Predica de la Krefeld - Sâmbătă, 05 noiembrie 2005, 19.30
/ Ewald Frank
Язык: Румынский
4. 4
Încă un gând: fraţi şi surori, noi toţi aşteptăm lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu. Şi aceasta va avea loc. Trebuie să aibă loc! Dumnezeu a făgăduit-o. Va fi o lucrare scurtă, dar puternică, aşa cum este scris în Rom. 9. Acum are loc pregătirea, pentru ca Biserica să ajungă o inimă şi un suflet; un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, şi care este în toţi. Această unitate să fie în Biserica Dumnezeului Celui viu, când noi să nu ne mai lăsăm influenţaţi din afară, ci să fim bine întemeiaţi pe Cuvânt, înaintând în credinţă, fiind convinşi că Domnul care a început lucrarea o va şi desăvârşi.
Fratele Schmitt ne-a citit în cuvântul introducere despre Fiul care este desăvârşit pentru veşnicie. Ce afirmaţie minunată! Apoi am putea citi Rom. 8:29, Efeseni 1:3-5. Noi am fost făcuţi desăvârşiţi în El, pentru veşnicie - desăvârşiţi în Fiul, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Fraţi şi surori, ce s-a întâmplat pe Golgota este un lucru atât de măreţ, atât de puternic – s-a întâmplat pentru veşnicie. Noi am fost împăcaţi cu Dumnezeu; păcatul ne-a fost iertat. Noi am devenit proprietatea lui Dumnezeu, zămisliţi prin acelaşi Duh al lui Dumnezeu, născuţi din nou la o nădejde vie. Prin Fiul noi nu suntem numai răscumpăraţi, ci suntem socotiţi neprihăniţi, iertaţi. Păcatul şi fărădelegea noastră, pedeapsa, totul a fost pus peste El, pentru pacea noastră, astfel ca noi să putem primi răscumpărare, iertare, har şi mântuire. Şi pe cruce, Domnul nostru a strigat „S-a isprăvit!” Acolo Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine. El ne-a iertat cu adevărat totul. Chiar dacă duşmanul mai scoate la suprafaţă lucruri vechi, totul este iertat. El este numai pârâşul fraţilor. Sângele Mielului ne curăţă şi face toate lucrurile noi. Dar nu numai iertare şi împăcare, ci şi o înfiere – Gal. 4:4: „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său …ca să căpătăm înfierea.” Şi cu adevărat noi am fost făcuţi desăvârşiţi în singurul Fiu zămislit, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. De aceea scrie Ioan: „Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El.” El a trebuit să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Este o evanghelie minunată, deplină, o mântuire deplină pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. Nu numai că ne-a oferit-o, ci ne-a şi dăruit-o. Oferta a fost pe parcursul întregului Vechi Testament prin tot ceea ce s-a vestit. În Noul Testament s-a împlinit: noi suntem răscumpăraţi, sângele legământului celui nou s-a vărsat şi noi suntem poporul legământului celui nou. Dumnezeu a dorit lucrurile aşa, şi le-a făcut aşa.
Haideţi să cuprindem despre ce a fost vorba astăzi. Dumnezeu are un plan de mântuire cu Biserica; El are un plan şi cu Israelul. Şi noi o spunem de multe ori: sunt două lucruri: pe de o parte sunt făgăduinţe şi de cealaltă parte sunt prorocii, prorocii despre ceea ce se va întâmpla în general printre neamuri în vremea sfârşitului. Însă pentru Biserică şi pentru Israel sunt făgăduinţe. Şi noi putem crede aceste făgăduinţe, le putem primi şi le putem trăi; şi noi ne întoarcem la început. Isus s-a bucurat în Duhul: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” Din care grup facem noi parte? Facem noi parte dintre pruncii care au ascultat cu atenţie atunci când Domnul nostru a spus: „căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu.”” El face o prezentare şi descrie slujba acelui bărbat care a venit ca premergător al primei veniri a lui Hristos. Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci. Acelaşi Domn ne prezintă împlinirea lucrurilor făgăduite în Cuvânt. Şi tuturor celor ce cred, şi stau la picioarele Învăţătorului, le este descoperit Cuvântul în împlinirea lui. Toţi ceilalţi trec pe lângă aceste lucruri şi batjocoresc. Ei L-au făcut pe Domnul Belzebub, au spus că are drac, L-au făcut în toate felurile. De ce? Pentru că ei nu au crezut mesajul divin.
