Misión Popular Libre Krefeld

Jesucristo es el mismo ayer, y hoy, y por los siglos. Heb.13.8

Idioma:

Otros países

Viziunea 7000 - informatii globale / Ewald Frank

7. LUCRAREA SUPRANATURALĂ A LUI DUMNEZEU




Naşterea Mântuitorului ca om a fost un act supranatural al lui Dumnezeu în domeniul firesc. Maria a fost născută în lumea aceasta ca toţi ceilalţi oameni şi a avut nevoie de mântuire. Ea a fost aleasă de Dumnezeu ca vas pământesc, în care a fost pusă sămânţa divină, pentru ca Cuvântul să poată deveni trup. Şi ea a avut nevoie de trăirea mântuirii şi de aceea şi ea s-a aflat printre cei 120, care au trăit evenimentul umplerii cu Duhul Sfânt în apropiere de Ierusalim, eveniment care face parte din mântuirea fiecăruia (Fap. 1, 14; Fap. 2, 4; etc.)

Dumnezeu mântuieşte numai într-un fel, şi anume întotdeauna în legătură cu credinţa Cuvântului făgăduit. Maria a crezut mesajul divin pe care i l-a transmis îngerul Gavril, şi a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!“ Astfel Cuvântul a devenit trup şi Fiul lui Dumnezeu a fost născut. Tot aşa toţi bărbaţii şi toate femeile trebuie să creadă mesajul divin, să se pună la dispoziţia lui Dumnezeu şi să accepte Cuvântul făgăduinţei. Numai prin aceasta poate lua naştere în ei o viaţă plină de Duh, dumnezeiască, prin naşterea din nou. După întemeierea supranaturală a Bisericii noutestamentare prin revărsarea Duhului Sfânt de Rusalii, Maria nu a mai fost amintită nici măcar o dată până la sfârşitul Bibliei, nici de Petru, Ioan sau de Iacov, nici de Pavel sau de altcineva. Ea şi-a îndeplinit însărcinarea. Este vorba despre Isus Hristos, care este singurul Mântuitor, Mijlocitor şi Avocat. «Mariologia» este străină Bibliei şi este în contradicţie cu Isus Hristos.

Isus Hristos a fost Dumnezeu după Duh, iar după trup a fost om. EL a fost sfânt şi fără păcat, de aceea El a putut să ia vina noastră asupra Lui şi a murit în locul nostru. Prin sângele Lui, în care era viaţă divină, El a înfăptuit împăcarea şi iertarea pentru toţi. Dar numai acei care cred pot să trăiască aceasta. Ispăşirea totală şi răscumpărarea desăvârşită a sufletului, a duhului şi a trupului a avut loc. Prin învierea Lui în a treia zi, lucrarea de răscumpărare a fost încoronată şi legitimată divin. Moartea, iadul şi Satana au fost biruiţi; Cel înviat este adevăratul Biruitor de pe Golgota. EL le-a apărut ucenicilor după înviere timp de patruzeci de zile şi i-a învăţat despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu (Fap. 1). După aceea El a fost înălţat la cer în faţa ochilor lor (Luca 24). În aceste adevăruri divine se ancorează puternic sufletul tuturor credincioşilor biblici. În învierea Lui este bazată învierea copiilor Săi, în înălţarea Lui este nădejdea noastră că vom fi luaţi la El în patria cerească.

Dumnezeul Atotputernic a plănuit înainte de întemeierea lumii o Împărăţie veşnică pentru fiii şi fiicele Lui. Refuzul omului nu poate să distrugă sau să facă fără putere planul lui Dumnezeu. A apărut doar o întrerupere temporară, pe care Dumnezeu a inclus-o în socoteală. Omenirea care s-a hotărât de bună voie împotriva lui Dumnezeu şi astfel s-a predat stăpânirii lui Satana, a fost răscumpărată de însuşi Domnul, fără intervenţia oamenilor. Răscumpărarea este un act istoric şi în acelaşi timp de mântuire. Prin Evanghelie le este adus oamenilor mesajul divin de bucurie şi de eliberare. Este vorba despre oferta de har atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu. Prin puterea acestei mântuiri, copiii oamenilor care de la naştere au fost copii ai morţii, devin copii născuţi din nou ai lui Dumnezeu care au primit viaţa veşnică, dacă acceptă prin credinţă, pentru ei, această faptă de mântuire.

Deoarece Împărăţia lui Dumnezeu este o împărăţie veşnică, trebuie ca toţi cei ce vor să trăiască în ea să aibă viaţa veşnică. De aceea este necesar să fim născuţi din nou (Ioan 3). Sămânţa pentru această naştere de sus este Cuvântul lui Dumnezeu. Ea poartă în sine germenul de viaţă divin. Duhul Sfânt vine peste toţi acei care primesc Cuvântul prin credinţă şi aduce la suprafaţă o zămislire divină. Prin zămislirea firească noi am devenit creaţiuni pământeşti, temporare — copii de oameni. Prin zămislirea supranaturală din Duh noi devenim copii ai lui Dumnezeu. „… fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac“ (1 Pet. 1, 23). În momentul în care noi trăim naşterea din nou, devenim copii ai lui Dumnezeu şi Dumnezeu este Tatăl nostru ceresc.

Cine crede în felul biblic în Domnul ca Mântuitorul său, poate să o trăiască personal. Această ofertă de har nemaiîntâlnită este valabilă pentru toţi oamenii care o primesc, atâta timp cât mai ţine ziua harului. Nimeni nu-şi poate închipui cât de groaznic va fi pentru oamenii care au refuzat mântuirea şi vor trece în veşnicie despărţiţi de Dumnezeu. Cel târziu în ceasul morţii vor fi confruntaţi toţi cu realitatea că odată cu moartea nu s-a sfârşit totul, chiar şi acei care nu cred într-o viaţă după moarte.

Contenido 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11