au strigat: “ Pace, pace! “ şi se întreabă de ce nu au căzut graniţele mai repede? De ce caută popoarele Europei să se unească şi de ce nu s-a întâmplat mai repede?

În secolul acesta au avut loc evenimente dramatice şi importante, care au cuprins toată lumea, dar mai ales Europa. Generaţia mai în vârstă a trăit două războaie mondiale şi un timp de prigoană şi exterminare pentru multe minorităţi, începând cu milioane de evrei.

După cel de al doilea război mondial a început faza războiului rece. Amândouă blocurile militare s-au înarmat. Dar peste noapte totul s-a schimbat. Înarmarea este înlocuită cu dezarmare; cele mai diverse arme sunt distruse, oamenii au o singură dorinţă: pace şi securitate, pentru a zidi casa comună europeană, în care toate popoarele Europei să aibă loc.

Ne putem întreba: “Doamne, acum ai de gând să restabileşti Împărăţia Ta?“ Timpul naţiunilor se apropie de sfârşit, iar timpul pentru Israel începe. Toate tâlcuirile spiritualizate care spun că Biserica nou-testamentară a luat locul poporului Israel, deviază de la orice bază biblică. Biserica dintre neamuri este într-un sens Israelul duhovnicesc, pentru că a primit tăierea împrejur a inimii conform Cuvântului lui Dumnezeu prin Duhul, şi o înnoire şi naştere din nou prin har. Există şi în generaţia noastră oameni care devin din înşelători, luptători pentru Dumnezeu, cum Iacov a devenit un Israel. Orice om care aşteaptă transformarea trupului la venirea lui Isus Hristos, trebuie să fi trăit o astfel de transformare în inima lui, să fi devenit un luptător pentru Dumnezeu şi un biruitor împreună cu Isus Hristos. Prin credinţă se face tăierea împrejur cu ajutorul Cuvântului care este mai tare ca o sabie cu două tăişuri.            

Cu Avraam şi cu tot Israelul, Dumnezeu a făcut în timpul acela un legământ, iar ca pecete pentru credinţa lor li s-a cerut o tăiere împrejur dureroasă în trupul lor. Poporul Israel rămâne pentru totdeauna ca popor al lui Dumnezeu.

Acelaşi Domn a încheiat cu Biserica nou-testamentară un nou legământ şi cere tăierea împrejur şi înnoirea inimii. Aşa primim atunci confirmarea prin pecetluirea cu Duhul Sfânt, pentru lucrarea harului divin care a avut loc în inima noastră. Prin lege a venit condamnarea neascultării şi încălcarea poruncilor. Originea păcatului constă în necredinţă şi împotrivirea faţă de Dumnezeu, ceea ce duce la încălcarea poruncilor date de Dumnezeu. Pentru că această încălcare a avut loc în trup, iar noi eram despărţiţi de Dumnezeu în trupul nostru şi expuşi morţii, trebuia ca Răscumpărătorul să vină în trup omenesc ca să înlăture această despărţire, împăcându-ne cu Dumnezeu. În acelaşi timp, El a biruit moartea şi a înviat a treia zi. Biruinţa Lui este şi biruinţa noastră.

În timpul acesta se întâmplă multe lucruri pe tărâm politic şi religios. Trenul european trece prin toate ţările şi se opreşte în toate gările naţionale; toţi politicienii trebuie să se suie în tren şi să călătorească. Însă dacă cineva observă încotro se îndreaptă trenul şi îndrăzneşte - ca “Doamna de fier“ (fost prim-ministru al Angliei) - să sară jos din trenul acesta, imediat altul îi preia locul şi lucrarea continuă mai departe. Cei ce nu participă la evenimentele lumii acesteia, aşa cum este scris în Cuvântul profetic pentru timpul sfârşitului, este schimbat cu altul. Timpul presează, pentru că este scurt, iar “Europa ţărilor părinteşti“ trebuie să funcţioneze. Va fi o împărăţie mondială catolică, în care toate celelalte biserici trebuie să se aplece înaintea bisericii romane. Drepturile naţionale vor fi date parţial uitării, iar naţiunile îşi vor subordona propria lor putere, aşa cum este scris, acestei împărăţii mondiale, care va avea o funcţie suprastatală şi bisericească, aşa cum ne-au fost spuse dinainte aceste lucruri în Cuvântul lui Dumnezeu.