Fraţi şi surori, dacă este scris în Isaia 53:1: „Cine a crezut mesajul nostru? Şi cui i s-a descoperit braţul Domnului?” [versiunea K.J.] Ştiţi cui i s-a descoperit? Celor care au crezut. Cui se descoperă acum? Celor ce cred. Este atât de minunat că noi avem Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vă bucuraţi? Nu ne bucurăm noi de sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu – Vechiul Testament şi Noul Testament? Şi în acest Cuvânt noi citim mai mult decât se poate scrie în toate ziarele şi revistele. Aici a fost prezis tot ce se va întâmpla, şi cum se va întâmpla. Şi de aceea este avertismentul: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”
Fraţi şi surori, azi ar fi bine dacă noi toţi L-am lăuda cu adevărat pe Domnul şi Dumnezeul nostru, pentru că El ni s-a descoperit, ne-a descoperit Cuvântul şi voia Sa. Iar dacă azi în mijlocul nostru sunt unii cărora le vine greu să creadă… Uneori este câte-un punct care ne creează probleme. Nu vă faceţi griji: ceea ce nu vă este clar astăzi, mâine deja vă poate fi clar. Nu trebuie să vă faceţi griji, ci doar să-L credeţi pe Domnul, să vă încredeţi în El. Dacă nu ne este clar, noi spunem: „Doamne, continuă să vorbeşti. Eu ascult. Vorbeşte Doamne, robul Tău ascultă.” Şi apoi Îl putem lăuda împreună şi ne putem închina Lui. Astăzi noi vrem s-o facem. O laudă şi închinare pe care s-o trimitem sus la cer, la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, aducându-I jertfa buzelor noastre, pentru că Dumnezeu a făcut mari lucruri în noi. El ne-a răscumpărat sufletul de la pierzare şi ne-a încununat cu bunătate şi îndurare. Pentru că aşa scrie: „El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale.” Astăzi dorim să-I aducem lui Dumnezeu jertfa buzelor noastre.
Eu am o întrebare: aţi înţeles comparaţia de azi? Aşa cum atunci Domnul nostru a descris şi a confirmat slujba, prezentând oamenilor ceea ce s-a întâmplat ca o împlinire a Scripturii, şi după aceea a urmat bucuria, lauda. Am înţeles noi acest lucru? Domnul face acum acelaşi lucru: ne învaţă prin Cuvântul Său. Şi atunci avem o temelie sub picioarele noastre şi ştim: aceasta este făgăduinţa şi aceasta este împlinirea pe care noi o putem trăi în realitate, prin harul Lui.
Şi aşa cum am auzit în Cuvântul de introducere şi în relatarea misionară, sunt ajunse cu adevărat toate popoarele şi neamurile. Chemarea afară are loc, Cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte, ultimul mesaj este vestit, şi ultimii sunt chemaţi afară şi pregătiţi pentru ziua slăvită a revenirii lui Isus Hristos, Domnul nostru. Aici poţi doar să spui „MARANATHA”, şi „VINO REPEDE, DOAMNE ISUSE! DAR MAI ÎNAINTE PREGĂTEŞTE-NE.” Câţi doresc să fie gata? Haideţi să ne ridicăm şi să ne rugăm. Înainte de aceasta haideţi să cântăm două sau trei cântări, în închinare înaintea Domnului. „Sângele Mielului mă curăţă şi face totul nou.” […] Să pentru că aceasta este ziua, să cântăm şi „Aceasta este ziua…” […]
Şi această zi a mântuirii, aşa cum este prezentată în Isaia 49 de la v. 6-8 şi de asemenea în 2 Cor. 6:1-3 şi în alte locuri, această zi a mântuirii se încheie. Noi am citit despre vremea sfârşitului din Scriptură. Nu este vorba despre sfârşitul lumii, ci noi dorim să rămânem treji în toate lucrurile şi să ne rugăm ca să primim putere ca să scăpăm de toate lucrurile care vor veni peste faţa pământului ca să stăm în picioare atunci înaintea Fiului Omului. De ce scrie acolo „…înaintea Fiului omului”? De ce nu „înaintea Fiului lui Dumnezeu” sau „înaintea Fiului lui David” sau „înaintea Fiului lui Avraam”? De ce spune în acest context „Fiul omului”? Pentru că în Luca 17:30 este scris „…în ziua când Se va arăta (descoperi) Fiul omului.” Şi pentru că în Luca 18 este scris „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Fraţi şi surori, nu putem intra întotdeauna în toate detaliile acestor versete, dar Cuvântul lui Dumnezeu este atât de desăvârşit. Totul, chiar fiecare cuvânt folosit îşi are locul său. Ferice de noi dacă Duhul lui Dumnezeu ne poate călăuzi în Cuvânt, dacă noi devenim una cu Dumnezeu, fiind puternic uniţi în Duh şi Cuvânt, sub sângele Mielului.
