Predica de la Krefeld - Sâmbătă, 05 noiembrie 2005, 19.30
/ Ewald Frank
Jezik rumunjski
3. 3
Însă în legătură cu revenirea Domnului, s-a spus mai dinainte în 2 Pet. 2:1: „În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.” Fraţi şi surori, necazurile nu vin niciodată din afară. De fapt necazurile care vin din afară ne apropie mai mult unii de alţii. Acestea ne aduc mai aproape unii de alţii. Prigoana întotdeauna i-a unit pe credincioşi. Însă aici este scris: „între voi vor fi învăţători mincinoşi”. Acest lucru nu ne place. De ce nu printre ceilalţi? De ce printre noi? Oricine a citit istoria Bisericii a văzut că după fiecare trezire care a fost lucrată prin Duhul, s-au ridicat oameni care au prezentat poporului învăţăturile lor personale.
Fraţi şi surori, cu mare durere noi trebuie să spunem aici că au apărut şi sunt răspândite multe învăţături care sunt în totală contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Şi apoi din nou termenul de istoria Bisericii. Unii se referă la ce a spus Luther. Alţii se referă la ce a spus Calvin. Săptămâna trecută tocmai am citit că mai ales Zwingli şi Calvin au primit harul de a înainta în credinţă mai mult decât Luther, şi au spus deseori „Noi ne întoarcem către Biserica primară. Nu dorim numai să reformăm, ci dorim să ne întoarcem la modelul biblic. Afară cu toate icoanele, afară cu toate crucifixurile, curăţenie pe dinăuntru şi pe dinafară.” Apoi a venit momentul anabaptiştilor, şi atunci aceiaşi oameni care au dorit să se întoarcă la început şi-au dat acordul ca anabaptiştii să fie înecaţi în apă. Şi aceia au fost înecaţi. Pe de o parte poţi să spui ceva, dar unde este credincioşia oamenilor atunci când vine încercarea? Numai Dumnezeu este adevărat. Şi numai dacă permitem Cuvântului Său să fie valabil în viaţa noastră, atunci adevărul lui Dumnezeu ne va ajuta. Atunci nu mai este voia ta sau a mea. Atunci se împlineşte în viaţa noastră voia lui Dumnezeu.
Şi dacă putem să amintim azi puţin şi despre botez… nu este niciodată o jignire dacă noi vorbim despre botezul biblic, şi totuşi oamenii se împotrivesc. De ce? Ei pretind că predică evanghelia deplină, însă evanghelia deplină este în Scriptură. Şi foarte mulţi dintre cei ce vorbesc despre evanghelia deplină vorbesc numai despre semne şi minuni, iar restul lipseşte: pocăinţa lipseşte, adevărata întoarcere la Dumnezeu lipseşte, botezul lipseşte. Ei nu ating niciuna dintre aceste teme de bază. Ei au nevoie de mulţimi, şi aceasta pentru ei înseamnă succes. Noi avem nevoie de aceia care ascultă glasul lui Dumnezeu. Noi avem nevoie de aceia care sunt gata aşa cum a spus Domnul mulţimii „Pe cine aţi vrut să vedeţi? Pe cine aţi vrut să ascultaţi?” Şi apoi Domnul dovedeşte biblic cine era omul acela la care au ieşit ei ca să asculte Cuvântul ca să fie aduşi în legătură cu Domnul. Şi după aceea a urmat bucuria, a urmat lauda: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” Puteţi citi în Evanghelii: cărturarii au spus: „A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?” Numai oamenii simpli au crezut! Şi apoi fariseii ei au mers până acolo încât au spus: „Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!” Eu nu aş spune aşa ceva. Evanghelia este predicată celor simpli. Ei nu au nevoie să le fie explicat ceva, pentru că lor le este descoperit. Cui nu-i este descoperit, acela aşteaptă explicaţii. Iar aceluia cui îi este descoperit, lui îi devine clar prin Duhul Sfânt.
Fraţi şi surori, eu m-aş putea bucura în seara aceasta. L-aş putea lăuda pe Dumnezeu pentru harul pe care ni l-a dăruit, încât noi am putut să ne smerim sub mâna tare a lui Dumnezeu. Şi noi nu urmăm un om… pe cineva ca o trestie bătură de vânt. Noi nu urmăm nici un om, ci Îl urmăm pe Isus Hristos, Domnul nostru! Şi am spus-o de multe ori: prorocii au fost nişte îndrumători, dar Domnul nostru este Calea. Prorocii au adus Cuvântul. Domnul nostru este Cuvântul. Prorocii au predicat adevărul. Domnul nostru este Adevărul. El este totul în toţi.