Acum există nu numai steaguri naţionale, ci şi steagul european, care este văzut pretutindeni. Autobuzele şi avioanele poartă steagul acesta albastru cu 12 stele. Pretutindeni sunt folosite aceste simboluri, chiar şi în ultima campanie electorală din Germania. Peste toate acestea mai vine şi moneda europeană - ECU (European Currency Unit). Moneda ECU ’92 are două feţe, aşa cum este normal. Pe o parte, cea care ne interesează mai mult, se vede o femeie călare pe un animal, iar toată imaginea este înconjurată cu 12 stele. Femeia călare pe un taur vine din mitologia greacă; ceea ce este nou, sunt cele 12 stele.

Ce s-or fi gândit proiectanţii acestei monede când au creat acest proiect? Cumva la Maria ca împărăteasa cerului? Este un lucru interesant în sine când vezi cât de rafinat amestecă domnul lumii acesteia toate lucrurile. Din zilele lui Adam până în zilele lui Isus şi până azi, împotrivitorul s-a folosit de texte biblice, care se potrivesc în conceptul lui, dar care sunt rupte din contextul dumnezeiesc, pentru că el urmăreşte scopurile lui proprii. Acesta este de fapt ceasul încercării care urma să vină peste întregul pământ. Este în acelaşi timp şi ceasul adevărului strălucitor, în care Cuvântul lui Dumnezeu străluceşte, prin descoperire, în totalitatea sa, ca niciodată mai înainte.

Există doar un singur loc în Biblie unde o femeie poartă o cunună de 12 stele. Acest loc este în Apocalipsa 12. Femeia din Apocalipsa 12 nu călăreşte nici un taur - aşa cum o face femeia care este numită “curvă“ din Apocalipsa 17, care este presărată cu nume de hulă, şi este descrisă ca Babilonul cel mare, ca mamă a curvelor întregului pământ. Constructorii  Europei romano-catolice s-au dat de gol. Ei au amestecat Apocalipsa 12 cu Apocalipsa 17 şi au prezentat ceva ce nici nu există de fapt.

Există acum un timp de unire pentru toţi, în toate domeniile. O înşelăciune măiestrit confecţionată este oferită ca un fals, în ceasul acesta, tuturor oamenilor. Despre simbolul femeii, care este arătată în Apocalipsa 12, mai observăm, că aici nu este vorba despre biserica mondială lumească mondială. Numărul 12 se referă şi se potriveşte doar Israelului şi Bisericii adevărate. Dumnezeu a făcut un început cu cele 12 seminţii şi a creat Biserica Vechiului Testament. El a făcut cu cei 12 apostoli un nou început înfiinţând Biserica Noului Testament pe teren iudeu. Numărul 12 cu referinţă la Israel şi la 12 apostoli, ne este relatat în Apocalipsa 21:12-14 la descrierea oraşului dumnezeiesc: “Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea 12 porţi, şi la porţi 12 îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor 12 seminţii ale lui Israel… Zidul cetăţii avea 12 temelii şi pe ele erau 12 nume ale celor 12 apostoli ai Mielului “.

Avraam era deja în căutarea acestui oraş: “Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter ziditor este Dumnezeu “, în care vor locui toţi cei drepţi din Vechiul şi Noul Testament.

Apocalipsa 12 şi 17 nu au nimic comun. Cap.12 ne arată simbolic spre Biserica creată de Dumnezeu pe teren evreiesc, care este încununată cu învăţătura celor 12 apostoli. Apocalipsa 17 ne prezintă biserica lumească mondială, care curveşte cu împăraţii pământului acestuia, împărţind puterea. Acest timp este foarte înşelător, asemănător cu timpul lui Noe, când amestecul se face sub un paravan religios. Atunci s-au amestecat linia binecuvântată a lui Set - care era numită “copiii lui Dumnezeu“ - cu linia lui Cain, care purta amprenta ucigătoare, prin căsătorii. Pe baza acestui fapt Domnul a hotărât sfârşitul acelei generaţii omeneşti, cu motivul: “Duhul Meu nu va mai fi înjosit în om, pentru că este doar carne “ -  Geneza 6:3. Au existat probabil atunci oameni din această linie binecuvântată care posedau pe Duhul Sfânt, însă s-au lăsat atraşi în acest amestec, împotrivindu-se astfel lui Dumnezeu, jertfindu-şi propria lor independenţă pentru a colabora cu masa largă.

