Mission Populaire Libre

Jésus-Christ est le même hier, aujourd'hui et éternellement" (Hèbreux 13:8)

Langue:

Autres pays

Creştinismul Tradiţional / Ewald Frank

12. Trupul duhovnicesc al Lui Dumnezeu




În veşnicia nesfîrşită, Dumnezeu era singur. Dumnezeu este Duh. Dumnezeu este Lumină. Dumnezeu este Viaţă. În această plinătate de Duh şi Lumină, El era singur. Nimeni nu L-a văzut astfel. Să începem de acolo de unde lucrarea lui Dumnezeu ne este relatată, de la începutul vizibil: „ La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul ...” (Gen. 1, 1). Din perspectiva noutestamentară se relatează, privind înapoi (Ioan 1, 1): „ La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.” Cu acest verset este descris Cel ce Se descoperă devenind activ, în afara acestei plinătăţi de Lumină eternă, adică Dumnezeu ca Logos - Iahveh, Cel ce lucrează şi umblă, Cel care a devenit mai tîrziu trup şi a luat chip de Fiu. Ca Iahveh, El a fost arătat lîngă Elohim, adică în afara plinătăţii de Duh şi Lumină. De aceea este scris: „ El era la început cu Dumnezeu” (Ioan 1, 2), - nu în veşnicie, pentru că veşnicia nu are început. Pentru ca toţi să ştie că aici este vorba de Iahveh, Creatorul, citim în vers. 3, cu referinţă la Cuvînt, Logosul: „ Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” În acest context trebuie să vedem şi Cuvîntul din Col. 1, 16: „ Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

La începutul procesului de Creaţie, pămîntul era pustiu (tohu) şi gol (bohu), pămîntul nu avea încă chip şi formă, încă nu exista viaţă. Întunericul era pretutindeni deasupra adîncului. În momentul cînd Dumnezeu a devenit activ în Creaţie, Duhul lui Dumnezeu plutea deasupra adîncului. Cuvîntul (Logos) şi Duhul lui Dumnezeu au lucrat împreună de la început, în chip armonios, în Creaţie şi răscumpărare. Creaţia a venit la existenţă prin Cuvîntul vorbit. Dar viaţa putea să apară numai prin colaborarea Duhului. Dumnezeu a zis şi s-a făcut. EL a zis: „ Să fie lumină! ” , (Gen. 1, 3) şi s-a făcut lumină. Tot ceea ce spunea Dumnezeu se făcea. Numai în Cuvîntul Său este putere creatoare.

La început, Dumnezeu a ieşit, după cum am amintit deja, din plinătatea Sa şi a păşit într-un chip vizibil, ca Iahveh: „ Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu ” (Gen. 1, 27). Chipul lui Dumnezeu este chipul unui bărbat: „ Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el ” (Ez. 1, 26; Apoc. 4, 2).

Dumnezeu este o Persoană; EL a umblat în chipul acesta prin grădina Eden şi a vorbit cu primii oameni. În Gen. 18, 1 este relatată vizita Lui la Avraam: „ Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lîngă el. Discuţia care a urmat a avut loc între Domnul şi Avraam. Cei doi îngeri care l-au însoţit pe Domnul au mers mai tîrziu în Sodoma ”(Gen. 19). Faptul că Dumnezeu S-a descoperit într-un chip duhovnicesc este confirmat în Vechiul Testament. Iacov s-a luptat cu El, L-a cuprins, a primit chiar şi o lovitură în coapsă, încît a şchiopătat (Gen. 32, 22-32, Osea 12, 4-6). Domnul Dumnezeu a fost şi este pentru toţi, cărora li S-a descoperit şi le-a vorbit, cea mai mare realitate şi prezenţă care există.

Al doilea punct care trebuie subliniat, referitor la Creaţie, constă în faptul că şi îngerii au chip de bărbat, aşa cum ne relatează Sfînta Scriptură. Daniel relatează: „ Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui omŞi am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat şi a zis: ‘ Gavrile, tîlcuieşte-i vedenia aceasta’ ” (cap. 8, 15-16). În cap. 9, 21 el mărturiseşte: „ pe cînd vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie

Faptul că Domnul şi îngerii au chip de bărbat, este dealtfel de o mare importanţă, pentru că prin aceasta se poate da un răspuns fără greşeli la Gen. 1, 26. Aici scrie: „ Apoi Dumnezeu a zis: ‘Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră’ ” Dumnezeu a fost de la început înconjurat de îngeri care aveau acelaşi chip ca şi El. Dumnezeu i-a zis lui Iov: „ Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? ” (cap. 38, 4-7). Aici ni se confirmă, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, că cetele cereşti erau prezente, cînd Dumnezeu a creat pămîntul. Domnul a zis către îngeri: „ Să facem om... ” Tîlcuirea potrivit căreia aici s-a discutat cu persoane divine este falsă. Nici un prooroc şi nici un apostol nu a tîlcuit textul acesta, spunînd aşa ceva. Atunci cînd proorocul Isaia a văzut strălucirea lui Dumnezeu, el L-a văzut pe Domnul şezînd pe tron, înconjurat de cete îngereşti. Apoi el a auzit glasul Domnului: „ Am auzit glasul Domnului, întrebînd: ‘Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi’ ” (cap. 6, 8).

Proorocul Mica relatează despre un eveniment asemănător. El mărturiseşte: „ Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stînd la dreapta şi la stînga Lui.” (2 Cron. 18, 18). Atunci cînd Domnul Dumnezeu a vrut să sfîrşească construcţia turnului din Babilon, El a zis: „ Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.” (Gen. 11, 7). EL a vorbit de fiecare dată către îngerii care Îl înconjurau. Cuvintele noi şi nostru nu au fost tîlcuite nici de proorocii din Vechiul Testament şi nici de apostoli din Noul Testament, referindu-se la dumnezeire.

Taina cea mare, pe care nici un om nu o poate explica, constă în faptul că Domnul Dumnezeu a venit, în Noul Testament, din plinătatea trupului Său duhovnicesc, într-un trup de carne, părăsind slava, devenind om. Mai întîi a fost creat Adam într-un trup duhovnicesc, şi anume după chipul lui Dumnezeu (Gen. 1, 27). În cap. 2 se relatează că Adam a fost apoi făcut din pămînt. Astfel a devenit o fiinţă duhovnicească trăind într-un chip pămîntesc. Cînd Adam era în trupul duhovnicesc, Eva era deja în el. Ea a fost scoasă abia după ce el a fost creat în trupul de carne. Şi Biserica se afla deja în Dumnezeu cînd El a fost în trup duhovnicesc. Ea a fost luată afară abia după ce El a apărut în trupul de carne.

Omul nu a fost neascultător în trupul duhovnicesc şi apoi a căzut, ci a fost în trupul de carne. Din starea aceasta decăzută el trebuia răscumpărat şi reaşezat din nou în nemurire. De aceea Domnul ne-a devenit asemenea nouă ca să plătească în trupul Său de carne (Col. 1, 22) preţul pentru mîntuirea noastră, pentru ca noi să putem deveni iarăşi fiii şi fiicele lui Dumnezeu. A avut loc un început nou, o Creaţie nouă.

Résumé 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32