La fel şi fratele Branham: a fost numai un om ca toţi ceilalţi. dar a fost un om trimis de Dumnezeu cu mesajul dumnezeiesc, cu toate făgăduinţele date Bisericii. Şi el le-a aşezat pe sfeşnic, ca Dumnezeu să ne poată vorbi şi să ne poată călăuzi în Cuvânt. Şi Dumnezeu a folosit un bărbat în vremea noastră ca să ne arate făgăduinţele şi împlinirea lucrurilor spuse de Dumnezeu. Şi noi vom sublinia acest lucru până ce revine Domnul, şi anume cât este de important să credem Cuvântul lui Dumnezeu. Nimeni să nu îndrăznească să creadă că va rezista înaintea lui Dumnezeu fără să creadă făgăduinţele pentru timpul acesta, fără să stea de partea de Dumnezeu şi să-I dea dreptate. Vă întreb: dacă fratelui Branham i-a fost spus: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos, tot aşa eşti tu trimis cu un mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos.” Eu o cred. O cred! Şi repet: dacă Domnul nostru ar sta azi aici, s-ar referi la făgăduinţe şi ar spune: „Poporul Meu, Eu am împlinit făgăduinţele în timpul acesta. Eu Îmi chem afară Biserica Mea. Eu dau învăţătura. Voi, poporul Meu, adunaţi-vă ca să ascultaţi cuvintele Mele. Eu doresc să vorbesc cu voi. Eu doresc să vă descopăr lucrurile pe lângă care trec cei înţelepţi dând din cap şi spunând: ” Nu, noi nu facem aşa ceva. Noi am ieşit afară ca să ascultăm Cuvântul Domnului. Cine era Moise? Moise a fost un proroc. Mai înainte fusese păstor. Ce a putut să facă el dacă dintr-o dată a văzut un foc supranatural într-un tufiş foarte natural? Şi noi am fi putut să spunem: „Ai fost tu acolo? L-ai văzut tu? Poţi tu să crezi?” Eu pot să cred tot ce scrie în Biblie, fără nici o problemă. Şi, fraţi şi surori, faceţi-vă o favoare: nu credeţi pentru că un om a spus-o, ci credeţi pentru că Dumnezeu a spus-o. Dumnezeu a spus-o cu adevărat în Cuvântul Său.
Aceasta este partea de învăţătură legată cu partea profetică. Dacă am citi în Apocalipsa, acolo avem mai ales partea profetică. Dar totul trebuie luat împreună. Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu să fie predicată cu tot ceea ce aparţine de Împărăţia lui Dumnezeu. După aceea Domnul nostru spune: „vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor.” El spune iarăşi „Cine are urechi de auzit, să audă.” Fraţi şi surori, credeţi-o: noi încă mai trăim în zilele Bibliei. Biserica se mai află încă pe pământ. Duhul Sfânt încă mai lucrează în mijlocul nostru, în inimile noastre. De ce? Pentru că noi credem aşa cum spune Scriptura. Dumnezeu se uneşte cu noi prin Cuvântul Său. Când noi avem părtăşie unii cu alţii, atunci vorbim unii cu alţii; tot aşa Dumnezeu ne vorbeşte în mod direct, prin Cuvântul Său. Şi noi intrăm în detaliile acestea, şi astfel Dumnezeu ni le şi descoperă. Atunci nimeni nu mai trebuie să vină şi să întrebe: „Frate, cum este cu asta sau cu cealaltă?” Ci „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Toţi vom avea acelaşi răspuns. Şi noi nu mai privim în urmă, nu ne mai sfătuim cu oamenii, ci primim descoperirea lui Dumnezeu direct de la El, prin har.
Am mai putea citi multe versete; şi din 2 Tim. 4. Acesta este un loc foarte deosebit care descrie vremea sfârşitului. Şi exact acolo este scris ce va fi în zilele din urmă. Poate ar trebui să citim aceste două versete din 2 Tim. 4. Aici Pavel scrie, mai întâi în 2 Tim. 3:1: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri rele. [trad. germ.] Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine.” Haideţi numai să privim în jur, pe pământ. Nu este aşa? Este exact aşa cum a fost scris aici cu două mii de ani în urmă. Vedem cu ochii noştri aceste lucruri pretutindeni pe pământ. Şi după aceea urmează această afirmaţie extraordinară, din v. 7 – vorbeşte despre oameni „care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului…” De fapt ei nu mi se împotrivesc mie, nu ni se împotrivesc nouă. Eu n-am făcut vreun rău niciunui om de pe pământ. Eu n-am făcut nimănui vreun rău. Deci, oamenii nu ni se împotrivesc nouă, ci se împotrivesc adevărului. Adevărul le face probleme, şi de aceea ei atacă pe cei ce poartă adevărul – purtătorii adevărului trebuie înlăturaţi.
Acum 2 Tim. 4 de la v. 1: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.” Şi acum urmează: „Căci va veni vremea…” Da, vremea a venit deja. „…când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă;” Da. Aşa este. Învăţătura sănătoasă despre Dumnezeire, despre botez, despre cina Domnului, despre păcatul de la început – de fapt învăţătura sănătoasă, Cuvântul despre toate adevărurile biblice nu mai poate fi suferit. Oamenilor nu le place să-l audă. Ei nu-l pot suporta. Dar porunca spune: „propovăduieşte Cuvântul.” Indiferent ce se întâmplă la stânga şi la dreapta, în Biserica Dumnezeului Celui viu Dumnezeu are ultimul cuvânt. Aici este valabilă rânduiala divină, Cuvântul lui Dumnezeu. „…propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă” ş.a.m.d. V. 4: „Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” Petru a scris: „v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite.” Iar aici spune „Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” Apoi din nou porunca: „Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba.” Noi nu avem de ales. Noi trebuie să împlinim această slujbă prin însărcinarea Domnului, şi să predicăm Cuvântul cu toate făgăduinţele şi toţi cei ce sunt din Dumnezeu vor asculta Cuvântul.