Scrisoare Circulară 12/2003
/ Ewald Frank
Idioma: rumano
Otros idiomas
8. Adevărat, adevărat vă spun
„ Adevărat, adevărat, vă spun că, cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte … ”
Această scrisoare circulară nu ar avea mare însemnătate dacă nu s-ar putea compara cu scrierile apostolice. În Faptele Apostolilor capitolele 9, 22 şi 26, ni se spune despre chemarea şi însărcinarea apostolului Pavel. Chemarea cerească a fost legitimarea slujbei sale şi autoritatea epistolelor. El a avut însărcinarea de a vesti tot planul de mântuire (Fapte 20:18-35). Din acest motiv, se prezenta la începutul scrierilor sale ca slujitor al lui Hristos şi apostol. Chiar şi astăzi găsim acest lucru de 9 ori în Biblia noastră, de la Rom. 1:1 la Tit. 1:1 „ Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol ”, „ Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos …” El se prezenta de fiecare dată când se adresa unei biserici sau unui tovarăş de slujbă. Cineva ar putea să întrebe dacă era necesar acest lucru. Bineînţeles că era, altfel nu ar fi fost făcut aşa. Dumnezeu nu a lăsat ca Biserica Lui să fie amăgită de răufăcători şi învăţăturile lor. El a aşezat slujbele în Biserică pentru zidirea şi desăvârşirea sfinţilor (1 Cor. 12:28; Efes. 4:11-16). Oricine se desparte de Biserică se descalifică pe sine ca mădular al Trupului lui Hristos, pentru că nu se supune lui Hristos ca şi Cap. Rămâne valabil pentru totdeauna aşa cum este scris „ Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup ” (1 Cor. 12:13).
Rânduiala Bisericii Nou Testamentare este încă valabilă şi la fel sunt şi lucrurile care aparţin planului de mântuire, care cuprinde şi Israelul. Apostolul Pavel, fiind pus deoparte prin însărcinare directă, a avut o responsabilitate atotcuprinzătoare datorită chemării sale. Toţi prorocii de la Moise la Maleahi au fost trimişi de Dumnezeu. Ioan Botezătorul a fost un bărbat trimis de Dumnezeu. Domnul Însuşi a făgăduit că va trimite apostoli şi învăţători (Mat. 23:34) şi a subliniat în Noul Testament trimiterea slujitorilor aleşi de El. Domnul s-a îngrijit de martorii pe care i-a ales (Fapte 10:41). De aceea a spus El în Ioan 20:21 „C um M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi .” Dumnezeu Şi-a trimis slujitorii în Vechiul şi în Noul Testament. Oricine i-a primit pe ei, L-a primit de fapt pe El. Şi aceia care au auzit Cuvântul din gura lor, au primit de fapt Cuvântul lui Dumnezeu. Dar au existat mereu şi din aceia care au presupus doar că au o slujbă, chiar dacă acest lucru nu era adevărat. De aceea Domnul spune „ Eu n-am trimis pe proorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au prorocit. … Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul .” (Ier. 23:21+32). Este foarte trist, dar ei întotdeauna ies în faţa poporului lui Dumnezeu. De aceea noi avem datoria de a-i întreba pe fiecare despre chemarea lui. Trebuie să fie aplicate Apoc. 2:2 şi 2 Cor. 11:13-15. Trebuie să verificăm ceea ce predică cineva. Trebuie să cercetăm duhurile. Este încă scris „Cercetaţi toate lucrurile!”
