Misiunea Liberă

Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Evrei 13:8

Limba:

Predica de la Krefeld - Duminică, 06 noiembrie 2005, 10.00 / Ewald Frank

Limba: roman

1. 1

Conţinut
  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4



[se cântă…] Aş dori să citesc numai un singur verset în această legătură, din evanghelia după Ioan. Noi am citit deja din cap. 9, şi este un verset deosebit care iluminează ceea ce s-a spus în Ioan 9: Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată.” Apoi la sfârşit spune: „Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.” Ioan 8:24: „De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” Credinţa este o descoperire, un dar al lui Dumnezeu. Cel care poate să creadă, Îi poate mulţumi lui Dumnezeu. Cel ce poate să creadă, poate să primească ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru noi.

 

Noi am dori de asemenea să urăm bun venit celorlalţi fraţi şi surori, mai ales tuturor fraţilor slujitori. Noi nu dorim să trecem pe cineva cu vederea. Noi îi salutăm pe toţi din toate popoarele şi limbile. Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze. La stânga mea sunt fraţii din Republica Cehă, apoi din Polonia, Slovacia; aici la dreapta, sunt cei din România, din Belgia, din Franţa. Chiar şi prietenii mei din Lyon – Dumnezeu să vă binecuvânteze într-un mod deosebit. Fie ca Domnul să ne binecuvânteze pe toţi cei de aproape şi de departe, şi aşa cum am spus deja, mai ales pe toţi fraţii care slujesc cu Cuvântul, care poartă sămânţa scumpă a Cuvântului şi care o seamănă. Fraţii Henrich mi-au făcut un cadou, în amintirea textului din Mat. 13, unde este pilda semănătorului care seamănă sămânţa bună, şi a duşmanului care vine pe dinapoi şi seamănă neghină. Puteţi să vă uitaţi de aproape la această fotografie. Semănătorul cel bun seamănă sămânţa bună. Apoi vă citesc ce se întâmplă după aceea. Mat. 13. Aici Domnul vorbeşte foarte clar. Mat. 13 de la v. 24: „Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat.” Observaţi un lucru aici: vrăjmaşul nu a semănat neghina în alt ogor, ci între grâu. În v. 37-39: „El le-a răspuns: Cel ce seamănă sămânţa bună, este Fiul omului. Ţarina, este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina, sunt fiii Celui rău. Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfârşitul veacului; secerătorii, sunt îngerii.” Fraţi şi surori, scumpi prieteni, noi cu adevărat avem harul mare să trăim în acest timp în care totul ajunge la încheiere, când prorocia biblică se împlineşte în toate domeniile: în politică, economie, religie, în Biserică. Totul se împlineşte, şi mai ales în ceea ce priveşte Israelul. Acolo se poate vedea cel mai clar. În Biserică lucrurile încă nu sunt chiar aşa de vizibile; în Israel se poate vedea acest lucru în parte, dar atunci când va avea loc turnarea Duhului Sfânt se va vedea desluşit. Astăzi multe lucruri se văd, dar nu se recunosc imediat, însă atunci se vor recunoaşte.

 

