Viziunea 7000 - informatii globale
/ Ewald Frank
Language: romanian
Other languages
8. ULTIMA CHEMARE
Înainte de a reveni Domnul Isus, trebuie să se împlinească porunca dată (Mar. 16, 14-18) pentru ultima dată în toată lumea. „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.“ (Mat. 24, 14). În nici un timp nu a fost posibil ca acum, să se împlinească această însărcinare prin mass-media. Simbolic aceasta i-a fost arătată văzătorului Ioan pe insula Patmos în următorul tablou: „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.“ (Apoc. 14, 6).
Ar trebui să fie suficient de cunoscut, că de la Reformă au avut loc mereu treziri spirituale noi. Cine este informat în acest domeniu, ştie că la începutul secolului a avut loc în toată lumea o lucrare puternică a Duhului şi mai ales după al doilea război mondial, o străpungere a vestirii adevărului apostolic.
Pentru evenimente deosebite, Dumnezeu i-a trimis într-adevăr pe slujitorii şi proorocii Săi, cărora El le-a descoperit taina Lui (Amos 3, 7). Noi ne gândim la Noe, Moise şi alţii, la fel şi la acei care s-au ridicat în decursul istoriei bisericii. Aşa cum a fost făgăduit în Isa. 40, 3 şi Mal. 3, 1 şi confirmat de însuşi Isus Hristos în Evanghelii, Ioan Botezătorul s-a ridicat ca precursor înainte de prima venire a lui Isus Hristos cu «mesajul de introducere». Slujba lui a fost de o importanţă mântuitoare şi stătea într-o legătură directă cu evenimentele din Împărăţia lui Dumnezeu. Tot aşa Dumnezeu a îndeplinit şi în ultima perioadă de timp de har făgăduinţa Lui şi înainte de «ziua Domnului» a trimis un mesager ca Ilie, aşa cum a fost prevestit în Mal. 4, 5, cu «mesajul actual» şi Cuvântul descoperit înainte de a doua venire a lui Hristos. Însuşi Isus Hristos a confirmat această făgăduinţă în Mat. 17, 11, care mai era atunci pentru viitor, şi a arătat şi înspre slujba lui Ioan care avusese deja loc (vers. 12). Acum este vorba despre pregătirea drumului Domnului şi întoarcerea inimii copiilor lui Dumnezeu la învăţătura şi practica apostolică a părinţilor, cum era vorba atunci despre întoarcerea inimii părinţilor vechitestamentari la copii Noului legământ (Luca 1, 16-17). Aici avem de-a face cu evenimentele de încheiere ale istoriei mântuirii şi desăvârşirea Bisericii noutestamentare.
Slujba supranaturală confirmată a cunoscutului om al lui Dumnezeu William M. Branham (1909-1965), pe care l-am cunoscut personal, are toate semnalmentele unui apostol şi prooroc şi depune mărturie despre împlinirea Sfintei Scripturi sub ochii noştri în generaţia noastră. S-au întâmplat lucruri supranaturale care ne amintesc despre slujba profetică a Domnului nostru, despre relatările din evanghelii şi din faptele apostolilor. Astfel, personalităţi cunoscute pe plan mondial care au fost martori oculari, mărturisesc despre slujba fratelui Branham în cadrul diferitelor mişcări de trezire. Primul care a făcut-o de cunoscut în toată lumea la sfârşitul anilor patruzeci, a fost editorul revistei „Voice of Healing“, rev. Gordon Lindsay din Dallas, Texas, S.U.A. El a publicat în anul 1950 cartea „William Branham — a man sent from God“. Învăţătura şi practica acestui bărbat smerit al lui Dumnezeu a fost într-adevăr în concordanţă cu mărturia biblică a apostolilor şi proorocilor. Cu această realitate ar trebui să se confrunte deschis şi sincer toţi criticii.