Îmi este permis să întreb care ar fi reacţia dacă aş începe scrisoarea circulară aşa cum a făcut-o apostolul Pavel? „ Eu, fratele Frank, slujitor al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu! ” Nu ar începe furtuna, nu ar sări în sus adversarii şi batjocoritorii? Nu aş auzi cuvintele „Aroganţă! Pretenţie ! Neruşinare!” Sigur asta se va întâmpla, mai ales din partea celor care au dezbinat şi au creat grupări care sunt conduse de către dispreţuitori ai lucrării lui Dumnezeu. Dacă nu aş putea să scriu în concordanţă cu modelul apostolic „ Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, şi m-a pus în slujba Lui .” (1 Tim. 1:12), atunci nu aş mai scrie deloc . Un mandat divin este primit de către cineva numai odată cu însărcinarea divină. Eu nu am ştiut despre Mat. 24:45, nu m-am gândit niciodată şi nu am predicat niciodată despre aceasta - numai după ce Domnul mi-a vorbit şi m-a însărcinat să împart hrana. Nu am ştiut despre Amos 8:11, despre foamea după auzirea Cuvântului Său pe care o va trimite Domnul. Fratele Branham a fost cel care mi-a arătat că Domnul va trimite o foamete după Cuvântul Său şi că atunci va fi împărţită hrana.
În cărţile de istorie a bisericii sunt amintite în general diferitele treziri spirituale, până la mişcarea penticostală, care a început acum aproximativ 100 de ani. A fost foarte bine prezentată chiar şi trezirea de vindecare de după al doilea Război Mondial. Pe lângă Robert Liardon, au fost şi alţii care l-au amintit pe William Branham, recunoscând chemarea sa deosebită, însărcinarea sa şi darul de vindecare. De asemenea Pater Cantalamessa, un bărbat cu funcţie înaltă din Vatican, care predica Papei în timpul postului de Paşte, îi aminteşte în articolul său „Secolul Duhului Sfânt” pe domnul „Cincizecime” (Mr. Penticost) - David Du Plessis, William Branham şi translatorul lui pe timpul acela Walter Hollenweger. Dar întrebarea care se pune este cine a crezut ceea ce ni s-a vestit nouă, cui i s-a descoperit braţul Domnului? (Isa. 53:1; Rom. 10:16-17) La aceasta se poate răspunde: braţul Domnului li se va descoperi numai celor care cred mesajul biblic. Ei vor vedea dreapta lui Dumnezeu şi vor trăi biruinţa finală.
Oricine crede în concordanţă cu Scriptura ştie că Dumnezeu i-a chemat şi i-a însărcinat pe slujitorii Săi. Dacă chemarea afară a Bisericii Mireasă s-ar fi terminat odată cu slujba fratelui Branham, atunci ar fi avut loc răpirea şi asta ar fi fost totul. Adevărul este că toţi care vor să se înşele pe ei înşişi preferă să gândească aşa, deşi la acea dată, nu ştiau unde locuieşte Dumnezeu, poate că nici măcar nu erau născuţi, ca să nu mai spunem ca nu erau născuţi din nou. Pentru a spune mai simplu, sunt prea mulţi batjocoritori şi înşelători îmbrăcaţi cu haina smereniei, care nu înţeleg că biserica trebuie mai întâi adusă la nivelul la care a fost la început. Toţi cei care aparţin Bisericii Mireasă trebuie să vină în concordanţă cu rânduiala biblică şi să intre în cadenţă. Toţi ceilalţi vor continua să persiste în concepţiile şi programele lor proprii până în ziua marii lor dezamăgiri.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul Isus Hristos, timpul de har se apropie de sfârşit. Domnul ne-a dat lumină în timpul serii. Ne îndreptăm spre miezul nopţii. Domnul nu-şi neglijează făgăduinţa. Noi credem aceasta. El aşteaptă doar ca ultimii să vină la pocăinţă şi de asemenea toţi cei care aparţin bisericii mireasă să fie chemaţi afară, separaţi şi curăţaţi. Sămânţa Cuvântului trebuie să crească în Mireasa Mielului, ca noi să ajungem la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos. Acest lucru se poate întâmpla numai dacă fiecare mădular respectă şi crede întreg Cuvântul lui Dumnezeu şi este sfinţit în Cuvântul Adevărului. Numai după ce va fi atinsă armonia desăvârşită dintre Mire şi Mireasă vom vedea împlinirea cuvintelor „ Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” …” Maranatha: Vino în curând! “ Vino, Doamne Isuse! ”
„Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, - potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, - a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin. .” (Rom. 16:25-27).