Свободна народна Мисия

Исус Христос е същият вчера днес и до века. Евр.13.8

Език:

Други страни

Creştinismul Tradiţional / Ewald Frank

2. Introducere




În timpul nostru nu este simplu să te apropii de oameni cu tema despre Dumnezeu şi credinţă. Unii o privesc ca depăşită şi total învechită. Alţii caută cele sfinte în ei înşişi şi în natură, iar alţii tăgăduiesc existenţa lui Dumnezeu. Apoi există alţii care vorbesc numai despre o putere mai înaltă. La catastrofe întreabă însă şi cei care susţin că nu cred: „ De ce permite Dumnezeu una sau cealaltă?

De cînd este cunoscut în public ce s-a întîmplat în Numele lui Dumnezeu sub mantaua religiei şi ce se mai întîmplă şi acum, tot mai mulţi oameni îşi pierd încrederea într-o dreptate, pentru că ei pun instituţia religioasă şi pe Dumnezeu pe aceeaşi treaptă. Istoricii au umplut în decursul veacurilor multe cărţi cu relatări despre aceste stări dezagreabile. Însă ceea ce se aduce în prezent la lumina zilei de unii autori curajoşi este aproape de necrezut.

În toate religiile există însă oameni care îşi dau seama că nu există doar un domeniu pămîntesc, ci şi unul supranatural. Este clar că omul nu este născut doar pentru a muri, ci pentru a trăi.

De fapt sînt foarte puţini la număr cei care sînt cu adevărat convinşi că prin moarte totul a luat sfîrşit, dar şi aceştia vor constata, cel puţin în ceasul morţii, că s-au înşelat.Fiecare om este născut într-o anumită ţară, religie sau ideologie, pe care el o acceptă ca fiind cea corectă.

Progresul aproape de necuprins, dezvoltarea de la căruţa cu cai pînă la cele mai moderne rachete purtătoare, de la birjar pînă la astronaut şi cosmonaut confirmă ceea ce a zis Dumnezeu acum şase mii de ani despre om: „ acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gînd ” (Gen. 11, 6). Rezultatul este că omul crede tot mai mult în puterile sale, dar în acelaşi timp se îndoieşte tot mai mult de Dumnezeu şi de Cuvîntul Său, pe care-l respinge.

Împotrivitorul lui Dumnezeu a stîrnit îndoială asupra Cuvîntului Creatorului deja în grădina Eden, cu întrebarea „ A zis Dumnezeu cu adevărat? ” , netăgăduindu-L însă pe Dumnezeu. El îi inspiră astăzi pe oamenii culţi în reflecţiile lor ştiinţifice, oferind diverse argumente împotriva Creatorului. Cuvîntul lui Dumnezeu este privit de mulţi cu îndoială, pentru că ei privesc la lucrările omeneşti falimentare ale acelora care se pretind că Îl reprezintă pe El.

Cine este convins că întreaga Creaţie ar fi luat fiinţă fără un Creator, şi anume printr-o explozie, ar trebui să privească mai cu atenţie o regiune în care a avut loc o explozie. Cine crede că toate fiinţele s-ar fi dezvoltat dintr-o celulă primară ar trebui să spună şi cine a chemat această celulă primară la viaţă! Cel ce susţine teoria evoluţionistă ar trebui să mai explice cum de mai există atîtea fiinţe puţin dezvoltate, dacă toate s-au dezvoltat evolutiv. Creatorul a spus: „ Totul să se reproducă după soiul său! ” , astfel este şi astăzi. Fiecare fiinţă care vine pe lume este zilnic o minune repetată a Creaţiei.

Afirmaţii care conduc pe lîngă realitatea dovedită provin din acelaşi izvor şi au acelaşi scop, şi anume de a face incredibil Cuvîntul biblic despre relatarea Creaţiei şi de a-L prezenta pe Creator ca inutil.

De observat este şi faptul următor: proorocii trimişi de Dumnezeu nu au înfiinţat nici o organizaţie religioasă, şi nici nu au intrat în istorie ca întemeietori ai vreunei religii. Nici Enoh sau Noe, nici Avraam sau Moise, nici Ilie sau Isaia - nici un prooroc care a fost cu adevărat trimis, nu a întemeiat vreo religie. Acest fapt este de o mare importanţă. Ei doar au dat mai departe ce au primit de la Dumnezeu. Din cauza aceasta întregul Vechi Testament formează o unitate armonioasă. Numai Unul este socotit ca fiind Cel ce vorbeşte şi înfăptuieşte, adică Domnul Dumnezeu, care a încredinţat planul Său celor pe care El însuşi i-a chemat. Aceşti bărbaţi erau trîmbiţa Lui. Ei au trăit în timpuri diferite şi au contribuit, în măsura însărcinării lor divine, la desăvîrşirea profeţiei şi a planului de mîntuire prezise dinainte. Deşi ei au trăit în epoci şi chiar în milenii diferite, totuşi noi nu găsim nici o contradicţie, ci o concordanţă deplină în scrierile lor.

Apostolii trimişi de Dumnezeu, la fel, nu au fost întemeietori de religii. În smerenie şi simplitate ei au adus dovada copleşitoare potrivit căreia proorociile din Vechiul Testament se împlinesc cu exactitate. În ceea ce priveşte însă întemeierea Bisericii şi zidirea ei, s-a lăsat totul în seama Domnului slavei, care a zis: „ Eu voi zidi Biserica Mea” EL nu a transmis această sarcină apostolilor Pavel sau Petru, nici altuia dintre ei. Însă El a rînduit slujbe diferite în Biserică pentru zidire (Ef. 4, 11; 1 Cor. 14, 28). Biserica biblică nu este o instituţie organizată de oameni, ci un organism viu. Biserica este unica instituţie spirituală a lui Dumnezeu pe pămînt şi se compune din oameni răscumpăraţi şi mîntuiţi. Ea este numită şi Templul lui Dumnezeu (Ef. 2, 21) sau Casa lui Dumnezeu (Evrei 3, 6). Dumnezeu nu locuieşte într-un templu zidit de oameni sau în clădiri sacre (Isa. 66, 1-2; Fap. 7, 48-49). EL locuieşte numai în inimile celor ce sînt ai Lui. De aceea este necesar să ne întoarcem la origine, la început, pentru a afla într-adevăr, ce este Biserica lui Dumnezeu (1 Tim. 3, 15), cum crede ea, ce învaţă şi cum botează etc. La aceasta aflăm răspuns numai din Cartea adevărului, Cuvîntul lui Dumnezeu. Pe baza aceasta şi în deplină responsabilitate faţă de Dumnezeu, a fost întocmită şi această scriere.

Pentru redarea textelor biblice, m-am hotărît, privind multiplele traduceri biblice, care au toate avantajele lor, să aleg, în exclusivitate, traducerea Cornilescu.

Съдържание 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32