Scrisoare Circulară 12/2003
/ Ewald Frank
Langue: roumain
Other languages
11. Anexă
După ce am citit în întregime manuscrisul, am hotărât să includ citatele fratelui Branham care vorbesc despre tema „hranei”, astfel ca toţi să poată primi o mai bună înţelegere a chemării şi a slujbei din acest timp.
Foarte semnificativ este faptul că fratele Branham vorbeşte pentru prima dată despre depozitarea hranei în data de 1 aprilie 1962. La Dumnezeu nu există coincidenţe. Fratele Branham a văzut într-o vedenie cum el aducea în tabernacol nişte vase pline cu alimente naturale, pe care le şi numeşte. Cam în acelaşi timp, înainte de răsăritul soarelui, în 2 aprilie 1962, Domnul mi-a vorbit mie şi a amintit exact aceleaşi alimente, fapt care ne-a făcut pe noi atunci să depozităm hrana naturală.
Acum iată câteva citate ale fratelui Branham: „El a spus: Depozitează din belşug … Întoarce-te şi depozitează!”… Şi aici este locul unde se depozitează hrana … El va călăuzi totul ca să se împlinească. Din acest motiv m-a trimis înapoi ca să fac acest lucru. „Depozitează hrana aici!” El mi-a interzis să merg peste ocean… Un glas mi-a spus: „Depozitează hrana!!’… Vă amintiţi acum vedenia? … Eu urma să merg la Zurich, în Elveţia cu fratele Arganbright … Am spus fraţilor înainte de a se întâmpla, ‘Eu nu voi merge!’”
Fratele Branham a spus în rugăciune: „Nu demult tu ai arătat vedenia cu acest tabernacol mic de aici … hrana să fie depozitată pentru că va veni un timp când va fi nevoie de toate acestea … Dar Tu ai spus, ‘Depozitează această hrană aici pentru timpul acela.’ Doamne, plin de teamă sfântă eu am încercat să fac lucrul acesta.”
Îmi va rămâne imprimat în memorie pentru totdeauna acel AŞA VORBEŞTE DOMNUL care mi-a fost adresat: „Slujitorul Meu, în curând se va încheia timpul tău pentru acest oraş. Te voi trimite în alte oraşe ca să predici Cuvântul Meu.”
Eu am răspuns „Doamne, ei nu mă vor asculta; ei au toate lucrurile din belşug şi nu sunt gata să asculte.”
Imediat Domnul a vorbit din nou: „Slujitorul Meu, va veni vremea când te vor asculta. Depozitează hrana şi alimentele, căci va veni o foamete mare. Atunci tu vei sta în mijlocul poporului ca să dai hrana.”
Însă nu a venit nici o foamete şi de aceea am ajuns într-o stare de disperare. Eu anunţasem în biserică despre această foamete, şi nu mai doream să predic. Am cerut Domnului un răspuns. Ca o ultimă speranţă, în cele din urmă am hotărât să merg în SUA şi să vorbesc cu fratele Branham, pentru că ştiam că Dumnezeu îi descoperă lucrurile. Am făcut această călătorie la sfârşitul lunii noiembrie. L-am întâlnit pe fratele Branham în 3 decembrie 1962. Fără să i se fi spus mai dinainte, el a repetat cuvânt cu cuvânt ceea ce mi-a vorbit mie Domnul în 2 aprilie. El a spus: „Frate Frank, tu ai înţeles greşit ceea ce ţi-a vorbit Domnul, şi ai depozitat alimente naturale. Dumnezeu va trimite o foamete după auzirea Cuvântului Său iar hrana care urmează să o depozitezi tu este Cuvântul făgăduit pentru epoca aceasta, pe care l-a descoperit Dumnezeu, şi care este păstrat în mesajele de pe benzi.” Numai atunci, după o pauză de o clipă, fratele Branham a spus „Frate Frank, aşteaptă cu împărţirea hranei până ce vei primi şi restul.”
Eu nu am înţeles partea aceasta, dar am ascultat, şi toate benzile au fost depozitate şi aici în Krefeld. La împlinirea vremii, au fost traduse, multiplicate şi tipărite. Tatăl meu vorbea fluent patru limbi, deci eu am crescut într-un mediu poliglot. Mai târziu, am învăţat şi alte limbi. În centrul de misiune din Krefeld, avem toate limbile de care este nevoie pentru traduceri.
Iubiţi fraţi şi surori, dragi prieteni, gândiţi-vă la lucrul acesta: într-o vedenie, fratele Branham s-a văzut depozitând vase mari cu diferite alimente. Însă această sarcină fiind îndeplinită, hrana încă nu fusese servită la masa Domnului. Fusese doar depozitată până când urma să sosească foametea duhovnicească. În cadrul adevăratei biserici a lui Isus Hristos se împlineşte acum următorul lucru: omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt, aşa cum a ieşit acesta din gura Celui Atotputernic. Cuvântul deplin a fost păstrat pentru timpul de foamete. Cine are urechi, să audă.
Când a început slujba aceasta, hrana nu a fost turnată cu coşul aici şi acolo, ci a fost împărţită în mod corect, conform Cuvântului, şi a fost dată ca o porţie deplină în fiecare predică din lumea întreagă, pentru a sătura pe aceia care înfometează şi însetează după Dumnezeu .
Este imposibil ca cineva să treacă pe lângă Dumnezeu. La fel, nu se poate să treci pe lângă o chemare şi o trimitere, fără să suporţi consecinţele.
Oricine crede că are dreptul de a mânui Cuvântul – mesajul acestui ceas, după cum vrea el - şi toţi ştiu ce confuzie a fost introdusă în mesaj – huleşte pe Dumnezeu şi dispreţuieşte sfatul Său. Amintiţi-vă ce a spus prorocul - „A face o slujbă lui Dumnezeu fără a fi voia Sa …”
Fiecare să se judece pe sine dacă poate rămâne în picioare înaintea lui Dumnezeu. Mi-a fost greu să spun aceasta, dar am făcut-o de dragul celor aleşi. Poate că a sosit vremea ca unii să ia decizia corectă . Câtă vreme noi mai trăim încă în timpul harului, nu este prea târziu pentru corectură. Acum ştie fiecare că eu n-am nevoie să inventez ceva după ce lucrurile s-au întâmplat. Citatele luate direct de pe buzele lui William Branham confirmă faptul că totul a fost spus mai înainte de a se întâmpla. Oricum, sunt conştient că toţi aceia care au hotărât să nu creadă, nu vor lua în seamă ceea ce a fost spus, chiar dacă o vor spune martorii sau chiar dacă ar învia cineva din morţi. (Luca 16:30-31) Ei nu pot să creadă, mândria lor nu le va permite acest lucru. Tot ceea ce pot eu să fac este să confirm din nou, în Numele Domnului Isus Hristos faptul că mărturia mea este la fel de adevărată ca şi mărturia apostolului Pavel şi aceea a prorocului William Branham. Însuşi Dumnezeu a confirmat acest lucru de-a lungul anilor care au trecut şi întreg pământul este martor. Vă mulţumesc pentru că îmi permiteţi să vă slujesc în Numele Domnului.