Misión Popular Libre Krefeld

Jesucristo es el mismo ayer, y hoy, y por los siglos. Heb.13.8

Idioma:

Otros países

Predica de la Krefeld - Duminică, 06 noiembrie 2005, 10.00 / Ewald Frank

Idioma: rumano

3. 3

Contenido
  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4



Fraţi şi surori, aceasta este marea problemă a tuturor cultelor: s-au îndepărtat de Ierusalim şi şi-au ridicat în bisericile lor propriile lor altare şi aduc jertfe unui Dumnezeu care nici măcar nu există. Şi cineva ar putea să spună: „Nu cumva spui cam mult?” Încă nici nu s-a spus suficient! Sfânta Scriptură mărturiseşte numai despre un singur Dumnezeu adevărat. Şi dacă spunem acest lucru în felul acesta, fraţi şi surori, atunci nu o facem ca să-i jignim pe oameni. Dar eu nu cred că Dumnezeul Atotputernic avea nevoie să mai aibă pe lângă El încă doi atotputernici, ca să conducă lucrurile în trei. Eu nu cred lucrul acesta. Eu cred în singurul Dumnezeu viu şi adevărat. Şi acest unic Dumnezeu s-a descoperit în Isus Hristos, singurul Său Fiu zămislit.
 

Fraţi şi surori, în sec. III şi IV al creştinismului oamenii şi-au pierdut vederea corectă. S-a făcut o despărţire între Israel şi biserică, o despărţire între Vechiul şi Noul Testament. Evreii au fost blestemaţi, Vechiul Testament a fost lăsat deoparte, şi Noul Testament a fost interpretat după cum s-a potrivit. Şi eu nu cred că Dumnezeu doreşte ca eu, noi sau creştinătatea să creadă ceea ce Tertulian, un bărbat din Tunisia, a formulat ca învăţătură trinitară. Eu nu cred că Dumnezeu cere vreunui om de pe pământ să creadă ceea ce au inventat oamenii în sec. III şi IV, şi ceea ce au redactat ei ca şi crezuri şi dogme. Evanghelia originală se află în Scripturi. Noi nu ne întoarcem la ce a spus Atanasius, sau Augustin, sau Tertulian, sau cine-or mai fi fost ei. Noi ne întoarcem la ceea ce au spus Petru, Ioan, Iacov, Pavel, prin însărcinarea lui Dumnezeu – este evanghelia veşnică a lui Isus Hristos, Domnul nostru. Şi eu întreb lumea întreagă: se poate supăra cineva pe noi pentru că ne întoarcem la Cuvânt, pentru că noi am primit credinţa originală aşa cum ne-a fost lăsată în Cuvânt? Cine se va supăra pe noi pentru acest lucru? Poate aceia care rămân în urmă, aceia care nu ascultă chemarea, aceia care nu vor să iasă afară, care nu vor să intre sub jugul lui Hristos ci doresc să aibă o libertate a lor personală.

Să revenim la Gal. 1, şi încă odată la ceea ce a făcut acest împărat al lui Israel. Pe vremea aceea împărăţia era despărţită în zece, respectiv două seminţii. Şi iată miezul: de fiecare dată când în Împărăţia lui Dumnezeu este inventat ceva nou atunci are loc o dezbinare. Dumnezeu nu doreşte dezbinare, ci doreşte ca toţi cei ce sunt despărţiţi să se întoarcă la început, la Cuvânt, la evanghelia originală a lui Isus Hristos. Şi noi am auzit că trebuie să primim sfaturile şi să ne lăsăm corectaţi. Aţi citit? Este scris în Biblia noastră, în fiecare Biblie, că noi trebuie să primim sfaturile şi să ne lăsăm corectaţi. Numai aşa pacea lui Dumnezeu poate să stăpânească în inimile noastre, şi Dumnezeul păcii şi al dragostei poate să fie în mijlocul nostru, unde nu fiecare să-şi prezinte părerea lui, ci toţi să vorbească limba lui Dumnezeu, şi să spună ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. 

Înapoi la 1 Împăraţi 13! Ştiţi cu toţii, omul lui Dumnezeu din Iuda a vorbit Cuvântul şi a spus că altarul se va despica. Şi el de-abia vorbise, şi altarul s-a despicat, iar împăratul şi-a întins mâna şi a spus: „Prindeţi-l.” Dar nu a fost arestat omul lui Dumnezeu, ci mâna împăratului s-a uscat şi el n-a mai putut s-o întoarcă înapoi. Aşa cum şi-a întins-o, aşa i-a rămas. Fraţi şi surori, trebuie ca Domnul să-Şi întindă mâna Lui. Şi nici un împărat, nici o faţă bisericească nu-şi poate întinde mâna împotriva unui proroc sau împotriva celor spuse de acesta în Numele Domnului. Pentru că pe loc a avut loc confirmarea. O puteţi citi în cap. 13. În v. 6: Atunci împăratul a luat cuvântul, şi a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, şi cere-I să-mi pot trage mâna înapoi.”” Deci, confirmarea pe loc l-a convins că a greşit şi că n-a procedat corect. Apoi revenim la lucrul foarte trist din acest mare eveniment. În v. 11: „În Betel locuia un proroc bătrân. Fiii săi au venit şi i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum şi cuvintele pe care le spusese împăratului.” În v. 12 spune: „Pe ce drum a plecat? Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. Şi a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” I-au pus şaua pe măgar, şi a încălecat pe el. S-a dus după omul lui Dumnezeu…” Nu doresc să citesc mai departe. Aici avem una dintre cele mai mari lecţii. În Betel locuia un proroc bătrân pe care Dumnezeu nu-l mai putea folosi ca şi purtător de Cuvânt al Său. El a îmbătrânit. Şi iată că Domnul Dumnezeu a trimis un om al lui Dumnezeu din Iuda ca să vorbească Cuvântul, şi El să-l confirme pe loc. Şi apoi urmează ceva de neînţeles.