Fraţi şi surori, scumpi prieteni, răscumpărarea a avut loc. Lucrarea este încheiată. Domnul Şi-a ales un popor dintre toate popoarele, limbile şi neamurile, o Biserică Mireasă, fii şi fiice care vor domni ca regi. La ospăţul nunţii noi suntem Mireasa. După ospăţ noi vom fi Soţia. Apoc. 19, Apoc. 21. Apoi este scris că noi vom domni ca regi cu El – când va începe Împărăţia de o mie de ani, noi vom fi regi şi vom domni împreună cu Regele regilor. Oh, ce minunat este planul de mântuire al Dumnezeului nostru. Haideţi să cântăm şi „Tu eşti vrednic.” […]
Acum noi toţi dorim să-L lăudăm şi să-l proslăvim pe Domnul şi să ne închinăm în Duh şi în Adevăr, şi să-I aducem mulţumirile noastre. Fraţi şi surori, primiţi-o în inimile voastre: abia după ce Domnul a prezentat ce se întâmplase şi cum se împlinise Scriptura, cine a fost rânduit de Dumnezeu pentru lucrarea aceea, abia după aceea Domnul s-a bucurat. Mai înainte El a anunţat judecata acelora care nu au primit judecata. Abia după aceea a urmat lauda şi bucuria. Dacă noi am primit mesajul din Cuvânt, atunci dorim să ne bucurăm şi să-L cinstim pe Dumnezeu. Haideţi s-o facem împreună:
Doamne iubit, Tu, Dumnezeul veşnic credincios, noi îţi mulţumim din toată inima pentru că Ţi-ai descoperit Cuvântul, pentru că vorbeşti cu noi aşa cum vorbeşte un prieten cu prietenii lui. Tu ne-ai vizitat, eşti în mijlocul nostru. Noi Îţi mulţumim. Oh, iubite Domn, Tu să lucrezi cu noi aşa cum doreşti, prin puterea Duhului Sfânt, în toată turma răscumpărată prin sângele Tău. Dăruieşte descoperire. Laudă şi rugăciune…. Aleluia. Aleluia. Aleluia. Lăudaţi-L pe Dumnezeu, proslăvaţi-L, daţi-I cinstea: toată lumea să audă că Dumnezeu are pe acest pământ o Biserică cu care vorbeşte, căreia I se descoperă.
Dăruieşte salvare, vindecare, descoperire, o, Doamne. Descoperă-Te într-un mod supranatural. Aleluia. Aleluia. Binecuvântat să fie Acela care vine în Numele Domnului. Aleluia. Oh, Dumnezeule. Aleluia. Dumnezeul meu, Tu ai descoperit pruncilor. Aleluia. Cinste şi laudă. Aleluia. Cuvântul Tău este minunat. Oh, lăudaţi-L pe Dumnezeu, lăudaţi-L pe Domnul. Puterea Satanei este nimicită. Biruinţa lui Dumnezeu se va descoperi! Aleluia. Cinste lui Dumnezeu. Slujiţi Împăratului împăraţilor! Cinste Ţie!
Fraţi şi surori, Biserica dă mai departe porunca până la sfârşit, aşa cum a spus şi Domnul nostru în Ioan 20:21: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” Este o trimitere divină. Când Pavel a fost chemat, atunci Domnul nostru a zis: „…te voi trimite departe la Neamuri.” Domnul nostru a zis în Matei 10:16: „Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor.” Şi aceşti 70 au fost chemaţi şi au fost trimişi. Ioan Botezătorul a fost un bărbat trimis de Dumnezeu cu Cuvântul acelui ceas, cu mesajul pentru vremea aceea. De asemenea este scris în Ioan 1:6-7: „A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.” Toţi aceia care au crezut mesajul, făceau parte dintre cei numiţi „prietenul Mirelui”. Despre ce este vorba azi? Nu este vorba despre politica religioasă, ci despre pregătirea Miresei. Este scris: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Fraţi şi surori, o evanghelie deplină, o mântuire deplină, iar acum să se împlinească ce a spus Domnul în Luca 4: „Duhul Domnului este peste Mine…” Duhul lui Dumnezeu este peste toată Biserica. Prezenţa lui Dumnezeu se simte aici, în această încăpere. Fiindcă ungerea Duhului este peste noi, prin porunca lui Dumnezeu putem spune celor legaţi: „Fiţi eliberaţi, fiţi liberi.” Putem spune celor pierduţi „Fiţi mântuiţi!” Putem spune bolnavilor „Fiţi vindecaţi.” Căci pe crucea de pe Golgota a fost plătit tot preţul. Noi am fost răscumpăraţi cu un preţ mare, nu ca să fim din nou robi ai păcatului. „…dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” Astăzi, în ceasul acesta, primiţi vindecarea, mântuirea – primiţi tot ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru. Voi trebuie doar să mulţumiţi. Haideţi să-I mulţumim foarte scurt Domnului.
Credincios Dumnezeu, încă odată Îţi mulţumim din inimă pentru eliberarea desăvârşită, pentru mântuirea deplină, pentru eliberare, salvare, vindecare. Îţi mulţumim deja de acum pentru revărsarea Duhului Sfânt. Îţi mulţumim de acum că Tu botezi cu Duhul Sfânt şi cu foc. Îţi mulţumim pentru cercetarea Ta în mijlocul nostru. Îţi mulţumim pentru că ne-ai deschis înţelegerea pentru Scriptură, şi ne-ai arătat ce se întâmplă în vremea aceasta, conform Cuvântului. Şi noi avem parte de ceea ce faci Tu acum în prezent. Ferice de ochii care văd, urechile care aud, şi inimile care primesc şi au primit Cuvântul Tău. Ţie, Dumnezeul Atotputernic, Îţi aducem cinstea lauda şi rugăciunea, din toată inima şi din tot sufletul, în Numele Sfânt şi minunat al lui Isus. Aleluia. Amin.