Acelaşi lucru se întâmplă acum. Cel mai mare amestec al tuturor timpurilor are loc acum: protestanţii şi catolicii, credincioşii şi necredincioşii, creştinii şi anticreştinii. Dacă privim moneda, aceasta simbolizează exact ceea ce se întâmplă acum, adică amestecul total. Nu mai există o privire corectă cu referinţă religioasă în zilele noastre. Totul este amestecat cu politică şi economie. Nici nu mai există o linie de despărţire între ceea ce este scris în Apocalipsa 12 şi 17. Totul este aruncat în coşul cu amestec. Cele mai îndepărtate şi contrare părţi - mişcarea penticostală şi biserica catolică - au ajuns la un numitor comun. Acum există pe lângă mişcările protestante - penticostale, şi mişcarea catolică - penticostală.

De la Conciliul Vatican II (1962-1965) s-a schimbat totul pe tărâm religios, chiar dacă nu şi-au dat seama mulţi de asta. Noi avem de a face acum cu o schimbare politică, religioasă şi economică, la fel cu o orânduire nouă. Aceste domenii sunt parte din împărăţia romană mondială.

Fără îndoială am putea compara străduinţa omenirii de azi cu Geneza 11:4. Atunci ei au construit un turn. Acum avem încă un turn - turnul de la capela Sf. Petru (de la Vatican) care arată spre cer. Dar singura cale care duce la Tatăl şi spre cer, este prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Însărcinarea Bisericii lui Isus Hristos rămâne în picioare: de a duce Evanghelia veşnică în toată lumea. În calitate de creştini ai Cuvântului, noi nu dorim să vorbim numai despre desfăşurările politice şi religioase şi cum se potrivesc toate acestea în proorocia din timpul sfârşitului, ci şi despre lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu făgăduită. Făgăduinţele care ne-au fost date trebuie la fel să se împlinească, ca şi Cuvântul profetic în general, înaintea ochilor noştri. Aşa cum privim acum spre desfăşurarea în general, este posibil ca tabloul să se schimbe rapid, încât lumea întreagă să privească spre lucrarea lui Dumnezeu prin Biserică. Noi putem preamării harul lui Dumnezeu, pentru că numai prin har am auzit chemarea: “ Ieşiţi afară! “, numai prin har recunoaştem ceasul şi mesajul pentru timpul acesta. Aşa cum se întoarce Israelul din toate popoarele, pentru că de la început a fost despărţit de celelalte neamuri, tot aşa se întoarce şi poporul Domnului acasă, în ţara făgăduinţelor pentru timpul acesta şi este despărţit de toate denominaţiunile.

Israelul urma să fie un popor preoţi şi împăraţi (Exod 19:5,6). Acelaşi lucru este spus despre Biserica nou-testamentară a Dumnezeului celui viu (1Petru 2:9,10). Poporul Israel se află deja în ţara făgăduită, după Cuvântul făgăduit, şi pregătit pentru alegerea celor 144000, conform tot cuvântului făgăduit. Şi Biserica a călcat pământul făgăduinţelor divine pentru timpul acesta, ocupându-şi locul şi poziţia în credinţă. Noi credem că Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său pentru a-l împlini. Prioritatea diferitelor făgăduinţe în timp şi evenimentele legate de mântuirea omenirii, şi desfăşurarea lor în timp, au fost păstrate de El, aşa că noi nu putem interveni şi întreba: “ Dar nu trebuia să se împlinească mai întâi cutare sau cutare lucru? “ Un lucru este sigur: El va mişca încă odată cerul şi pământul printr-o lucrare scurtă şi puternică spre slava Numelui Său în Biserică. De fapt acesta va fi marşul de biruinţă a Celui Atotputernic cu acei ce L-au crezut şi au nădăjduit în El. Aşa cum întotdeauna s-a împlinit Cuvântul Lui, chiar şi acum se împlinesc multe mărturii din Scriptură, putem deci ca Biserică chemată afară să nădăjduim în Domnul Dumnezeul nostru. El va încheia lucrarea începută până în ziua venirii lui Isus Hristos, cu mare triumf. Noi Îi mulţumim de acum!