1 Împăraţi 13:18: „Şi el i-a zis: „Şi eu sunt prooroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului, şi mi-a zis: „Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă.”” Îl minţea.” Domnul Dumnezeu spusese: „Du-te, vorbeşte Cuvântul, pronunţă sentinţa.” Şi s-a întâmplat. Dar Domnul Dumnezeu a mai spus şi „Să nu mănânci pâine nici să nu bei apă acolo, şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce, ci să-ţi împlineşti însărcinarea şi să te întorci pe alt drum. În mijlocul acelui mare succes dat de Dumnezeu prin confirmare (altarul se despicase, împăratul se ruga de omul lui Dumnezeu ca acesta să mijlocească pentru el înaintea Domnului ca judecata să nu fie aşa de aspră pentru el)… şi după aceea vin fiii prorocului cel bătrân pe care Dumnezeu nu-l mai putea folosi şi spun: „Auzi tată, acolo s-a întâmplat ceva extraordinar. A venit un om al lui Dumnezeu din Iuda şi a avut curajul să vorbească împotriva altarului şi Dumnezeu a confirmat Cuvântul. Altarul s-a despicat, pietrele zburau împrejur şi Dumnezeu a confirmat cuvântul lui.” Prorocul cel bătrân ascultă şi spune: „Descrieţi-mi-l pe omul acesta şi povestiţi-mi amănunţit ce s-a întâmplat.” Apoi se întâmplă ceva de neînţeles. Acest proroc bătrân pe care Dumnezeu nu-l mai putea folosi se suie pe măgar şi-l caută pe proroc şi-i spune: „Şi eu sunt prooroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului, şi mi-a zis: „Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă.”” Îl minţea.” Şi omul lui Dumnezeu l-a ascultat. ŞI NU A FOST PEDEPSIT PROROCUL CARE MINŢEA, CI OMUL LUI DUMNEZEU CARE A FOST NEASCULTĂTOR! ACESTA A FOST PEDEPSIT! Şi omul lui Dumnezeu a fost omorât de un leu. Şi zăcea lângă măgar, iar măgarul n-a fost rănit de către leu. Nici măcar oamenilor care treceau pe acolo nu le-a făcut leul nici un rău. Şi după aceea a venit prorocul cel bătrân, şi se jelea. Le ce mai foloseşte să te jeleşti dacă i-ai minţit şi i-ai înşelat pe alţii? Atunci la ce-ţi mai foloseşte să te jeleşti?

Fraţi şi surori, a sosit clipa să ne întoarcem la Cuvânt. Şi dacă citiţi relatarea de aici, şi după aceea îl auzim pe Pavel în Gal. 1: chiar dacă … un înger din cer ar veni…” Aici avem prefaţa. Fiecare relatare are o prefaţă. Aici un proroc bătrân a spus: un înger mi-a vorbit din partea Domnului”. Cea mai mare minciună trebuie învăluită într-o manta evlavioasă, altfel nu este primită. Domnul  Dumnezeu a spus „să nu mănânci pâine nici să nu bei apă acolo” iar Duşmanul l-a folosit pe acest proroc bătrân şi el a spus exact opusul: Vino cu mine acasă, şi să iei ceva să mănânci … un înger mi-a vorbit din partea Domnului.” Ce să spunem noi astăzi? De ce a spus Pavel Dar chiar dacă …un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie blestemat!”? Pot eu să retractez aceste cuvinte? Pot să spun eu „Pavele, ceea ce ai scris tu sunt cuvinte prea aspre!”? Nu poate fi suficient de aspru şi suficient de clar … Duhul Adevărului călăuzeşte întotdeauna Cuvântul adevărului iar duhul rătăcirii minte şi înşeală chiar şi pe proroci dacă ei nu ascultă Cuvântul original al lui Dumnezeu. Nici măcar un proroc nu se poate lăsa de Cuvântul original şi de însărcinarea lui Dumnezeu. El trebuie să rămână pentru totdeauna legat de aceasta. Aceasta este lecţia pe care trebuie s-o învăţăm cu toţii.

Oamenii ar fi putut să spună: „Păi acest proroc bătrân a spus…” Fraţi şi surori, pe mine nu mă interesează ce a spus un proroc bătrân. Pe mine mă interesează numai ceea ce a spus Dumnezeu prin gura prorocilor trimişi şi însărcinaţi de EL, şi al căror Cuvânt El l-a şi confirmat. Pentru că aşa este scris: „…întăresc cuvântul robului Meu, şi împlinesc ce prorocesc trimişii Mei.” Acolo Cuvântul fusese confirmat. Iar prorocul cel bătrân ar fi trebuit să respecte hotărârea lui Dumnezeu, şi că acest om al lui Dumnezeu era legat de ceea ce poruncise Domnul.

Contenido 1 2 3 4