În această legătură daţi-mi voie să citesc scurt din Ezechiel 39. Aici se vorbeşte despre strângerea poporului Israel. În v. 27 spune: „Când îi voi aduce înapoi dintre popoare, şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri, şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe nici unul din ei acolo şi nu le voi mai ascunde Faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.” Avem exprimate aici mai multe gânduri ale lui Dumnezeu – strângerea – şi se va vedea că ei au fost strânşi dintre toate neamurile, limbile şi neamurile. Toată lumea ştie că evreii s-au întors din 143 din ţări de pe pământ, înapoi în ţara părinţilor lor, în ţara făgăduinţei. Este unul dintre cele mai importante semne care arată că noi trăim acum în vremea sfârşitului. Pentru că aşa a vorbit Domnul nostru, făcând o paralelă cu Israelul: „De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.” Şi Domnul nostru spune: Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Însă punctul principal este acesta: strângerea este bună, întoarcerea în ţara făgăduinţei este bună, dar numai atunci când Dumnezeu îşi poate turna Duhul se va vedea că Dumnezeu nu numai că s-a ocupat de ei ca să-i strângă ci că El a schimbat chiar şi inimile lor. Pentru că între milioanele de oameni care locuiesc acum în Israel, există o turmă aleasă: 144.000. Cu ei face Dumnezeu începutul. Apoi la aceştia va adăuga şi restul. La fel este şi cu Biserica pe care o cheamă acum Domnul afară din toate cultele, afară din toate popoarele, limbile şi neamurile. Noi vedem acest lucru, dar ceilalţi încă nu-l văd. Dar în clipa când Dumnezeu îşi va turna peste noi Duhul Lui, încât noi să nu ne strângem numai într-un mod vizibil în exterior, sau numai să fi ieşit afară din toată confuzia, ci Dumnezeu să-şi poate pune pecetea Lui peste noi – aşa cum scrie în Efeseni 1:13, şi anume că noi suntem pecetluiţi cu Duhul făgăduit, după ce am auzit Cuvântul adevărului. Aşa este scris. De câte ori s-o spunem aici? Cuvântul făgăduinţei, copiii făgăduinţei, Duhul făgăduit – pentru că Duhul lucrează viaţa lui Dumnezeu în noi. În acest context s-ar putea citi multe versete. În Isaia 44 este făgăduinţa pentru noi, şi anume că Dumnezeu Îşi va turna Duhul Lui. Isaia 44 de la v. 2 Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: „Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu, pe care l-am ales. Căci după cum voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat, tot aşa voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale…” [trad. germ.] Odată cu turnarea Duhului Sfânt vine binecuvântarea. Iar în Ioel 2 avem legătura între Israel şi Biserică, şi anume Dumnezeu i-a inclus şi pe unii şi pe alţii în ceea ce priveşte turnarea Duhului Sfânt. Ioel 2 – aici scrie negru pe alb cum a intenţionat Dumnezeu s-o facă, şi cum a şi făcut-o. Ioel 2:28: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii.” Şi acum urmează faptul că toţi sunt cuprinşi în acest act: „Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.” Fii şi fiice, robi şi roabe. În Fapte 2 avem confirmarea faptului că în ziua Cincizecimii s-a împlinit Cuvântul din Ioel. Fapte 2:16-17: „Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!” Dar aici este miezul: dacă am citit cu atenţie Ezechiel 39 ultimele versete, acolo Dumnezeu vorbeşte deja despre ultima etapă în ceea ce priveşte Israelul, perioadă care este încă la viitor. Şi noi trebuie să vedem că Dumnezeu a făgăduit ploaia timpurie şi ploaia târzie. Dumnezeu a avut de gând să lucreze într-un mod supranatural la început şi la sfârşit – în Biserică, şi după aceea şi cu Israelul.

 

În Isaia 32 avem minunata făgăduinţă, şi nu este numai o făgăduinţă, ci noi suntem sfătuiţi să luăm seama la ce este scris aici. Isaia 32 de la v. 15: „până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pământ, şi pomătul va fi privit ca o pădure. Atunci nepărtinirea va locui în pustie, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt.” Şi acum urmează lucrul cel mai important: Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.” Ce am citit noi ieri în Mat. 11? „În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale! Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” Dar chiar după această exprimare adâncă şi puternică, Domnul nostru spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Dacă noi nu suntem gata să intrăm sub jug împreună cu Domnul nostru, lucrurile nu vor funcţiona. Bănuiesc că ştiţi cu toţii ce este acela jug. Elisei ara cu 12 perechi de boi atunci când Ilie a aruncat peste el mantaua lui fără să spună un cuvânt, şi apoi a plecat mai departe. Şi Elisei a înţeles pe loc despre ce este vorba. Apoi el a jertfit aceste 12 perechi de boi şi n-a cruţat nimic din lucrurile la care s-ar fi putut întoarce. Lui nu i-a mai rămas nimic la care să se fi putut întoarce. A fost o jertfă totală, şi slujba care a urmat a fost de asemenea desăvârşită. Un jug este o ramă care se potriveşte exact pentru doi boi. Ambele animale trebuie să intre sub acest jug, şi să umble împreună în cadenţă din clipa în care sunt înjugate şi până când jugul este scos. În felul acesta trebuie să umblăm şi noi cu Domnul în deplină armonie. Nu sub jugul omenesc al robiei, ci împreună cu El sub jugul slobozeniei divine, umblând în cadenţă cu Domnul nostru. Deci făgăduinţa care spune că vom găsi odihnă pentru sufletele noastre are o condiţie: să ne supunem Domnului, să luăm peste noi jugul Său, să nu mai umblăm pe căile noastre ci să-L urmăm pe EL pe căile Lui, astfel ca EL să-şi poată împlini Cuvântul Său în noi. Şi de aceea, fie ca Dumnezeu să ne dăruiască harul să nu umblăm pe lângă jug, ci să ne supunem cu adevărat Domnului şi să umblăm pe căile Lui.

Conţinut 1 2 3 4