De trezirea spirituală, care a început în mai 1946, au fost cuprinse mai târziu şi cele mai mari biserici şi confesiuni creştine. Sute de evanghelişti au fost inspiraţi şi au început slujba lor. De atunci au loc în toată lumea evanghelizări interconfesionale, adunări ale «Oamenilor de afaceri ai Evangheliei depline» şi manifestări carismatice. «Lucrarea Duhului», «rugăciunea pentru bolnavi», etc. nu se mai practică numai în grupuri secundare, ci este practicată peste tot şi chiar amintită de mediile de informare în masă. Şi totuşi bisericile şi adunările sunt încurcate în învăţături şi tradiţii nebiblice, fără să ştie.
Dacă Dumnezeu confirmă Cuvântul Său ascultătorilor credincioşi prin vindecări, aceasta nu este o dovadă că învăţătura, respectiv evanghelistul sau făcătorul de minuni, sunt corecte. Aceasta este numai dovada că Dumnezeu este credincios, ascultă rugăciunile şi împlineşte făgăduinţele Sale pentru cei ce-L cred.
Binecuvântarea spirituală vine peste toţi acei care doresc aceasta, „căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.“ (Mat. 5, 45). Cuvântul Domnului nostru ne dă explicaţia necesară şi în acest punct: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor.“ (Mat. 7, 16), deci nu după darurile Duhului, care se pot însuşi sau imita, ci după roadele Duhului (Gal. 5, 22-23), care trebuie să crească şi să depună mărturie despre care «pom» este de fapt vorba. Nu ploaia spirituală este cea decisivă, ci felul seminţei din inimă peste care cade ploaia, căci fiecare sămânţă aduce rod după felul ei. Atât sămânţa bună cât şi cea rea se află pe acelaşi ogor al acestei lumi. Domnul zice: „Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş“ (Mat. 13, 30). La vremea secerişului se va lega şi se va arde neghina, iar grâul va fi adunat în grânarul Său. Trebuie să se mai împlinească ceea ce a spus Domnul: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?‘ Atunci le vom spune curat: ,Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.‘“ (Mat. 7, 22-23).
Conform spuselor Domnului nostru, cei drepţi şi cei nedrepţi trăiesc împreună. Falsul este atât de asemănător cu adevărul, încât se spune: „Aici este Hristosul. Acolo este Hristosul.“ EL ne-a avertizat de aceasta cu cuvintele: „Căci se vor scula Hristoşi (unşi cu Duhul) mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.“ (Mar. 13, 22). În realitate Dumnezeu este prezent numai acolo unde El poate arăta drumul Lui şi poate face voia Sa; acolo unde se află Cuvântul şi Duhul Lui şi învăţătura şi practica sunt în concordanţă cu Biblia.
Semnele şi minunile singure, nu sunt un criteriu. O atmosferă sărbătorească nu este valabilă înaintea lui Dumnezeu. La El trebuie să fie totul în ordine. Acum trebuie să urmeze aceeaşi vestire a Cuvântului şi practica din timpul apostolilor în legătură cu credinţa conform Scripturii care este bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu şi ancorată în Isus Hristos.
Cu un respect adevărat, toţi cei ce se tem de Dumnezeu trebuie să recunoască, să creadă şi să aştepte împlinirea şi trăirea făgăduinţelor pentru ultima epocă care au fost date Bisericii lui Hristos. Înainte de a putea reveni Hristos, trebuie mai întâi să fie ordonat şi reaşezat totul în mod biblic, după modelul creştinismului primar; aşa ne este spus în Fap. 3, 21: „… pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din vechime.“
Chiar la sfârşit, înainte de revenirea lui Hristos, se va cristaliza afară din amestecul religios actual, o comunitate de credincioşi biblici, neorganizaţi, având în frunte pe Hristos. Străpungerea cea mare spre vestirea străveche fără compromisuri şi practica după modelul faptelor apostolilor şi astfel «desăvârşirea Reformei» în Biserica Domnului, este foarte aproape. Aşa cum a fost la început în timpul apostolilor, aşa trebuie să fie din nou la sfârşit. În Biserica noutestamentară faptele apostolilor sunt singurul model valabil înaintea lui Dumnezeu.